Blog Widget by LinkWithin

That's it, I'm getting a car !

miercuri, 31 decembrie 2008

Ei, ba nu chiar asa, dar aproape ca m-as lasa convinsa :D
Nu neaparat din lipsa de alte preocupari televizionistice, am vazut niste retrospective Top Gear. Am mai vazut si alte dati, sa stiti, dar cam tot in aceleasi circumstante. Dar cred ca voi trece emisiunea in orarul meu saptamanal stabil, ca sa zic asa.
Cred ca dezvolt o slabiciune pentru Hamster :D I have a soft spot for short guys with funny hair and cute accent ;;) of course, ca de obicei, la mijloc avem o nevasta uratica si niste copii adorabili :P.
[Update: Iaca, mai sunt si alte nebune. Dar nu, nu ma consoleaza deloc !]
Ca sa nu mai zic ca saracul a trecut printr-un accident teribil, care s-a lasat cu coma si cu "brain damage" (a revenit la emisiune dupa cateva luni, in ianuarie 2007) si din care a scos o carte - iaca si clipul publicitar:



In aceasta nota oarecum optimista - si dupa ce m-am uitat la diversele materiale, imi dau seama ca oamenii astia chiar risca o gramada cand isi fac iscusitele emisiuni... iti cam da de gandit ! Ce-i drept, daca au reusit sa ma "agate" pe mine, care n-am habar despre masini, adica N-AM HABAR, sa ne intelegem, si in plus nu-s nici prea usor de impresionat la capitolul "show tv" - si sunt convinsa ca mai sunt destule fete care se uita la emisiune, fara sa fie ingineri de meserie - probabil ca fac treaba buna :D
Si ca sa umplem spatiul la maxim, iacata o selectie draguta a unora dintre cele mai haioase momente (cred ca din emisiuni mai vechi, totusi) care era cat pe ce sa ma dea jos de pe scaun de ras la 3 dimineata - enjoy !



Ma rog, poate ca domnii cititori au fost partial plictisiti, partial revoltati, partial dispretuitori fata de postul de fata, dar priviti partea pozitiva - creste awareness-ul in randul doamnelor si numarul subiectelor potential de discutat ;)

Asa, revenind la masina, poate, daca sunt cuminte, o sa-mi iau o masina de-asta :P pare foarte potrivita pentru tot felul de scopuri, inclusiv parcarea pe locul unei biciclete...

Read more...

Scrisoare de sezon :) - atentie, reclama "mascata"

vineri, 26 decembrie 2008



Intotdeauna mi-au placut reclamele de la Orange, si asta chiar e de sezon :)

PS - Stie cineva cine canta piesa din reclama cu ursul ? :)

Read more...

Na-ti-o franta !

miercuri, 24 decembrie 2008

Au, ce zi ciudatica am avut !
Mai intai am constatat cu neplacuta surprindere ca in "vastele apartamente" nu curge apa, nici rece, nici calda, la niciuna dintre tevile corespunzatoare. Odata cu constatarea s-a instaurat si panica: in afara de ratiunile evidente de igiena, mai erau la mijloc si ratiunile evidente estetice [da, stiu, n-ar trebui sa-mi spal parul zilnic - au mai incercat si altii, stati linistiti], plus vasele lasate in chiuveta de ieri seara, de lene. Mi-a cazut cerul in cap, va zic !
Am intreprins o prima actiune informativa, si anume m-am informat la administrator - ma rog, la nevasta lui, care mi-a zis ca avem avarie pe undeva si "aia de la ape" au zis ca se remediaza dupa 5 jumate. Cum, dupa 5 jumate ??! Pai si ratiunile mele, mai sus mentionate ?
Ma rog, dupa o perioada de gandire intensa, am adoptat cateva solutii de urgenta, care printre altele au inclus spalat pe dinti cu apa din cana fierbator si demachiat in loc de spalat pe fata. Si tot dupa respectiva perioada, am hotarat si ca o sa ma duc in oras [fara sa ma spal pe cap ??! -sacrilegiu !] sa-i cumpar cadou tatii si cu aceasta ocazie o sa-mi iau si 2 sticle de apa plata. Ca sa nu plec la drum chiar cu freza din perna - ca nu se stie cu cine as putea sa ma intalnesc pe tren - poate chiar cu Fat Frumos :P Si ca sa nu mai zic ce fata ar fi facut maica-mea sa ma vada aparand la usa in ultimul hal...
Ei, zis si facut, operatiune reusita. Cand ma intorc acasa, zic hai sa incerc apa, poate cine stie, s-o fi intamplat vreo minune. Ei bine, cand am sucit odata de robinet si a tasnit un jet maroniu din teava - am dat 3 pasi inapoi de spaima ! Si faza s-a repetat si la bucatarie, unde jetul de apa chiar m-a nimerit, desi stiam la ce sa ma astept. Ma rog, happy-end partial: a venit apa, chiar si calda, si, dupa o perioada considerabila, apa nici nu mai era asa de maro, asa ca am finalizat cu succes toate operatiunile estetice si utilitare oprite miseleste de dimineata.
Ca atare am si fost in stare sa ma zoresc corespunzator catre gara, unde am ajuns cu 30 de minute inainte de ora necesara, drept pentru care am decis ca merit un premiu de buna purtare sub forma unui Moccacino de la Coffee Right. Pe care aproape ca era sa il vars pe mine in cursul jongleriilor cu bagajele, 3 la numar, dar deja mult prea multe fata de nivelul maxim acceptat de 2 !
Cat m-am invartit pe la cafea si pe la ziare si pe la apa - si am avut si grija numeroaselor bagaje, cat m-am intalnit cu colegul B. pentru niste operatiuni administrative [da, azi ne-a gasit] - iar m-am urcat tarziu in tren. Si am busculat cateva persoane in incercarea de a ma aseza la locul de pe bilet - ihi, chiar la fereastra :D ca mi-am luat belet din vreme, si am putut sa fac nazuri.
Ei, ce sa vezi, colegul de banca era un copil de maxim 10 ani, cu vreo 15 cm mai scund decat mine si cum cam tot atatea kilograme, taaare prost repartizate. Saracul, mi-era mila de el, dar cred ca parintele, purtator de costum bej si ghiul si posesor de laptop plin cu jocuri si poze de famelie, nu era deloc genul care sa descurajeze popasurile frecvente pe la fast food - sau obiceiurile mai mult decat sedentare ale odraslei, ba chiar dimpotriva. Ma rog, fiecare cu modelul sau educational, ce ma bag eu unde nu-mi fierbe oala. Ideea e ca pustiul a tot butonat la laptopul parintesc cea mai mare parte din durata calatoriei [macar au coborat in Braila] jucand Solitaire, Hearts, Minesweeper sau asa ceva, dintre care unele chiar cu sunete victorioase - sau nu - si a vizualizat pozele de vacanta ale familiei, mazgalind in Paint diverse inscriptii, spre marea mandrie parinteasca.
Ma rog, am ajuns, am luat taxiul, ca o doamna care sunt, si am ajuns acasa aproape la ora oficiala de ajungere a trenului, lucru care a cam descumpanit-o pe maica-mea :D Dupa ce-am impartit cadourile [n-am avut cum sa le impachetez din motive de bagaj super-inghesuit si a si trebuit sa le desfac, ca sa-mi extrag lucrurile mele de-acolo, deci adio surpriza !], am apucat sa-mi dau seama ca mi s-a facut frig. In casa asta [parinteasca] nu e niciodata cald - si mai ales nu e cald iarna, cand se necesita, ca sa zic asa [lasa, ca mie si vara imi ingheata picioarele daca stau prea mult in casa, lucru de care toata famelia nu inceteaza sa se mai minuneze]. Asta e si unul dintre motivele pentru care nici nu prea ma trage ata sa vin des acasa - mereu sufar de frig !
Celalalt motiv, mai recent - adica de pe la inceputul anului - este ca ai mei, mai mult pe la "resedinta" de la tara stand, au scos cablul tv de la "palatul de iarna", de la oras. Ca atare, pauza legatura cu lumea civilizata, pauza filme, stiri, programe festive etc. Pentru mine care-s "tv-addicted", va imaginati ce inseamna asta ! Colac peste pupaza, nici semnal la telefon sau la internetul mobil nu prea aveam, iar maica-mii, dupa uitat peste ultimele siruri de poze din deplasarile fie-sii, i s-a facut somn. Sora-mea, ca o doamna care este ea, [ma rog, domnita] iesit in oras la ore tarzii, iata-ma la ora 10 jumate seara fara somn [ca doar n-am aterizat in alt fus orar] si fara nicio ocupatie mai de doamne-ajuta ! Si ce sa vezi, am uitat si CD-urile cu filme de sezon acasa, pe birouas, in brambureala cu apele calde si reci...

*****
Intre timp, din fericire, se pare ca retelele s-au mai eliberat, asa ca am reusit sa prind un fir de net, am mai impartit cateva ganduri bune pe la oameni, si am zis sa va povestesc si voua peripetiile de peste zi.
Si tot intre timp, azi s-a facut deja maine, e Craciunul, si e timpul sa il las si pe Ghita sa se odihneasca, macar in sfanta zi de azi.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am zis toata povestea-asa !

Read more...

Dragii mosului

marți, 23 decembrie 2008

2 minute si e Ajunul, suntem practic acolo. Maine seara pe vremea asta vine Mosul :)
M-am uitat zilele astea la multe filme craciunesti, am trecut dintr-unul in altul, de pe un canal pe altul.
Am mai zis ca imi plac filmele usurele, romantioase, siropoase si bineinteles ca de Craciun filmelor de genul asta sunt cu mult mai multe - la tv, vreau sa zic.
Nu-s foarte sigura de ce ma uit - ca doar sunt practic aceleasi povesti. Cred ca fiindca se termina cu bine si au mesaje pozitive, copiii invata lucruri bune pentru viata, adultii se imblanzesc si se imbuneaza - toata lumea e fericita la final, ce mai !
Si stiti ceva, cred ca nu-i deloc o idee asa rea :) Cum ar fi ca micile-mari povesti din vietile noastre sa se incheie cu bine, si la sfarsitul zilei - sau al anului - sa ne gasim multumiti si fericiti si cu ganduri bune pentru a doua zi sau pentru anul viitor ? Pretty cool, as zice. Mie una mi-ar placea. De fapt, asta e ce-as vrea de la Mos - ce-as vrea pentru anul viitor.
Dar mai avem ceva vreme pentru "new year's resolutions" :)

Maine plec iara pe drum - si ca niciodata in ultimele 6 luni am terminat bagajul devreme, chiar daca si azi am mai facut o runda de cumparaturi. Nu mi-a mai ramas pentru maine decat cadoul pentru tata - sper sa ma descurc rapid, suficient cat sa imi ramana timp sa lenevesc. [bineinteles ca mi-am luat bilet la un tren de dupa-amiaza :D] Deci ori m-am obisnuit cu ritmul de plecat/ bagajuit, ori nu prea-mi mai pasa.

Cat despre "dragii Mosului" - nu ca-s draguti ? De la Budapesta au venit :) "Echipa" intreaga e pozata cu telefonul si culorile nu se vad foarte bine din pacate. Va puteti da seama de cum arata de fapt dupa cei trei grasuni care au ramas - restul i-am impartit pe ici pe colo, iar omuletul de zapada e pe monitorul meu de la birou.

Acestea fiind zise, impreuna cu prietenii mei bine-vestitori va doresc Craciun fericit si orice ati face - sa va fie bine ! Stati linistiti, ne auzim "curand", Ghita vine cu mine in vizita :)

Read more...

Solicit o amanare !

luni, 22 decembrie 2008

Edit: Mesaj de la seful meu: "hai sa avem un Craciun simpatic , si un An Nou agreabil ". Ei, cum sa te mai superi ?! :))))

Buna ziua,

Daca nu va suparati, as dori sa mute cineva, pentru mine, doar pentru mine, zilele de sarbatori asa, peste 1 luna sau 2. Daca ar putea sa fie Craciun in jur de 15-20 februarie, as fi cea mai fericita !
Asa, ca sa am si eu timp sa termin toate alea care au ramas "spanzurate" [adica neterminate], si sa asez lucrurile la locul lor, in ordine, si sa imi sterg milioanele [exagerez, doar "sutele"] de mailuri care au ramas in Inbox in mod cu totul neavenit, si sa apuc sa imi fac ordine in sertar si sa strang hartiile de pe birou si sa arunc ce e in plus, si sa imi fac lista de lucruri de facut [nu simtiti un cerc vicios aici ?] pentru anul viitor, si altele, si altele.

De aceea, va rog atat de frumos pe cat sunt in stare, sa mutati sarbatorile alea undeva unde nu deranjeaza pe nimeni ! si sa se intoarca fix in momentul cand o sa am timp de ele, na.

Cu deosebit respect si cele mai bune ganduri,

Eu, Rita

Read more...

Eficienta pe paine ! Inca o feliuta, va rog

joi, 18 decembrie 2008

Mai-mai ce zi productiva am avut azi ! Cu intarzieri pe la niste examene si drum fugarit prin oras. Cu taximetristi nebuni, capabili sa aduca un om altfel normal in pragul nebuniei.
Dupa aia, intalnire neprevazuta si prelungita peste masura cu o aducatoare de cadou - fery nais, dar m-a dat peste cap complet. Dar mai ales m-a impiedicat sa-mi beau licoarea trezitoare. Ceea ce lipsa fiind, impreuna cu faptul ca nu mancasem de-aseara decat niste rondele de bakerolls, m-au facut aproape sa adorm in timpul intalnirii :D
Am primit de la colegi un panetone grasun si ciocolatos pe care o sa-l matrasim maine cu totii, asa, de inceput de vacanta :D [si poate incape si niste vin - dar sa nu ziceti la nimenea ;;)]
Tot din cauza de lipsa de cafea si de masa de pranz, nici n-am mai fost buna de prea mare lucru pentru restul orelor de le aveam de muncit. Mai ales ca aveam trepidatia de dinainte de cumparaturile de cadouri :D
Si ca sa vezi, am avut o eficienta ceva de speriat: am luat cadou si pentru zgubilitica de sor'mea, si inca si niste alte cadouri importantissime, despre care poate o sa revin cu detalii, dar nu chiar acuma, ca stric sopresa.
Si - oh, minune - am profitat de circumstante si mi-am facut un control la ochi. Da-da, imi pun ochelari iara - din aia soft, doar pentru calculator si pentru aproape, doar asa ca sa se mai relaxeze ochii :D Partea proasta - in afara de caruta de bani - e ca or sa fie gata abia peste o luna. De zici ca acuma recolteaza cineva nisipul ala de o sa il puna pe foc pentru sticla retinei [cine are intrebari despre tehnologia fabricarii sticlei sa iasa afara imediat !].
A, si sa nu mai mentionez ca toata ziua, prin toate preumblarile, inclusiv la cumparaturi, am carat cu stoicism rucsacul a carui greutate cred ca depasea cu succes 5 kg.
Si sa nu mai spun si ca ieri seara, in afara ca am platit intretinerea, intr-un final glorios, l-am si imbrobodit pe administrator sa imi plateasca el lumina, care venea chiar in timpul in care eu trebuia sa ma intalnesc cu gasca la cafenea si sa il iau in primire pe Mos Craciun. [Bineinteles ca nu "lumina"se platste, si nici nu "vine" - dar cred ca se intelege].
Ma rog, ce sa mai, sunt super eficienta ! Astept cu interes eficienta de week-end, cand o sa iau controlul patratelului in care locuiesc si sa il aduc la ordinea primordiala. Si bineinteles eficienta de a dormi pana tarziu, si de a "face dimineata" pana la 3 dupa-amiaza :D

Read more...

A venit Mosu' !

Da-da, in seara asta, a trecut pe la cafenea sa serveasca o ceasca de ceva. Dupa care a venit la mine, cu niste tovarasi luminosi, asortati, de sezon. Asa ca mai jos :)
Cred ca lu' Mosu' i-a placut la mine, ca s-a hotarat sa ramaie. Acuma, bineinteles, trebuie sa-i gasesc si un locsor al lui. Dar cred ca ne descurcam noi ;)

Read more...

Cat mai e scorul ?

luni, 15 decembrie 2008

Ei bine, nu, nu e despre fotbal, nici despre politica. Dar e despre ceva la fel de dezbatut: cum mai e cu egalitatea dintre barbati si femei ?

Marturisesc, de data asta e cu un scop egoist. Maine ma duc sa vorbesc cu niste doamne si domnisoare despre cum sta treaba cu egalitatea sanselor in profesie. Si pe cuvant daca stiu ce sa le zic. N-am idee daca e mai greu pentru o femeie sa avanseze in cariera. N-am idee daca pentru o aceeasi pozitie va fi preferat un barbat sau dimpotriva. N-am ideea daca (mai) sunt prejudecati apropos de ce poate face o femeie si ce poate face un barbat.

Desigur, am o idee destul de buna despre raspunsurile dezirabile. Si am asa o impresie cum ca nu vor vrea sa auda lucruri demotivante.
Dar nici n-am chef sa ma duc cu mesajul frumos ambalat si care sa nu aiba legatura cu realitatea.

Asa ca, daca aveti niste experiente personale, mi-ar fi de folos :D

Read more...

Bursa locului de munca

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Se cauta: o bucatareasa, o menajera, o maseuza, un sofer, un hamal. Daca se poate toti intr-o singura persoana, si mai bine. Si care sa nu aiba pretentii la viata proprie. Pe scurt, un sclav, sau ceva ;;)

Cei interesati sa dea un reply - cu referinte :D

Read more...

In Intercity...

joi, 11 decembrie 2008

E fix ca in personal: oamenii isi scot borcanele cu branza, sunca, rosii si ce mai au de pe la casele lor ca sa manance, miroase a ceapa (chiar daca nu se mananca) si a transpiratie, e frig si cateodata chiar curent, iar oamenii fumeaza la usa.

Personal, zic ? zi mai bine caruta cu coviltir...

Read more...

Zborul de noapte

"Can I have a window seat, please ?" Oare de ce, ca oricum bezna era de cateva ore bune...

Da, obtin locul la geam. [De altfel nu cred ca e prea mult lume, e tarziu, tarziu tare, si e luni - cati oameni sa plece spre Bucuresti luni noapte la ora asta ?!] Prefer intotdeauna la geam, si in tren si in avion, nu neaparat ca sa ma uit pe geam, desi imi place foarte tare, dar asa, ca sa nu ma ridice nimeni in picioare in caz ca vrea sa treaca spre culoar. Si ca sa imi tin geanta langa mine, cateodata :)
Ma pregatesc pentru detectorul de metale. Ceas, inele, sacou, curea, cizme - toate scoase, Ghita - afara din geanta, doamna imi vorbeste ungureste si gesticuleaza, treci repede, un controlor striga la mine in ungureste - deduc ca sa ma imbrac mai repede.
Sunt putin amortita, dupa drumul destul de lung catre aeroport, si zilelor cam obositoare si cam friguroase. Si am si cam multe lucruri de pus in ordine la loc, asa ca ma misc mai greu.

Dar in fine, trec de toate controalele.
Colegii din Bulgaria au ramas undeva mai in spate - ma rog ei sunt 3, si in plus avionul lor e delayed deja...
U-huuu ! mai e deschis magazinul ! :D Ce bine-ce bine, ma achit de promisiunea cu "Happy Heart". A, si mai am si o gramada de forinti pe care trebuie sa ii las in patria-mama. Asa ca ma duc sa ma orientez printre ciocolati :D

Pana sa fac selectia, dau sa ma duc spre sectorul cu parfumuri, cand dau nas in nas cu George. Fetele cred ca l-au lasat balta, s-au dus pe la cosmeticale, si el a venit sa ma caute si sa ma-ntrebe daca am timp sa ma vad cu el prin februarie, sau poate ianuarie, depinde de zapezi, ca vrea sa vina prin Romania, sa discutam de niste cursuri. Si vorbim de niste oameni, si de niste firme, si de alti oameni, si mie imi fug ochii in toate partile. Ca geanta e grea, si simt cum mi se lungesc bratele daca nu o las jos - dar si daca o las, cred ca nu mai termina de vorbit. Imi place de el, e un domn bine, super-smart, si cu aparenta vestica, si foarte "nice". Dar acuma n-am cheeeef, n-am delooooc... "Da-da-da, tu vino, da-mi si mie de stire din vreme, si daca nu mor pana atunci, ne vedem. Da-da-da, asa facem. Da-da-da"
Fac doi pasi spre parfum - dar iar imi mai zice niste treburi. Mai fac 2 pasi, si salvarea apare de dupa rafturile cu farduri Dior - Tsvetelina s-a dat cu un gloss cam prea glossy si vrea o parere. Ma eschivez finut si ma duc la parfumuri. Din pacate, cu parfumul scap repede, Happy Heart e la vedere, doar il iau si ma intorc. Tot in discutia cu gloss-ul - uff ! Dar nu stiu cum se face ca reusesc sa ma strecor victorioasa catre ciucalati.
Dupa o selectie riguroasa - dar care nu rateaza niste Anthony Berg Petite Orange :D - ma indrept spre casa. Am zis ca m-am derutat cu forintii ? N-am zis. M-am derutat - rau ! Asa ca la casa m-am trezit ca tot imi mai ramanea un pumn intreg de bani, cu care n-avea niciun rost sa ma intorc acasa. Asa ca am mai dat o tura si am mai facut inca o selectie riguroasa :) Ura, o sa mai fericesc niste oameni ! Din nou la casa, iar raman cu bani, dar am exagerat si deja am 2 pungi in plus pe langa geanta, si cred ca daca doamna draguta de la casa ma mai vede o data... nu vad lucruri bune in viitorul meu. Asa ca ma duc la gate, imi pun geanta si pungile pe un scaun, dar eu stau tot in picioare. Stiu ca nu mi-ar trebui mai mult de 5 minute, nemiscata, chiar si in picioare, ca sa adorm si sa incep sa visez...
Doar ce intorc capul - cand ma trezesc cu George langa mine iar; cred ca fetele sunt adancite in cosmetice si nu mai are rabdare nici el. Si cat mai are de asteptat... "Daca pleci acuma, imi zice, si o sa ajungi acasa inainte ca noi sa ne urcam in avion" Pai eu ce sa-ti fac ?, ma gandesc. "Daca stiam, imi zice iar, mai bine mai stateam la restaurant, sa termin de mancat..." Off, si eu care am ajuns cu jumate de ora mai tarziu la restaurant si nu am mancat decat un goulash soup, deja prea picant...

"Now boarding" - ura. Am scapat, pa George, imi dai de stire cand vii, facem noi cumva sa ne vedem.

Oare langa cine ma nimeresc ? Mi-ar placea sa nu fie nimeni, sau macar sa fie cineva nice.
Stewardezele, toate 3, sunt peste o varsta si ne-atragatoare, ca sa ma exprim dragut, si saluta pe toata lumea ungureste. Sau poate au avut si ele o zi lunga si grea... Ah, nu poate sa fie de bine - sigur o sa stau langa vreo persoana nesuferita.
Ei da, fix asa si e - doar ca ne desparte un scaun. O unguroaica care imi inspira cuvantul "harpie" - desi cuvantul are ceva conotatii cu culoarea negru, pentru mine, cel putin. Si ea e blonda - desi ar putea sa fie foarte bine si alb, dar e foarte uniform. Cu fruntea incretita, de multi-multi ani de uitat urat peste lume, cu buzele stranse si cu nasul lung, subtire si putin coroiat. Vrajitoare ca din carti, pe cuvant. Daca nu era blonda si cu ochi albastri, m-as fi asteptat sa scoata oase din traista si sa sasaie serpi pe langa ea. Brrrr ! Si era si asa, cam matahaloasa, si cu un fel de sacou larg si diform. Aaa, si era cu picioarele goale in niste pantofi lejeri, de primavara si cu blugi suflecati. Brrrrrrr !

Tot drumul s-a foit, desi isi ceruse perna, ca sa doarma, si-a cotrobait in geanta pe care o pusese pe scaunul dintre noi, aplecandu-se peste ea, de aveam impresia ca se si repede la mine. A luat de vreo 2 ori, si a lasat de vreo 2 ori, o revista de avion cu niste amarate de sudoku. A citit in lung si in lat o foaie de hartie pe care era scos la o imprimanta color un mail dintr-un cont de Gmail (!), si-a facut si notite pe marginea ei. Si atata a fatait niste ochelari scosi dintr-un plic de hartie, din aia care au doar lentilele si "saua" de pus pe nas, fara brate de pus pe nas, ca am crezut ca o sa ii topeasca. M-a omorat...

Si am aflat de ce am vrut loc la geam - Budapesta de sus, noaptea, arata superb ! SU-PERB ! ca si cum ar fi o plasa de beculete de Craciun fumos aranjate, aruncata peste pamant. A meritat ora tarzie :)

Pana ne-au dat o turta dulce si un suc amarat la cutie - pe care l-am beut, ca mi-era o sete - hop, am si ajuns. Uoof, cu autobuzul, n-am niciun chef, vroiam direct in aeroport... In autobuz, un smecher: "blestemata e tara asta noastra, Romania, intr-una e ceata". Hai nu ma-nnebuni !

Ajungem in aeroport; vecina mea unguroaica o ia la goana - acuma are un parpalac negru, lung si larg, si cum alearga ea asa, nu stiu catre ce, zici ca e calare pe matura, direct. Cat pe ce sa le-o ia inainte si vamesilor - sau ce mai sunt baietii si fetele alea de ne cauta la pasapoarte :D Doar e vreo 1:25 dimineata, ce te poti astepta...

Trecem repede, vin bagajele repede, vreau taxi. Sar sacalii de aeroport pe mine si inca vreo 2-3 alti rataciti. Ma abordeaza unul in engleza - nu mai stiu ce zice, dar ii raspund romaneste cu "Serios ?!" si el imi zice "yes, it's true, only seventeen, they have twenty five" (!). "Multumesc, nu !" "Aaaaa, vorbiti romaneste deci !"

Am plecat, ma duc la dispecerul de Fly - vreau un taxi. Sigur, doamna, stati sa va ajut.

Oups, soferul de Fly e negru - erasa zic ca noaptea, dar anume noaptea asta e cam laptoasa...

Evident ca romaneste mai greu. O da pe franceza - il intreb daca stie unde merge, el balmajeste ceva, vine si dispecerul, ca stii, pe stefan cel mare, obor, par là, un sofer care sa stie unde sa ma duc la ora asta pot sa am si eu, sa stiti doamna, imi pare rau ca nu prea mai avem, dar sa stiti ca se descurca, sa stiti ca eu nici nu conduc taxiuri si nici indicatii de trafic nu dau la ora asta - je ne veuz pas faire le chauffeur, vous savez le chemin, s'il vous plé, ecrivez ici, voila la route, ça s'fait pas comme ça, vouzet roumaine, oui, vou parlez bien fransé.

In fine, pornim. Sunt cam ingrijorata de unde o sa ma duca el pe mine la ora asta, mai ales ca ameteala de GPS, desi vorbeste franceza, tot ii da ca luati-o la dreapta, la dreapta, dreapta, dreapta. Pan' la urma ma holbez mai de-aprope la ecran, sa vad eu cu ochii mei ca adresa e corecta, si fiindca tot nu vaz, ii zic baiatului ca frantuzoaica lui habar n-are de drum, si el imi zice ca stie.

Vad acuma ca pe bord are legitimatia - il cheama Victor, saracu'. Victor, ma. Acuma imi pare rau ca m-am cam repezit la el - cine stie ce l-o fi dat si pe el afara din tara lui calda, sa vie aicea sa tremure cu fesul in cap... Ma imbunez, si pe Stefan cel Mare ii zic eu pe unde sa o ia. O scoatem la capat si ajung cu bine la destinatie :)

Cand intru pe usa ceasul elecronic arata 2:05. In primele 10 minute reusesc sa imi arunc continutul gentii si al troller-ului prin toata camera, mai ales prin pat - ceea ce, in sine, e cam deprimant, ca va trebui sa le strang ca sa pot "sa trag pe dreapta".

Trei ore mai tarziu - dupa un episod de serial politist, dupa Mircea Badea si Jay Leno - voi fi reusit sa ma urc in pat, desi somnul de la miezul noptii, din avion, va fi disparut fara urma. Ceasul va suna la 8 fara 10. La 8 jumate voi reusi sa ma trezesc destul cat sa ajung sa ma spal pe fata, fara sa dau cu capul de nimic. La 10 ajung la locul faptei. La 11 incepe conferinta.
Restul, vorba cuiva - e istorie...
-------------------

Pentru cine a avut rabdare sa citeasca pana aici - sa stiti ca am pus si restul pozelor. Vedeti tot albumul - aici. Cu scuzele de rigoare, pozele nu-s in ordinea cronologica.

Read more...

Mama Rusia :D

duminică, 7 decembrie 2008

Uitasem cat de frig si mai ales cat de vant e prin orasele cu apa si mai ales cu Dunare :D Ei bine, atat de frig !


Read more...

Piata de Craciun

Ornamente de brad, bijuterii zdranganitoare si lucioase, hainute de copii colorate, cani, cescute, boluri, farfurioare, ieslea sculptata, marjele si colane, dragoni care scot fum pe nari, papusele de carpa, jucarii colorate, puzzle de lemn, ornamente frumos mirositoare din coji de portocale si betisoare de scortisoara, carnati, fripturi si alte gratareli, ceramici colorate, alte papusi vesele, palarii multicolore, vin fiert la cana pe care poti sa o iei acasa, candele si alte ornamente de sticla, prajituri, bomboane si fructe uscate, canute vesele si papusele de ceramica asemenea, animalute din paie, cani burtoase si o fetita papusa verzulie cu sosoni, maimutoi si clopotei, coada de 50 de oameni, daca nu mai multi, la kurtos-colacs [da, am stat la coada :D, da, a meritat !], agregate de bucatarie pictate, niste ursi haiosi [cu dedicatie pentru Ilinca :)] si inapoi la kurtos-colacs ;D

Povestea in imagini - aici.

[Astea-s de ieri, pozele de azi s-ar putea sa apara abia dupa ce ma intorc acasa, din motive obiective].

Read more...

Intarzieri pe traseu, cu recuperare

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Cred ca fac ceva gresit - si inca nu mi-am dat seama ce, altfel as fi corectat deja. Sau nu ?!

Iar am ajuns pe ultima suta - ba chiar pe ultimii metri - cu facutul bagajelor, cu terminatul chestiilor de la serviciu, cu platit telefonul si chiria si alte dari, si cu multe altele.
Ceea ce inseamna ca in ultimele 2 zile am facut in medie 3 lucruri deodata - si asta include si orele de noapte, in care am dormit si m-am uitat la tv in acelasi timp...
Asta inseamna ca mi-am luat o bucata destul de mare din lucrurile de facut pentru serviciu dupa mine, in voiaj si in bagaj, desigur.

Am reusit totusi performanta sa dau iama in buget, chiar daca am avut foarte putin timp pentru asta sau poate tocmai din cauza asta. Si am reusit sa si particip, cu succes as putea zice, la sesiunea de tras la sorti a biletelelor pentru Mos :) [Pentru cine nu stie, asta cu trasul biletelelor este o tehnica prin care eu si prietenii mei ne asiguram ca primim cel putin un cadou si respectiv facem un cadou - in sensul ca putem scapa cu unul singur :D Toata chestiunea e la strict secret, bineinteles. Asa ca daca ma poate ajuta cineva cu idei de cadou, sa stiti ca am tras pe biletel pe... neaah ! nu zic nimic ! :P Pana peste 2 saptamani, cand ne vedem din nou cu pachetelele cu fundita cu tot, nu suflu nici un cuvant !]

Si am mai reusit si performanta sa ajung cu aproape 2 ore inainte de plecare in aeroport - ceea ce imi creeaza un sentiment teribil de confort. Psihic, desigur, ca nu ma mai "fugareste" nimeni. Ca sa relatam adevarul istoric, nu ratez decat mijloace de transport cu plecare mult prea de dimineata - fiindca in rest, ca in cazul de fata, sunt de o punctualitate chinuitoare pentru restul oamenilor. Si pentru mine, cand restul oamenilor intarzie sistematic :P

Ma rog, de cand am sosit, m-am dat de trei ori peste cap si am mai platit unele din chestiile la care ramasesem restanta, asa ca sentimentul de confort s-a accentuat simtitor. Ca sa nu mai zic ca am ochit, dintre locurile initial goale, acuma relativ ocupate, cam singurul scaun situat langa o priza, ceea ce l-a facut si pe Ghita fericit, nu numai pe mine ;)

Acestea fiind zise, cred e cazul sa ma linistesc si sa ma duc sa imi iau o sticla de apa mult mai scumpa decat ar fi cazul, in asteptarea anuntului de imbarcare.

A, cat pe ce sa uit, fireste: ce sa fac eu in Budapesta, maine, duminica ? Sugestiile se primesc la post restant :D

Read more...

Terapie intensiva

miercuri, 3 decembrie 2008

Intr-o buna zi o sa fac un barbat feri.. aaaa, stati, asta e din alt film !
Reformulez: intr-o buna zi o sa duc un barbat la faliment, impreuna cu banca pe care o va avea in proprietate [banca din alea cu bani, nu alea din parc :P].
Ei, ce sa mai lungim vorba: mi-am cumparat de la Mos :D, o foarte faina geanta rosie, pe care o pandesc de vreo 2-3 luni. Yupiiiii ! Bineinteles ca pana la geanta mi-am luat portofelul "matching", asa ca sa fiu o lady pana mai incolo, daca nu chiar pana la capat :P
Deocamdata, terapia - foarte necesara in aceste vremuri de mare restriste - a functionat. Ceea ce inseamna ca sunt putin euforica si ca mai am putin si dorm cu geanta, cum facea sor-mea cu lucrurile noi cand era mica :D
Intrebarea de baraj e ce ma fac dupa...

Update: Iaca obiectul delict [sau delicios] :D Furori am facut, va jur !

Read more...

Omul de deasupra norilor

luni, 1 decembrie 2008

Tot vreau sa scriu postul asta de vreo 2 saptamani, dar m-am luat cu vorba, sau cu evenimentele zilei.
Azi mi se pare o zi foarte buna - ca sa ne mai aducem aminte si de lucruri bune si de oameni faini.
L-am cunoscut de curand pe omul asta, pentru care chestia aia cu "impossible is nothing" se potriveste la fix. Multora dintre noi, cand auzim despre diferite performante sportive, nu ni se pare ca ar fi asa mare lucru. Ce poate fi asa de greu sa alergi maratonul, sau sa inoti nu stiu cate lungimi de bazin, sau sa faci un exercitiu fara greseala ?! Mai ales daca tu n-ai incercat niciodata, sau daca macar nu stii personal pe cineva care a incercat sa faca asta - habar nu ai cat efort si cat sacrificiu, de-a dreptul, iti trebuie.

Asa si cu omul asta; adica, na, cat de complicat poa' sa fie ?! Ei, s-a urcat pe niste munti mari, adica MARI, la niste multe grade sub 0, fara oxigen suplimentar. Si are abia 26 de ani.
Well, eu, care am oroare de frig, si nametii prefer sa ii vad in poze, si am dificultati sa urc treptele pentru 4 etaje - eu una gasesc ca lucrurile de mai sus sunt aproape de "imposibil" si ca atare am tot respectul pentru cine reuseste sa le faca.
Si in plus de asta, asa fain mi se pare sa faci niste lucruri pentru ca asa simti, pentru ca ti-s aproape de suflet ! Dar fara sa te arunci cu capul inainte intr-o "intreprindere", si nu ca sa faci niste bife pe o lista, si nu pentru statuile ce ti le-ar putea ridica cineva.

Ar fi multe de spus, dar putine cuvinte, si deloc asa acoperitoare. Sunt departe de a fi vreo exaltata, dar credeti-ma pe cuvant ca de data asta am ramas impresionata. Si mi-am dorit sa fiu si eu in stare sa imi fortez limitele - macar asa, un pic :)

A, il cheama Alex Gavan, e alpinist si fotograf. Daca vreti sa va convingeti, sau daca vreti sa vedeti niste imagini nemaipomenite, treceti pe-aici.

Read more...

Lectii de televiziune ?

duminică, 30 noiembrie 2008

Ei, cum e intr-o zi cum asta de azi, sa faci emisiune cu tot dichisul, cu 10 invitati, oameni destepti, analisti unul si unul de altfel, si sa nu mai reusesti sa te intelegi cu ei ?
Adica vorbesc oamenii cate 2-3-4 deodata - ma rog, dupa cateva ore nu mai reusesc si sa strige asa de tare, si moderatorul nu mai reuseste sa ii tina in frau.
Ca sa nu mai zic ca in timp ce 1-2 mai discuta cu moderatorul, ailalti vorbesc intre ei pe bisericute, isi consulta mailurile sau sms-urile, se uita pe sus prin studio etc
Si cameramanii care ar trebui sa sprijine mersul emisiunii, dau cadre foarte stranse, doar cu capetele vorbitorilor, si alea taiate, si taiate inca si mai tare pentru telespectatori de scroll, de bara de titlu, si ocazional de bara de "ultima ora". Si regia de emisie care "da" cadrele cu bisericutele care isi paseaza telefoanele mobile pentru impartasirea stirilor si a informatiilor de pe surse, in loc sa ii arate pe aia de mai dau din gura in sensul emisiunii...
Sau, ma rog, poate asa trebuie facut, cine-s io sa-mi dau cu parerea ?!

Read more...

Update la "Din tren - inapoi"

Ramasesem datoare :)

Din cauza ca nu mi-a mers netul, vecinul s-a bagat in vorba cu mine - vai, cat nu pot sa sufar aceste initiative de interactiune anonimizata - si de unde si pana unde am aflat ca am lucrat in aceeasi cladire vreo 2-3 ani :)) [m-am convins de mult ca lumea e foarte mica]. Saracul, si el care imi daduse pastile...

Si m-a tot innebunit de cap cu povestile despre locurile pe unde a umblat el – mai ales prin Libia - si despre mancare, si despre sefii turci, si despre cum a evoluat el, ca a inceput ca sofer, si dupa aia descurca operatiunile din vama si toate alea... In care timp, eu doar dadeam din cap, si mai mormaiam cate un "ihi, da, sigur" - mult prea intelegatoare, dupa cate se vede treaba.

Dupa aia a vorbit despre pretul petrolului la nivel international cu vecinul nostru din stanga si asta i-a povestit la randul lui despre locurile pe unde are el conexiuni si unde poate suna pe loc ca sa afle pretul benzinei la pompa, si despre cum sta el in Amsterdam si cum nu face prea multi purici pe-aici, si cum se duce repede inapoi. Discutie in care nu m-am implicat, mai ales si pentru ca prinsesem netul din nou. M-a razbunat "olandezul" - a venit randul vecinului sa dea din cap si sa mormaie intelegator - sau nu foarte.

Aduceti-mi aminte sa nu mai vorbesc cu necunoscuti in tren - nu ca de data asta as fi avut eu aceasta initiativa :P

Read more...

Constiinta MEA civica

"De Bucuresti" prin adoptie, de vreo 11 ani, n-am inca "buletin de". Ceea ce inseamna ca ar fi trebuit sa ma duc in urbea natala, la 300 de km, pentru stampila pe care vroiam musai sa o aplic cuiva. N-am mai reusit sa ajung, din diverse motive, si pe cuvant ca m-am simtit vinovata - da, fix pentru stampila aia.

Pe alte fronturi, am dus o campanie insistenta pe langa maica-mea si sora-mea, inainte sa imi fie clar ca nu mai ajung acasa, sa se intereseze despre candidati si despre sectia de votare si toate alea. Ca sa imi zica mie, si sa stie si ele.
Ocazie cu care aproape ca m-am certat cu amandoua, de altfel.

Ei, aflu azi, cand am sunat sa o urez pe sor'mea de Andree, ca s-au dus amandoua la vot ! N-au votat cu cine as fi votat eu, asta conteaza deja mai putin in contextul asta, dar s-au dus !

Read more...

Din tren - inapoi

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Hehe, alta viata :D mult, mult mai liber trenul, abia daca-s 10-15 oameni in tot vagonul, desi tantile de la casa de bilete ne-au dat bilete tuturor in mijlocul vagonului ca sa stam toti inghesuiti, umar la urma. Bineinteles, nu sta aproape nimeni la locului lui de pe bilet – in afara de mine si o doamna in varsta (exact asa, o doamna in varsta, nu o batranica). Si chiar daca la Bacau au coborat niste oameni, cei care s-au urcat, mai putini, au avut loc fix in locul celor care au coborat. Zau daca inteleg logica.
Vecinul meu de banca e blond, cu ochi albastri – si seamana leit cu unchiul meu cand era el tanar; ce daca unchiul meu era cam brunet si cu ochi verzi, tot seamana, pana si la inceputul de chelie. E insurat :D Si a dormit vreo ora langa mine, dupa care, probabil trezit din somn aiurea de tusea mea tampita, s-a mutat la niste scaune mai in spate, sa doarma in liniste.
Cand s-a intors, tocmai ce il montasem pe Ghita, ca am terminat de citit cartea (povestesc mai incolo). Deduc ca-s putin ciudatica – o fata cu laptop si cu modem in tren. Ca si la venire, cand ziceam ca mai erau multi cu agregatele dupa ei, mai era doar o fata, care se uita impreuna cu prietena ei la un film – cred ca am ghicit ca era Love actually. In timp ce baietii – iar, am ghicit – se uitau la niste stand-up si jucau ceva jocuri :D Inchei paranteza.
Deduc deci ca-s mai ciudatica, drept pentru care vecinul incepe o conversatie care a mers de la modem, trecand prin cablurile lui de acasa (oi fi avand si fatza de calculatorista, mai stii) si continuand spre zborurile cu Alitalia (!) :P
Si in continuarea acestei idei, un tanar (a se citi de vreo 20 de ani :D) care sta in diagonala cu mine, dar pe urmatorul grup de 4 scaune, ma interpeleaza de la distanta intreband daca imi merge netul si “la ce sunt” – adica la ce operator, ma intelegeti – foarte mirat ca lui nu-i merge mirobolantul Zapp. Sa nu mai mentionam ca asculta muzica de pe laptop, fara casti, ceea ce inseamna ca si restul oamenilor trebuie sa asculte odata cu el.
Hihihi – vecinul meu e scrimeur, sau asa ceva – tocmai si-a dat ditamai geanta jos, sa caute ceva in ea, si s-a dovedit ca ditamai tevile care ieseau din geanta erau 2 florete – sau cum s-or fi chemand. Ei, ce sa vezi, si-a rascolit toata geanta - dar toata, stiti - ca sa gaseasca o cutie cu pastile si sa imi dea o folie de vitamina C cu propolis. How sweet ! m-a cam lasat fara replica, ce sa zic...
Acu’ ca ma uit mai bine (s-a mutat in fata mea cand s-a intors), chiar e dragut :D pacat – vesnica mea poveste – ca e insurat :P ar fi putut fi inceputul unei frumoase prietenii :))

Asa. Sa va povestesc cu cartea. Am reusit sa fur cateva ore azi in Iasi. Am plecat tarziu de la pensiune, la 12, cand oricum eram obligata sa predau camera. Si da, m-am uitat si la Gilmore Girls :D
M-am dus la gara, preventiv, sa-mi iau biletul mai devreme, ca nu avea niciun rost sa stau cu emotii pana spre la ora plecarii. Oricum, mai ca eram in stare sa raman in gara pana atunci – urat si frig afara, batea vantul, si in final a si plouat un pic.
Dar am zis ca daca tot am iesit pe strada, hai sa o fac si pe asta. Aveam de gand sa ajung pana in centru. Ei, nu mi-a iesit. Habar n-am pe unde am luat-o, dar am dat de un monument (?) - singura poza pe care am facut-o in Iasi. De fapt am mai facut o poza cu un panou publicitar, dar aia n-are relevanta, cel putin nu pentru Iasi :D.
Ei, cand am ajuns la capatul scarilor eram deja convinsa ca nu o sa mai ajung in centru. Ghiozdanul, oricat de mult mai usor de carat decat alt tip de geanta, cu Ghita in el si cu multe alte chestiuni extrem de necesare :P, era deja mai mult decat puteam duce, la propriu. Mai ales ca ieri a fost si mai greu, si ca inca ma dor umerii si spatele de la aceasta chestiune. Asa ca in momentul in care am dat cu ochii de o librarie, am zis ca aia e ! Mi-am lasat la intrare si ghiozdanul si fularul si bereta si m-am invartit vreo jumatate de ora printre carti. Cred ca daca imi puneam mintea, plecam cu vreo 5 carti de-acolo, toate alese pe spranceana. Am sfarsit prin a lua “Grasa si proasta” de Rodica Ojog-Brasoveanu. O stiu de scriitoare de romane politiste, dar asta nu e unul, e doar o colectie de povestiri. Ceea ce mergea ca uns pentru nerabdarea mea de moment, fiindca finalul povestii, al fiecarei povesti, avea sa vina relativ repede.
Sa mai zic ca plecasem deja cu 3 carti din Bucuresti, una citita pe trei sferturi si 2 neincepute, si ca in gara mi-am mai cumparat una. Nu stiu ce imi imaginam ca o sa fac – sa stau inchisa intr-o camera 3 zile si 3 nopti ?! Bine, faptul ca am avut acces la net pe tren si televizor in camera n-a ajutat cu nimic.
Cand am plecat de la librarie, le-am intrebat pe doamnele foarte amabile si zambitoare daca nu stiu de o cafenea unde sa pierd si eu niste vreme si mi-au aratat peste drum Fundatia Universitara Regele Ferdinand la parterul careia se pare ca ar fi fost un loc dragut. Ei ce sa vezi, chiar era un loc dragut. Am luat o Mocha Coffee cu sirop de vanilie si scortisoara, si niste “bumbi” de ciocolata cu stafide si nuca si migdale si visine, si la sfarsit un ceai “Raza de soare” :D Si am stat acolo vreo doua ore, citind jumatate din cartea pe care tocmai o luasem. Mi-a placut. Mult. Si stilul si vocea autoarei, si personajele, si povestile lor. Am continuat sa citesc la ea si in gara, unde am ajuns cu vreo trei sferturi de ora mai devreme de plecarea trenului, si bineinteles si in tren, aproape imediat ce m-am instalat. Si da, am terminat-o. Si din nou da, am de gand sa mai cumpar si alte carti scrise de doamna asta, si nu neaparat politiste.

Read more...

Nelamuriri existentiale

vineri, 28 noiembrie 2008

Later edit: As vrea foarte tare sa aflu de ce de la idioata de tuse ma doare infiorator capul. Si ochii, daca stiti cum vine aia. Am senzatia de cap de portelan in care se zguduie tare niste bile mari de metal. Cumplit. Cred ca am sa stau in camera, sa dorm. Iar Iasi-ul l-oi vedea cu alta ocazie. Macar de-as fi acasa la mine, sa-mi fierb un ceai... I need a nanny !!!

Am o senzatie de week-end si de vacanta ceva teribil - si zau daca stiu de ce. Adica, desi teoretic ziua mea de munca s-ar termina azi la ora 13.30, cel tarziu, stiu foarte bine ca am niste tone de mailuri restanta de peste toata saptamana la care trebuie sa raspund pana la sfarsitul zilei de lucru, daca nu si mai devreme, ca poate restul lumii face zi scurta, pe motiv de mini-vacanta.

Pe de alta parte, nu mi-e deloc clar de ce IC Iasi/ Bucuresti face cu o ora mai mult decat acelasi IC Bucuresti/ Iasi.

Dupa cum nu mi-e clar nici de ce numitul IC Bucuresti/ Iasi a gasit de cuviinta sa aiba o jumatate de ora intarziere, in conditiile in care nu s-a oprit pe traseu, ca oricum are prioritate, vremea n-a fost rea, drumurile nu-s blocate, etc. etc.

Read more...

Din tren

joi, 27 noiembrie 2008

Nush ce-i cu aglomeratia aiasta ! trenul e plin, din ghimpii pe care stau unii dintre calatori, mai ales aia care stau in picioare in capatul vagonului, si din biletele pe care le taie nasa deduc ca unii nu au mai apucat sa ia bilet cu loc, iar altii chiar deloc...
Cred ca-s multi studenti, care profita de minivacanta sa mearga acasa – bineinteles ca sa voteze (aiurea !). Dar si alti provinciali pripasiti prin Bucuresti, in aceeasi miscare browniana.
Lume multa, bagaje asemenea. Si sa fi vazut ce era in gara ! Daca nu mi-ar fi dat gandul bun aseara, cand am plecat de la serviciu, asa tarziu cum era, sa ma opresc la gara ca sa imi iau belet, cred ca nu mai ajungeam nicaierea week-endul asta. Cred ca erau vreo 6-7 cozi, cu cel putin 30-40 de oameni la fiecare ! Whew, am scapat de data asta!
Mi-am adus aminte de studentie, cand ma duceam acasa la fel de rar ca si acuma, si mai ales de sarbatori sau de alte ocazii de zile libere, odata cu migratia tot restului lumii, ceea ce insemna cozi infinite la bilete, chiar si la agentia CFR – aia din brezoianu, unde, apropos, n-am mai pus piciorul de ani buni de zile.
A, sa nu uit, e Intercity, ceea ce inseamna ca-s multi oameni cu laptopuri – adica, mai multi decat ar fi in mod normal intr-un tren obisnuit :D (ah, daca si-ar pune vreun hot ambitios mintea, ah, ah...) si ceea ce inseamna, fireste, ca si eu sunt printre ei, cu ghita cablat sub masuta :D
Sper din suflet ca la intoarcere, de oriunde va fi, sa nu fie asa de aglomerat ! Deocamdata sunt fericita ca am prins un fir de net si ca am cetit restantele de pe bloguri de peste ziua de azi, si iaca mai apuc sa mai si scriu cateva vorbe. (Ma rog, se pare ca fix cand scriu aceste vorbe, firul de net s-a sugrumat, undeva printre satele moldovinesti :P]
Ah, ziua de azi ! speedy gonzales n-ar fi rezolvat – sau nici n-ar fi incercat sa rezolve atatea cate am incercat eu azi :P bine, nu de una singura – i-am chinuit pe bietii copii ca pe altceva... eh, c’est la vie  ne vine randul tuturor si sa chinuim si sa fim chinuiti ;)
Sper ca maine o sa fie o zi usoara, sa ajung cu bine peste tot pe unde am de mers, sa nu fie vreme uricioasa in Iasi, ca sa apuc sa vad si eu cate ceva si sa apuc sa ma odihnesc corespunzator, ca sa ajung inapoi acasa cu bine si sa ma odihnesc iara, si mai cu spor :D Hai cu ziua nationala, hai cu alegerile, hai mai repede sa ne vedem scapati si pe anul asta :P

Read more...

Unde ma duc eu acumaaaaaaa ??

miercuri, 26 noiembrie 2008

Ai mei sunt pensionari acuma amandoi, desi relativ tineri pentru acest titlu. Dar ultimii lor ani de munca - probabil mai mult de ultimii 10 ani, au lucrat in ture, in toate turele, si mai ales de noapte. Saraca maica-mea, cat s-a mai chinuit, o vedeam si imi dadeam seama de-atunci de cat era de terminata. Cam cum ma simt eu acuma cateodata cand stau cam prea mult la serviciu :P
Imi aduc aminte ca eram in clasele mici si maica-mea imi tot zicea sa invat, sa invat, sa invat ca sa nu ajung ca ea si sa lucrez noptile. In afara ca primul meu job a fost cu lucrat in ture, numai uitati-va la mine acuma...

Ma rog, sa ne intoarcem; cum ziceam, ai mei au lucrat in ture mult timp - si nu, nu doar mama se saturase de asta. Bine, si eu si sora-mea ne cam saturaseram, ca inevitabil ne imobilizau cel putin una din camere, daca nu chiar 2, sigur aia cu televizorul, ca sa se odihneasca peste zi. Dar si tata, il vedeam cateodata, nu-i mai trebuia nimic, si ar fi stat acasa pe termen nedefinit daca ar fi putut :) Asa ca seara, cateodata - il ultimii ani tot mai des - avea expresia asta cand sa plece noaptea la munca "Unde ma duc eu acumaaaaaaa ??". Cum ar veni, parca s-ar fi dus la capatul lumii, to the point of no return.

Ei, daca ma intelegeti, fix si eu la fel: am racit, inca nu-s in faza cu febra si stat la pat, ce-i drept, dar ma simt suficient de ametita, sunt obosita, am oricum o gramada de treaba pe la birou si ma asteapta niste drumuri lungi, da' luuuungi - pan' la Iesi, si apoi la Galati, poate, si dupa inapoi la Bucuresti. Si saptamana viitoare o iau de la capat :(
Si nu m-am apucat de bagaje, si maine am oricum o zi de munca inainde de un drum de 6 ore si tot ce imi doresc e sa dorm 12 ore neintrerupt...

Deci, repet: Unde ma duc eu acumaaaaaaa ??

Read more...

I like to move it - move it !

Cand mergem, cand mergem ? Week-end-ul asta, anybody ? :D



Si aici, "original King Julian" - :))

Read more...

Cenusareasa de oras

marți, 25 noiembrie 2008

Tic. Toc. Acul se taraie spre miezul noptii. Trebuie s-o sterg mai repede de-aici, altfel dovleacul meu are sa se strice de tot. Sau poate mi-l fura cineva ca sa se pregateasca de Thanksgiving...

Frig. Friiiiig. Rau ! La 6 dupa-amiaza era un singur si amarat de grad. Acuma cred ca-s pe minus. Ma doare putin capul - de prea multa concentrare in niste afurisite de diacritice si de prea mult stat cu nasul in calculator - si acuma mai e si frigul asta. Am bereta in rucsac, dar ce rost are, doar pentru cativa pasi. Nici cainii de santier nu se vad pe nicaieri - s-or fi ascuns pe sub niste cartoane ca sa mai apuce dimineata.

Ura. Il stiu pe soferul din seara asta: are o masina confortabila, intotdeauna mi s-a parut asa, probabil din cauza tetierei care imi tine capul drept fara sa depun eforturi prea mari. Si e politicos, imi zice mereu "sarut mana, doamna" - nu ca as fi avut nevoie sa imi aduca cineva aminte cat de doamna sunt, sau nu :P Si in masina miroase frumos tot timpul. Candva asta vara - sau era primavara ? - cand m-a dus trei nopti la rand dupa 12 noaptea acasa, mirosea in masina a Hugo Boss. Pe cuvant, l-am si intrebat. Si desi e fumator, nu fumeaza niciodata. Niciodata cu client in masina, niciodata in masina. Deci masina miroase doar a parfum :)
Tot in una din noptile alea - stateam dincolo inca - dupa ce m-a lasat in fata scarii a mai stat putin sa astepte sa intru in bloc, fiindca misuna o tanti dubioasa prin zona. Mi s-a parut dragut, mai ales ca nu ma astept nici de la prieteni, daramite de la soferul de taxi.

Asculta un radio cu muzica buna - cred ca Magic, de obicei, ceea ce imi da o senzatie ciudatica, fiindca si eu tot asta ascultam in birou. La radio canta Talisman - melodia aia veche cu "singur, atat de singur, simt dureri pe care nu mai pot sa le-ndur". Am ascutat-o de sute de ori in primul an de facultate - desi nu eram deloc chiar asa de deprimata :P. Nu stiu de unde, poate de la balul bobocilor, am si o caseta cu autograf de la Tavi Colen :D

O fi suparat, sau obosit, sau poate s-a prins ca sunt eu obosita si nu prea am chef de vorba. Cu Talisman si cu publicitatea de dupa (sa mai taie din deprimare) si cu melodia aia obsedanta si nesuferita cu cafeaua - aproape am ajuns la Sala Palatului si n-am schimbat nicio vorba. Ce confortabil fata de nebunul ala de joi seara, parca, caruia nu-i mai tacea gura...

Centrul e luminat, desi inca n-avem beculete, si rece si cam pustiu. N-am vazut nici "fetele" pe Maria Rosetti. Ori o fi prea devreme ?!

In schimb la un cabinet dentar pe langa care trecem luminile sunt aprinse si sunt oameni inauntru. Cine, CINE e nebunul care isi tortureaza dintii la ora asta din noapte ?! chiar nu s-o mai gasi o ora pe lumina in care sa suferi ? [Oare de unde stiu eu ca e cabinet dentar acolo ? ori se vad aparatele prin geam, ori scrie pe undeva, fiindca oricum trec aproape in fiecare zi pe-aici si dintotdeauna am stiut ca acolo e un loc de tortura :P].

Cat am meditat la acestea, hop, am si ajuns la foisor si de-aici, la ora asta, in 5 minute intru in scara. Pheww, inca o zi, inca o noapte - si nu e decat 11 jumate, mai aveam pana sa bata de miezul noptii si sa ma transform in cine stie ce... Better safe, zic !

Read more...

Disco lights

duminică, 23 noiembrie 2008

E un fel de a spune :) In Bucuresti e o combinatie mortala de soare sclipitor si nori pufosi. Sau cel putin la mine in garsoniera, cu toate geamurile in lumina, asa e. Dupa modelul "uite soarele - nu e soarele", acum e intuneric, acum nu pot sa tin ochii deschisi din cauza luminii.
Daca n-as sti in ce data suntem si n-as auzi niste acoperisuri de tabla bufnind din cauza vantului, as zice ca a venit primavara. Ca ori din cauza soarelui poznas, ori din cauza caloriferului langa care stau la birouas, mi se pare ca e si cald afara, asa, numai bun de iesit in tricou si cu fular la plimbare in parc...

Read more...

Cum am ratat si sambata asta

Am inceput de vineri noaptea, ca sa ma asigur ca ratez cum se cuvine: am adormit - de fapt mai corect ar fi sa zic ca am cazut secerata - in mijlocul patului, cu laptopul, un vraf de ziare si reviste (nu intrebati ce faceam cu ele...) si niste cofeturi langa mine. Si m-am trezit pe la 6 dimineata, cand am mutat toate astea pe fotoliu si pe mine sub pilota, ca sa adorm la loc si sa continui sirul nebunesc al unor vise pe care le-am uitat, oricum.
Aveam soneria telefonului fixata pentru 9:45 - in ideea ca la 11 incepea Gilmore Girls, si la 12, cand se termina, ar fi trebuit sa sun la taxi ca sa ajung la timp la intalnirea cu potentialul apartament. Si inainte de serial ar fi trebuit sa lenevesc un pic cat sa ma dezmeticesc, sa ma "fac frumoasa" si sa mananc si sa beau cafeaua - cafeaua putea sa fie si in timpul filumului, fara probleme, ba chiar recomandabil.
Dar am ratat trezirea, si am facut ochi la 10:45, si pana sa ma dezmeticesc era cat pe ce sa pierd inceputul episodului. Asa ca am ratat si mult-asteptatul meu mic dejun lenes de sambata dimineata :) [saptamana trecut n-am fost acasa, remember ?], si am executat restul operatiunilor in pauzele de publicitate [foarte utile, in acest context].
Inutil sa zic ca era o vreme de caine, cu umbrela obligatorie in tinuta. Cat pe ce sa intarzii, dar am ajuns surprinzator de repede pentru aglomeratia care se anunta prin oras [btw - ce cauta lumea in oras sambata la pranz pe o ploaie nesuferita ?! chiar asa, toata lumea sa aiba treaba ? chiar asa, sa nu isi mai poata oamenii permite sa "piarda" o dimineata de sambata in casa ? ma rog..]
Apartamenul ok, ce sa zic - foarte bun, nemaipomenit chiar pentru stat in el, desi baia si bucataria erau cam prea mici, si nici nu are spatiu de depozitare, dar e chiar in buricul targului, ceea ce conteaza destul de mult. Om vedea.
Dupa apartament, si dupa ce m-am scufundat literalmente intr-o super-baltoaca de la trecerea de pietoni din fata Salii Palatului, ar fi trebuit sa aterizez la cafeneaua unde ne tinem cursurile (!), si de unde trebuia sa strang "decorurile". Doar ca era abia ora 1, si cursul s-ar fi terminat pe la 3 si chiar n-aveam chef sa stau degeaba in cafenea, fara internet, sau fara o carte sau macar un ziar.
Asa ca am profitat si am dat o fuga pana la Diverta Magheru. Unde am mai fost de cateva ori de cand s-a deschis, dar n-am apucat sa povestesc. Da, nici mie nu-mi place asezarea in ordine alfabetica dupa autor a cartilor - desi daca vrei sa gasesti un autor anume si nu stii la ce editura e scos, chestiunea e foarte folositoare. Dar mie mi-a placut ca e mai mult decat o librarie, ca gasesti o gramada de chestii acolo [desi pentru asta le-ar fi fost de folos un spatiu si mai mare de-atat]. Plus ca e si un fel de cafenea acolo, si erau niste muzici instrumentale linistitoare - si afara era frig si urat si umed - as fi fost in stare sa stau acolo toata ziulica. Ei, bineinteles ca n-am stat, ca doar aveam treaba, de !
Ma rog, m-am dus la cafenea, am rezolvat ce aveam de rezolvat si m-am intors acasa pe la 3 jumate, cu gandul sa-mi reiau ziua de unde o lasasem. N-a mers, bineinteles. N-am reusit decat sa ma uit la televizor, unde oricum n-am gasit nimic notabil - ca si episodul din Crimele din Midsommer il mai vazusem de vreo 2 ori...
Sambata ratata, cu siguranta, om vedea ce-o mai fi si maine. Dar cum am pe lista sa imi fac ordine in dulap, prevad ca va fi oricum o totala pierdere de vreme :P

Read more...

Sexiest man alive

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Conform revistei People, fireste :D nu ca am indrazni sa ne contrazicem cu ei (prea tare) :P

Conform nevestei: "I could've told them that years ago!" And then she said, "Obviously, Brad wasn't available this year."

Oricum, omul are 40 de ani, ceea ce am observat ca se poarta - daca nu ma insel, si in ultimii ani tot "barbatii de 40 de ani, frumosi, destepti si cu bani" au castigat. Plus "sot model si tata de familie" - bine, poate mai putin George Clooney, dar cred ca il putem ierta :))

Iaca si poza, mai veche, dar n-are nimic - oricum, uitati-va pe situl People sau pe IMDB pentru poze actualizate.


Read more...

Performantele saptamanii

vineri, 21 noiembrie 2008

Ma, nu stiu cum reusesc ca tocmai atunci cand toata lumea se mai linisteste, pe mine ma apuca toate alea. Am reusit sa execut cateva lucruri importante, in sens negativ, pe saptamana asta, iar top 3 arata asa:
1. M-am certat cu proprietarul cladirii unde avem biroul si ca urmare am luat decizia sa ne mutam de acolo - si ieri daca se poate. In ciuda aparentelor, a fost o decizie rationala, la baza careia au stat cateva expresii extrem de ne-rationale, dintre care citez: "fac ce vreau eu, ca eu sunt proprietarul", "nu ma intereseaza", "si ce daca aveti de lucru", "n-am chef sa vorbesc cu dumneata ca sunt undeva si am sa-ti inchid telefonul" etc, etc. Asa ca acuma sunt aproape "birou-less" - vorba ceea, ajutati-ma si pe mine daca aveti posibiliatea :P
Gluma-gluma, dar maine ma duc sa vad un apartament - ca si-asa nu m-am mutat decat de 2 ori in ultimul an, plus inca o data cu casa... Am un chef teribil, ce mai !

2. Am reusit sa ard al doilea vas in ultima luna - ma rog, pe asta nu iremediabil, mai ales ca e nou, ca sa il inlocuiesc pe cel vechi - in efortul supra-omenesc de a fierbe niste cartofi. A, nu va minunati, pe celalalt l-am ars fierband apa - apa chioara, da ! cand as fi putut utiliza cana-fierbaor din dotare...
Nu intrebati ! Cred ca trebuia sa ma fac strateg, sau conducator de osti [sau poate ca am si fost vreodata] sau poate macar si un "mover" de birouri, sau asa ceva, ca dupa cum se poate constata, cu gospodaria nu prea am reusit sa ajung nici macar la nivelul "1.0.1".

3. Si nu in ultimul rand, in procesul complex de invartire a 3 birouri, cateva echipamente si multe fire intr-un spatiu de nici 25mp, am reusit sa ma dau cu capul de un perete, suficient de tare incat sa generez un cucui dureros. Asta era alaltaieri, inca ma doare, dar macar azi pot sa stau cu capul sprijinit de perna fara sa ma stramb...

Cam atat, cred ca mi-a ajuns pe saptamana in curs, desi inca nu s-a terminat, vezi bine :) cum ziceam, suficiente zile de marti pe saptamana asta.

Read more...

Criza in sistemul bancar de la coltul strazii

miercuri, 19 noiembrie 2008

In rarele ocazii cand merg cu metroul :P in drumul spre casa trec pe langa o banca - nu din alea din parc, ci din alea cu bani.
Banca are pereti-geam, dar sunt cu totul transparenti, fara logo-uri prea mari [asa e de anonim, ca nici acuma nu stiu ce banca e], fara suprafete mate, ma rog, vedere clara in interior, ce mai ! Si chiar in geam, cu fata la trotuar si la trecatori sunt birourile consilierilor de credite, sau ce-or mai fi ei acolo.
Prima data cand am luat seama cred ca era asta vara. Nu mai stiu cat de tarziu era, dar suficient de tarziu cat sa fie lumina aprinsa, iar pentru vara asta inseamna o ora inaintata. Baiatul de la biroul cu fata spre geam, da, consilierul, era la patru ace, costum inchis, camasa alba butonata pana in gat, cravata serioasa, cu dungulite, freza perfecta si pun pariu ca avea si unghiile facute. Si luati seama ca era o caldura afara de imi aduc aminte si acuma...
Pe urma, cred ca urmatoarea data de care imi amintesc era spre sfarsitul lui septembrie, dupa ce m-am intors de la Madrid, cand am aflat de criza internationala. Baiatul avea tot costumul inchis, dar avea o camasa in carouri, descheiata la gat, fara cravata si cu freza cam ciufulita.
Nu mai stiu cand l-am vazut a treia oara, dar de curand oricum, nu mai mult de 3 saptamani. Arata ca un navetist, din aia "soi rau", cu pulover la baza gatului, gri cu negru, si freza de gladiator roman - stiti, din aia cu breton retezat, dar dat bine cu gel. Trist, forte trist.
Saptamana trecuta, s-a intamplat sa fie o zi scurta, sa merg cu metroul si sa ajung pe la 6 jumate acasa, deci probabil ca era abia trecut de 6 cand am trecut pe langa banca. Sucursala era inchisa, lumina stinsa, si programul din geam, la care m-am uitat cu uimire prima data de cand trec pe-acolo, zicea a ziua s-a terminat la 17.30.

Cred ca data viitoare o sa constat ca banca s-a inchis...

Read more...

Recap

luni, 17 noiembrie 2008

Obosita, fireste, cum altfel ?! in ultimele 4 nopti, am reusit fabuloasa medie de 4 ore dormite pe noapte, din care sambata, ziua cea mare, am supravietuit cu 2 ore jumate...

Multe interactiuni cu tot felul de oameni, cateva dezamagiri adanci, stress pe alocuri, si pentru mine, si catre altii, o ciocolata calda cum n-am mai baut in alta parte, de fapt chiar doua, ordine si disciplina, momente de furie intensa, rochita albastra, o jumatate de pahar de vin rosu pe un sacou alb, admiratie profunda si umilinta inaltatoare, plimbare de Cenusarese inghetate la miezul noptii, tequila sunrise la 1 noaptea, soare fain in loc de ploaie uricioasa, drum lung, mai lung cu 1 ora jumate, si mult prea cald, oameni cu voci tunatoare...
Si sunt multe, mult mai multe. Au fost cateva zile cam intense, cu cateva schimbari, care acuma au putine grade, dar s-ar putea ca peste o vreme, unghiul de deviatie sa creasca, mult.

Imi pare rau ca-s asa telegrafica - nu prea e stilul meu, dar nu prea mi se-nsira gandurile cum trebuie. N-am apucat sa ma odihnesc, si nu prea se arata vreo posibilitate de-aiasta pan' la Craciun... sa vie Mosul mai repede, deci !

Read more...

Liste

joi, 13 noiembrie 2008

Bagaje. Invitati. Confirmati. Invitati care mai trebuie invitati. Invitati care mai trebuie confirmati. Lucruri de luat de la birou. Pachetele pentru curier. Ultimele mailuri de trimis. Ultimele taskuri de bifat. Telefoanele oamenilor cu care avem treaba. Contractele. Echipamentele. Incarcatoarele. Biletele. Delegatiile. Banii. Lista cu liste. Bagajele. Bagajele. Bagajele.

PS Maine, adica azi, e o zi nebuna ["tradatorii", se stiu ei care, m-au parasit: una e in drum spre Sibiu, celalalt inca e la Londra, asa ca sunt de serviciu, ultimul mohican la birou, care stinge lumina si incuie usa).
Vineri sunt pe drum. Ma intorc abia duminica seara . Asa ca mai usor cu blogul pe scari ;) si sa (nu) fiti cuminti :P

Read more...

Cronica unei petreceri (mai mult sau mai putin) anuntate

miercuri, 12 noiembrie 2008

Anul asta nu trebuia sa fie - fiindca in anii impari nu fac. Anii mei impari. Si nu fac petrecere. Dar anul asta, desi am avut mai multe aniversari importante si rotunde in "gasca", am cam reusit sa le ratam pe majoritatea. Asa ca m-am gandit ca o sa organizez eu ceva, doar-doar reusim sa ne mai vedem cu totii. Plus ca n-am mai dantuit de la nunta, care oricum cred ca a fost cam singura ocazie pe anul asta - pentru mine, cel putin.
Well, se pare ca publicul a fost multumit :D Desi: n-am avut masa rezervata - numai un scaun, pentru cazurile de urgenta:D; a fost inghesuiala (si ce inghesuiala !); a fost suficient de mult fum incat duminica sa nu pot articula cuvintele prea bine; am stat langa o boxa, deci ne-am pierdut si auzul putin; am pierdut un cercel rosh, ceea ce mi-a stricat setul; am vazut o tanti ciudatica rau dansand ca un copil de 4 ani; mi s-a stricat freza cu grija executata in prima jumatate de ora, de la caldura; si cred ca si ceilalti ar mai avea plangeri.
Dar chiar si-asa ne-am distrat si am dansat - unii, adica ultimii dintre noi pana pe la 3 jumate. E-heeeei, ca-n vremurile bune, maica :D
Ca de obicei dupa ocazii din astea care se lasa indelung asteptate, m-am intors acasa cu parerea de rau ca s-a terminat. Si cu gandul ca neaparat, neaparat trebuie sa repetam experienta , cat mai curand ! Bineinteles ca de obicei nu prea ne iese... Dar acuma cel putin stim ca o sa mai avem o ocazie in care sa ne vedem - biletelele de Craciun :)
Deci da, dupa cum zice Cris, ca de obicei a fost "dezmat" de ziua mea :) si bineinteles intuneric in club :D. Asa ca puteti vedea ce-a iesit mai jos.
Si pana nu uit: multumesc, mah ! sunteti de nadejde >:D<

Read more...

Fata babei si fata mosneagului

luni, 10 noiembrie 2008

Una blonda, una bruna. Una smeada si cu ochi caprui, alta "alba-ca-zapada", cu ochi albastri. Una inalta si slaba, cealalta scunda si nu asa silfida. Una sturlubateca, alta rationala. Una seamana cu tata, una cu mama. Una frumoasa, ailalta desteapta. Ziua si noaptea.

In afara de parinti, sora-mea si cu mine nu avem prea multe in comun. Ne despart de altfel 4 zile. 8 ani si 4 zile. Asa ca azi e ziua ei - cum ar veni, sa-mi traiasca :D

Read more...

Haine grele...

duminică, 9 noiembrie 2008

Aer inchis, statut, cu un usor iz de mucegai. Umezeala rece, ca iar nu e caldura. La intrare, un covoras ros, cu imprimeu indescifrabil de vechi, si de decolorat si murdar in acelasi timp. 2 camarute, relativ mici din constructie oricum, care par si mai inghesuite si mai joase. Rafturi, dulapuri, alte si alte mobile mici. Scaune, vreo 2 fotolii, o canapea acoperita cu o patura rufoasa. Carti ingalbenite - sau cel putin cotoarele lor, itite de prin rafturile acoperite cu hartie care a fost alba odinioara. Icoane mici si mari, cat tablourile, la vedere, prin tot locul - mai degraba asezate pe ici pe colo, decat agatate pe pereti. Bibelouri, statuete si alea ingalbenite in lumina chioara, de la o veioza fara abajur. Si printre toate astea - o batranica stafidita, infofolita din cap pana in picioare, mergand greu in baston si cu respiratia inceata si oricum neindestulatoare pentru plamanii chinuiti...
Un minut jumate atat cred ca a durat incursiunea in apartamentul vecinei mele, care a venit sa imi spuna ca s-a inundat si ma intrebe daca s-a udat si la mine peretele. Eram pe fuga si nu prea-mi ardea de discutii, ca sa nu mai zic ca o teava sparta e ultimul lucru de care am chef - oricand, in orice moment.
Dar cand am intrat in apartamentul ala - of ! mi s-a rupt inima. cred ca asa arata si se "simte" batranetea si singuratatea...

Read more...

In Bucuresti, in alt timp

joi, 6 noiembrie 2008

Era sa ma pierd alataieri prin centru, undeva aproape de Piata Romana.
M-am dus sa "ciripesc" frantuzeste cu niste domni, lucru de care am fost in primul rand eu foarte incantata, dupa care aveam de pierdut cam 1 ora jumate in zona Pietei Romane, pana sa ma infiintez in alt loc, cu treburi de maxima importanta. Aveam de gand sa ma duc "in audit" la o cafenea, nu doar ca sa irosesc in mod agreabil timpul, ci si din ratiuni utilitare pentru job.
Ei si pana sa ajung la cafenea am reusit aproape sa ma pierd, desi in cel mai placut mod, intre Nicolae Iorga, Ana Ipatescu, Gheorghe Manu si Nicolae Golescu - numai oameni unul si unul :).
Pana sa ajung sa ies dintre stradutele intre care ma incurcasem, am reusit totusi sa arunc un ochi mai atent in jur si sa-mi dau seama ca sunt intr-una din zonele cele mai frumoase zone din oras.

Vile cochete, de la inceputul secolului trecut probabil, in care apucasera sa se dea niste baluri de intrare in societate a unor domnisoare timide si cu rochite pline de volane, unde copii aveau ore de pian sau de vioara si profesor de franceza, unde doamnele serveau cafele si prajituri cu nuca, si dulceturi cu apa rece, prietenelor venite in vizita sa le barfeasca pe cele care nu apareau, iar domnii stateau in salon la palavre politice cu sotii doamnelor venite in vizita.
Printre vile, copaci si gradinute cu flori de toamna, si cu multe frunze colorate cazute pe jos, curtile din spate unde copii se dadeau in leagan sau bateau mngea, iar subretele ieseau la o tigara, pe ascuns sa nu le vada doamna.
Masini foarte putine parcate in strada, fiindca vilele au loc pentru automobilul familiei, pe care domnul il scoate mandru duminica pentru plimbat pe doamna la sosea, dar pe care il injura birjareste diminetile cand se grabeste sa ajunga la minister, ca iar e criza si poate sa pice Guvernul, si-atunci de unde bani pentru fustele nevestii, si profesorul de pian si guvernanta frantuzoaica ?!
Oameni repeziti, ca bucataresele care se grabesc de la piata cu papornitele pline - "ai naibii comersanti, toate alea-s scumpe, sa vezi ce-o zice doamna ca am cheltuit toti banii de cosnita de saptamana asta; dar lasa, ca si dumneaei, prea e cu mofturi, numai mancaruri straine si pretentioase, si cofeturi, si serbeturi, si coniac, si nu e zi sa lipseasca musafirii din casa; vezi, asa-i daca-ti permiti, si-apoi nu ne-ar da un pol in plus pe saptamana si noua, ca atata ne ostenim cu tot casoilul ala, sa fie toate in buna ordine..."
Nu mai stiu cum o fi dracuit-o doamna cand a ajuns acasa, desi s-a bucurat ca pentru seara, cand ii veneau musafirii, avea de toate :)

Se intunecase deja cand am ajuns in Romana si neoanele luceau plasticos, studentii ieseau de la cursuri si se ingramadeau la semafoare intr-o harmalaie teribila, rondul era blocat de masini si spre Universitate se mergea cu 2 la ora, in ciuda fluierului agitat al politaiului.

M-am dus sa beau o cafea cu lapte si am ciugulit o jumatate de prajitura, de dragul vremurilor de altadata...

Read more...

Every breath...

Ok, sa il uitam pe Sting de data asta, ma multumesc cu Robert Downey Jr. :D

Read more...

Psihologii, inselaciuni

miercuri, 5 noiembrie 2008

Nu va asteptati la un post inteligent, argumentat, lung, sau mai stiu eu cum :D E doar despre ceva ce vaz la Oprah, chiar acuma: emisiune despre psihologie masculina :)
Ca si ei sufera, in tacere bineinteles, ca si ei se simt neglijati si din cauza asta isi inseala nevestele. Si ca doar vreo 7% si-au marturisit inselaciunile nevestelor, de buna voie. Restul deloc, sau au mintit chiar in fata dovezilor evidente.
Si, foare important: ca foarte putini - n-am retinut procentul - si-au inselat nevasta cu o femeie mai frumoasa sau in forma mai buna [nu, nu de cozonac :P].
Doar atat zic: hm !

Later edit: The psihologul, sau ce-o mai fi, zice ca daca femeia "simte" ceva trebuie sa investigheze: sa caute in telefon, sa ii puna detector GPS la masina, sa il duca la detectorul de minciuni ! Oh, daaaa, asta o sa rezolve situatia, cu siguranta !
Pe urma apare un cuplu in care el o inselase cu o colega de serviciu, in pauza de masa. Ca nu era nimic in neregula, se intelegeau perfect, comunicau nemaipomenit, faceau ce faceau ei acolo in fiecare zi, si tot asa. Si totusi a inselat-o. Adica... nu-i lipsea nimic acasa, dar tot s-a dus sa caute in alta parte. Fiindca...nu stie de ce. Dar ca... el n-a vrut sa o insele !

Ma scuzati, eu una nu mai inteleg nimic. Singura concluzie la care-s in stare sa ajung e ca ni se schimba "mindset-ul", incat sa consideram ca lucrurile astea sunt perfect normale, date de la Al de Sus, si ca in consecinta ar trebui sa ne obisnuim odata cu ideea !

LLE: Ideea dinspre finala era ca femeile sa se mobilizeze si sa isi tina barbatii in alerta, sa fie atente la nevoile lor si sa ia initativa [Oprah: ya, what's new, we need to put out more, what's new in that ??! - sala pe jos de ras].
La care chestiune, o doamna din public, care sedea langa sotul ei tradator, probabil scoasa din sarite de mersul discutiei, intervine: "dar si noi avem probleme si serviciu si copii si casa, si noi vrem atentie si atentii, si noi vrem sa fim bagate si in seama si sa fim ascultate" ! Fara comentarii :))

Read more...

De la lume adunate, cu imaginatie amendate

marți, 4 noiembrie 2008

- Pe unde ai umblat, cand te-ai intors ? te-ai intors tarziu, dupa 2.
- Ei, de unde stii tu asta ?!
- Pai stiu, ca eram in pat, am simtit ca nu esti langa mine, si m-am trezit la un moment dat si nu erai.
- Ciudat... Eu stiu ca m-am culcat in pat si...
- Stiu ca te-ai culcat in pat - ca te-am lasat dormind cand am plecat.
- ...m-am trezit la un moment dat, pe la 6, si m-am dat jos si m-am pus la calculator si dupa aia m-am pus la loc in pat.
- N-auzi ca stiu ca ai dormit in pat, dar vorba e ca ai venit tarziu!

Dialog pe scara rulanta din Unirii, iar ei doi erau fix in spatele meu. Aici s-a rupt filmul, ca tocmai ajunsesem la parter si eu mi-am vazut de drum.

Scenarii pentru ce s-a intamplat, anyone ? :D

Pont: fata era asa, mai degraba blazata, ceva de genul "iote-l si p-asta, ametitu', naiba stie prin ce sant a mai dormit as'noapte" :D

Read more...

O bulina, ceva ?

luni, 3 noiembrie 2008

Doar am zis eu ca e o greseala sa ajung prea devreme acasa ! Bineinteles ca butonez iar, si peste ce dau: o duduie in lenjerie intima destul de revelatoare in toate pozitiile pe un pat satinat, cu destul de multe detalii anatomice la vedere, asa incat sa nu mai fie nevoie de exercitii de imaginatie.
What ?! S-au mutat filmele de miezul noptii, sau cum ? E doar 8 jumate oameni buni, copiii se mai uita la cutia vorbitoare la ora asta !
Test de fidelitate se cheama, da ! Nici nu mut bine, Prima e imediat dupa A1, dau de Tradati in dragoste - sunetul e un biiiiiip continuu !
Un CNA parca aveam si noi ? Oare copiii lor nu se uita la tv-urile astea ? de atfel ne ocupam sa nu fie jignite in prime time marile personalitati ale zilei ! Nu ca asta ar fi acceptabil, sa nu ne intelegem gresit, dar alea macar sunt posturi de nisa, astea "e" posturi generaliste, carevasazica le priveste toata lumea ! Sau principiul e sa ne coboram la cel mai de jos nivel de intelegere permis si existent ?!

Read more...

November...

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

... Rain. Nu ploua inca, dar va ploua, inevitabil - zilele astea, saptamana viitoare (poate nu) sau cealalta (iarasi, poate nu).
Faina piesa, frumoasa fata, de referinta rochia, memorabil Slash.
Daca aveti rabdare sa se incarce tot clipul si va uitati si dupa ce incepe ploaia, poate ma lamureste si pe mine cineva de ce a murit fata :)

Later edit: Ce ziceam ? gura aurita... uite ce urat e afara, si zici ca acus ploua ! Puteti sa mai amanati un pic, va rog, de duminica incolo ? Sau si mai bine, de duminica ailalta ? Multumim cu anticipatie :D



Pentru curiozitati, cititi mai multe aici :) raspunde oarecum si la intrebarea mea...

Read more...

La ora asta se vine acasa ?!

joi, 30 octombrie 2008

Asa urla alter-ego-ul meu de vreo cateva zile cand deschid usa. Tarziu, adica, foarte tarziu. Din care cauza nu imi mai las timp decat sa fac o baie in cada - asta nu poate sa lipseasca, trebuie sa "spal" problemele de peste zi, sa ma hlizesc la cine stie ce istorie de la tv, mai mult sa mai putin fara motiv si sa adorm cu tv-ul deschis, cu telecomanda in mana si cu degetul pe butonul de "programe, inainte" pana spre dimineata, cand aud in vis ce zic stiristii, sau slagarele momentului, in functie de canalul pe care am adormit...
Ei, azi am scapat de la o sedinta devreme - pe la 7 - si fiindca eram cam obosita, zic "lasa nu ma mai duc la admirat vitrine in Unirii, ma duc frumos acasa, sa ma linistesc".

Ok, hai la metrou !
La metrooou ?! la naiba, e super aglomerat la ora asta... Si mi-e lene de mers pe jos. Si am ghiozdanul de carat. Si nici nu prea-s in forma de dat ochii cu lumea. Si trebuie sa schimb - ori o iau spre Dristor si schimb, ori o iau spre Victoriei si schimb. Atatea complicatiiiiii.....
Ei, asta e. Hai, ca n-o fi foc, e 1 data pe saptamana asta, ce naiba. Hai, ca si asa daca iei taxiul la ora asta faci o ora pana acasa, si mai dai si dublu decat costa. Hai, da' hai odata ca de cand discuti atata erai la jumatea drumului !
Ma rog, hai, fie, dar nu ma mai prinzi prea curand. Si-apoi daca tot merg cu metroul, hai si la supermarket, ca iar bate vantul in frigider.

Moment in care colega mea ma intrerupe din dialogul pe care il am cu mine, cu nu-stiu-ce intrebare despre ziua de maine. Stai asa, pana maine mai e, avem probleme pe ziua de azi inca.
Coboram la metrou la Unirii 1, pe la Horoscop, ma rog, culoarul ala e cam derutant.
La peron, multi, multi MULTI oameni, ecrane pe care e un documentar cu Jennifer Aniston, oamenii casca gura, vorbesc la telefon, rad, citesc ziarul. Discutam, ca fetele, aspecte de maxima importanta - ne barfim sefii sau pe ceilalti oameni de pe peron - pana metroul se milostiveste sa vina. Al ei, desi ultimul tren tot la peronul ala venise. Vine si al meu in 2 minute.
La a 2-a statie, suna telefonul - "auzi, tu unde esti, ca eu am ajuns la Timpuri noi". Ma uit, tocmai stationam la Izvor. Aaaaa, da ! amandoua am luat metroul in directia gresita. Nu mai conteaza, nu ma dau jos, fac ditamai ocolul prin tot orasul dar macar nu mai schimb. La Eroilor, prind si loc pe scaun. Foarte fain, continui sa ma holbez la oameni. Nu zic nimic despre asta, Balzac cu Comedia lui umana ar fi mic pe langa mine daca m-as apuca.
Intr-un final glorios ajung la Iancului, la cealalta iesire decat de obicei [ia te uita, pe-aici e mai scurt, nu mai traversez de 2 ori, de ce n-oi fi luat-o pe-aici pana acum ?!]
Oprire la supermarket - dulciuri - food for the soul :D, 2 reviste, paine, vopsea de par, 2 iaurturi din alea cu aroma zilelor de odinioara - nuci verzi si dulceata de cirese amara, parca, ca alea cu dulceata de trandafiri nu-mi plac... Mai, dar ce de-a aprovizionare am mai facut si azi ! Saracul frigider...
Ma opresc si la chioscul de ziare de langa [nu mai stiu altul prin oras care sa fie deschis la ora asta], mai iau 2 reviste - am sa ma apuc de studii de revistologie comparata, zau !]

Au ! cumparaturi ti-au trebuit, acuma tre' sa tarai de papornitele astea pana acasa ! Si ma dor si picioarele ! noroc ca ai luat rucsacul azi, ca daca il mai caram si pe Ghita pe umar...
Pai de, fata tatii, daca masina n-ai, carnetul ti-i lene sa-ti iei !
Ma mai lasi, ce mama naibii sa fac cu carnetul si cu masina in orasul asta. Nu e mai fain cu taxiul, zi tu, te ia de la scara, te lasa la scara, n-ai treaba cu parcarea, poti sa si dormi daca pici de oboseala, nici capul nu te doare !
Ei nu te doare, las' ca vezi tu la prima ploaie ! Si hai odata, ca nu mai pot cu sacosele astea, unde-s cheile, ce-ai pazit pana acuma ?
Doamne, mai taci, ca ma omori de nervi, na, gata ca am ajuns !

Las papornitele din mana in mijlocul bucatariei, chinuindu-ma sa dau rucsacul jos din spate. Haina pe pat. Arunc ghetele din picioare. Dau drumul la tv. Scot pe Ghita, cablez, pornesc, deschid mess, verific blogul - 1 mesaj, raspund mai incolo, ca mi-i lene.

Asa, si acuma ?
Si acuma ce ?
Si acuma ce fac ? Ca io ma plictisesc, si e super-devreme, abia 8.
Ai innebunit ?! Linisteste-te si tu un pic, o data vii mai devreme acasa !
Pffff ! Ia te uita, vase de spalat, sacosele astea le-ai lasat aiurea aici, pune mana si baga astea in frigder, pune-ti haina in cuier, strange revistele alea de-acolo...
Aoleu, te-ai ticnit ! Vreau la tv. Si da drumul la apa in cada - poate nu mai lasi sa curga aiurea, ca de obicei !
Auzi, nu mai bine stateai tu la serviciu pana mai tarziu, nu mai aveai atatea probleme, tanti, zau !
Iesi afara !

In aceasta nota victorioasa, lenesa s-a asezat la televizor, fiindca tocmai incepea Seinfeld. Si nu, n-a dat drumul la apa in cada nici pana la ora asta...

Read more...

Energizantul de la miezul noptii

miercuri, 29 octombrie 2008

Ajung eu acasa, ca o Cenusareasa ce ma aflu, "on the stroke of midnight" - ma rog, la Bucuresti era deja 1 noaptea, dar am stabilit deja ca eu functionez dupa alte meridiane; azi a fost meridianul de la... sa zicem Paris :D
Deci, ajung acasa, cum ziceam, numai bine sa prind stirile de la 1, dupa care numai bine sa prind a 2-a parte de la Jay Leno [ma rog, Tonight Show...].
Invitati: Michelle Obama, posibila viitoare Prima Doamna, Chris Rock, sturlubatic de serviciu, si inca un baiat la microfonul cu cantece. Afro-americani cu totii.
Ma, ori sunt eu obosita - si stiu ca sunt - dar mi s-a parut o editie tare faina. Michelle - o doamna, o Doamna, foarte naturala, relaxata, a povestit despre familie, despre cum e Barack romantic - ma rog, si chestii de PR la greu, evident, dar orice au invatat-o i se potriveste ca o manusa si evident ca se potriveste si cu barbatul ala cool al ei :P
Dupa care vine nebunul de Chris Rock, cu bancurile dupa el [ i-am recunoscut vocea, el era, dar mi s-a parut ca incepe sa arate ca Jamie Foxx] si "introducing" Madagascar 2, cu clipul de rigoare [prevad ca in serile urmatoare or sa mai fie invitati si altii din distributie].
Evident ca nu mai stiu toate chestiile istete de le-au zis, dar am ras, am ras de-a dreptul, de una singura, ceea ce e mare lucru.
Si la sfarsit baiatul ala, care nu stiu cine era, si care a cantat ceva potolit si linistitor dupa nebunul.
Frumos, ne-a placut, a fost o gura de oxigen, acuma la somnuri, ca maine, adica azi, e o noua zi :P

Read more...

Superstitii, ca doar azi e marti

marți, 28 octombrie 2008

Later edit: Ce sa vezi, era sa uit paharul ! Care, din pacate, pentru Maria nu prea a mers... Si pentru documentare suplimentara - luati de cititi si la Nelu :D

Si eu, ca toata lumea:

  • Marti - 3 ceasuri rele, fireste :D
  • Vineri, 13 - dar si marti, 13, bineinteles
  • Oglinda sparta - brrr !
  • Sarea varsata - mai rar
  • Cutitul cu lama in sus sau foarfeca deschisa - inevitabil cand bucataresti sau croitoresti
  • Deochiul - mai degraba mi se intampla
Si 2 in adaptare personala:
  • daca ma intorc din drum, mai ales in casa, imi merge bine :P
  • daca imi uit bijoux-urile acasa - not so good :)
Ma mai gandesc, si daca imi mai aduc aminte, mai zic. Voi ?

Read more...

Defazare cu metoda

duminică, 26 octombrie 2008

Later edit: Ca sa vedeti cat sunt de ratutita [rătutită; inseamna ametita SI cu capul in nori, in dictionarul Rita/ romana], azi am umblat toata ziua cu ceasul la mana dupa ora veche. Vorba aia, orele de la programele tv erau modificate, telefoanele si-au schimbat ora singure, ceasul cine sa-l mai schimbe ?!

Banuiesc ca pana la ora asta stie toata lumea ca s-a schimbat ora. Urraaa ! mai mult somn - adica macar senzatia de mai mult somn si macar pentru cateva zile.
Oricum, azi toata ziua, am judecat orele zilei dupa lumina de afara care, desigur, socotea la fel ca ieri, asa ca am tot continuat sa ma minunez si sa ma bucur toata ziua ca am mai castigat o ora :D - "ah, nu e 4, e doar 3", "ah, abia 6 jumate !" si tot asa. Chiar si cand se intunecase, fireste ca mai devreme decat ieri, si n-am mai avut lumina pentru orientare, tot acceasi senzatie de "1 ora in urma" am avut. Uite-asa se da ritmul omului peste cap !
Ma rog, la mine chestiunea e relativa... Mi-am dat seama ca probabil ritmul meu de viata e setat dupa alt fus orar - cum ar fi GMT. Pai... daca ma culc la 2, inseamna ca de fapt, dupa ora Londrei, e doar 12 noaptea. Si de fapt, tot la Londra, m-as trezi chiar la 6.30, nu la 8.30, ca la Bucuresti :D N-ar fi dragut ? Adica... daca chiar as sta la Londra.
Ei, acuma as vrea sa stiu, cu schimbarea asta de ora, eu unde ma pozitionez, pe ce meridian ? Ma mut la Paris - sau la Madrid - sau la Roma ? Nu de alta, dar perspectiva mi se pare chiar incantatoare :P

Read more...

Try to remember

Mergea mai bine cu soarele simpatic de-acum 2 ore, dar...

Read more...

Is there a Dr. in the House ?

vineri, 24 octombrie 2008

Maine si poimaine avem maraton Dr. House, seria II, pe AXN :)

Ce Mc Dreamy, ce McSteamy, ce... Oprescu ?! - mai nou, asta e doctorul favorit :D

Ia uite ce zice omul :„Lucrul minunat legat de a spune oamenilor că sunt pe moarte este că imediat isi clarifica prioritatile. Afli ce conteaza pentru ei. Pentru ce sunt dispusi sa moara. Pentru ce sunt dispusi sa minta.” Dupa cum ii zice si in tagline: "Genius has side effects." :D

Alte perle de intelepciune "housiana" aici si aici.

Intrebare de baraj: de ce toti doctorii astia smecheri de la tv au cu ochi albastri ?! [ma rog, mai putin Dr. Ross, dar cariera lui de medic s-a incheiat de mult :P]

Oarecum offtopic: am vazut aseara editia Tonight Show care il avea ca invitat pe Hugh Laurie [in reluare de prin septembrie - am ratat-o, ca eram la Madrid], si nu i-am recunoscut omului vocea. Chestia e ca el e british, si in serial joaca un doctor american, cu tot cu accentul lui, ceea ce ii schimba total timbrul vocal !
Si inca o chestiune: Mr. Laurie a facut de curand un alt film a carei prima scena era filmata in spital, si cand i-au strigat "motor" - a inceput sa schiopateze !

Read more...

Liaisons dangereuses

joi, 23 octombrie 2008

Tot de la tv [my, what a busy day !].
Am ajuns la Oprah si m-am oprit [mdeah, ma uit la Oprah cateodata, aruncati cu pietre, na !].
Nu stiu care a fost subiectul zilei, dar am nimerit fix cand vorbeau despre "open marriage". Cum ? vorba lui Mircea Badea. Pana sa prezinte ei ce au de prezentat, ma gandesc repede ca "ei, aia au cazut de acord ca-si vad fiecare de viata lui, numai ca sa ramana in aceeasi casa, sau mai stiu eu ce motiv administrativ sau ciudat, dar potrivit pentru criza pe care o traversam" :P

Ei bine, nu. E un cuplu de oameni normali - orice ar insemna asta - cu 2 copii, un baiat si o fata, el lucreaza, ea sta acasa, au hobby-uri, probabil credite la banci, chestii, socoteli. Casatoriti de 12 ani, cand ea avea 18 ani, cu rochie alba si juraminte si tot tacamul nuntilor traditionale [americane, dar tot traditionale].
Si ea are un iubit. Care e unul dintre prietenii lor. Care iubit are si el o prietena stabila, nu e casatorit, dar are o relatie stabila si de durata. Si care ei cand se intalnesc, se intalnesc in casa cuplului, cu stirea sotului, in dormitorul de oaspeti. Si el nu are inca pe altcineva, dar a flirtat cu cateva prietene de-ale lor.
Si aia 2, sotii, se declara "happily married", si zic ca sunt, in continuare, fiecare lumina ochilor celuilalt...

Imi pare rau, cred ca e mai mult decat pot sa inteleg si sa accept.

Choderlos de Laclos ala era mic copil pe langa acestia... Sau nu ?
... Sa fi vazut numai ce fata avea Oprah - "stiti, eu credeam ca sunt o persoana cu vederi largi, dar...". Asa si eu.

Read more...

Beurk !

miercuri, 22 octombrie 2008

Vazute la tv, in interval de 5 minute.

  • o juna care citeste evident si foarte prost un intro la filmul de 10 de pe ProCinema - fara dictie, cu pauze aiurea intre cuvinte, cu mainile de parca ii erau din alt film, uitandu-se in toate directiile, numai la camera nu - probabil la oamenii din studio care o filmau si care nu mai stiau cum sa-si mascheze rasul; si, apropo don'soara, pe omul ala il cheama Rutger, nu Roger, si anume Hauer ! Auzi, cica "Paul Newman blond" ! Pai saracu' Paul Newman chiar era blond, tuta mica si scumpa care esti tu !
  • o pupaza trecuta, da' trecuta rau ! de prima tinerete, am dedus cumva ca e cantareata de muzica populara, care proba niste rozuri mulate, cu lycra, dantela si un compleu "de blugi" cu pietre si gauri prin toate zonele esentiale [ai naibii cameramani, toate defectele pupezei, astaaaa, saracei femei le-au filmat cu gros-plan !]. Si zice ea [pupaza] ca o sa se marite, da' numa dupa ce vinde tractorul din dotare, pe langa care se manifesta stripperul tot din dotare - si ce sa vezi, chiar incepu sa se manifeste stripperul pe langa numitul tractor, tavalindu-se foarte expresiv pe jos, adica pe un covor pus in batatura langa tractor. Moment in care am schimbat canalul ca mi s-a facut rau - da' un rrraaau... Pe Acasa, fireste ca pe Acasa era !
  • si dau pe Antena1 de Valentin Uritescu, care ii zice lu' tanti aia din reclama cu adezivul la proteza dentara ca "acus i-o trage el, cat sa se sature" si ea ii zice "stai, si-si pune mainile la ochi, acuma poti sa incepi, sa ma anunti cand termini" [da, erau in pat, in pijamale, si chiar despre "tras" din ala e vorba !]

What ?????! Cine naibii ma pune pe mine sa butonez la telecomanda ??! Da' ce ma, niste muzica nu e buna la tv-ul meu ?!

Read more...

Chiar suntem in plina criza !

De unde mi-a venit asa o idee ?! Pai... am vazut ieri prin oras niste panouri mari, de la un mare magazin, cu oferte la un produs - la 2 cumparate, al 2-lea e la jumate de pret. Ei si ?! o sa ziceti, ce, nu s-a mai vazut ?
Ba s-a mai vazut, dar produsul e o banala... paine, si da, a 2-a e la juma' de pret. Maine-poimaine or sa fie pachete de cate 6 franzele, sau oferte pentru paine la covata, sau mai stiu eu ce nastrusnicii...

Read more...

Hei-rup ! si hai-hui...

marți, 21 octombrie 2008

E oficial, cum sta scris si pe o anumita tabla pe care o stiu eu, incepe nebunia !
Timp de fix 2 luni, zile si nopti mai lungi - da, oarecum deloc in acord cu anotimpul - ore in plus, mailuri, telefoane, intalniri - toate cu mult peste limita admisa si cateodata si suportabila !
Am avut o perioada de toropeala - cred ca a fost linistea dinaintea furtunii, si vad ca deja am inceput "bine"de luni...
Si ca sa punem capac la toate, pe lista traseelor zilnice sau saptamanale mai apar si urmatoarele destinatii: Cluj, Sibiu, Iasi, probabil si Galati, Budapesta, posibil si Bruxelles. Am scapat la mustata de Istanbul.
Mai ziceam undeva ca am asa o stare de-mi vine mereu sa o iau din loc, oriunde as fi. Ei, aia cu "ai grija ce-ti doresti" se dovedeste din nou adevarata. Obosesc numai la gandul acestor preumblari ! fara sa mai pun la socoteala si toate activitatile adiacente...
Cand ziceati ca se termina lunile alea ? Si mai vine Craciunul ala odata, mai repede ??

Read more...

Alo

luni, 20 octombrie 2008

Alo ? zic.
Alo ??
Da, spuneti.
E greseala sau ceva ?
Pai, zic, depinde pe cine ati sunat. [Imi vine sa rad, omul e evident confuz, sau confuzat]
Nu e domnul de la spital ?
Nu e, zic, e greseala.
... Bine.
Bine, pai... [inchide]

[Peste 1 minut]
Alo. [Ii recunosc numarul de adineauri, raspund cu gura pana la urechi, desi saracul om n-are nicio vina]
... E greseala din nou, zice.
Da, cred ca aveti [inchide] numarul gresit.

Sper ca a reusit sa dea de domnul de la spital, pana la urma - ar fi putut fi ceva important...

Read more...

Love Letters

duminică, 19 octombrie 2008

Tradus "Scrisori despre viata" - azi, pe TVR2 - unul din cele mai triste filme de le-am vazut vreodata.
Filmul se "intampla" in biblioteca lui, unde amandoi isi recita scrisorile pe care si le-au scris de la 8 ani, urmarindu-si vietile, cateodata in sensuri diferite, cateodata pe drumuri paralele, cateodata intersectandu-se, pana cand la ultima lui scrisoare raspunsul vine in forma unui anunt de inmormantare. N-are sens sa povestesc, scrisorile trebuie "vazute"...

PS1 - am cautat un clip, dar youtube e total necooperant azi

PS2 - imi place Laura Linney :)

Read more...

O dimineata plina de invataminte

vineri, 17 octombrie 2008

M-am intalnit de dimineata la o cafea cu niste domni foarte interesanti, niste "domni bine", ca sa ne exprimam corect. Relativ tineri - "late 30s", intreprinzatori, familisti - toate cele la locul lor.
Cred ca discutia a inceput undeva de la echipe si relatii la locul de munca, despartiri, barfele si certurile fetelor, care pleaca primul si de ce, lucruri din astea din astea din viata de zi cu zi.
Nu stiu cum a devenit discutia de am inceput sa vorbim de Allan Pease si Daniel Goleman, de inteligenta sociala, roluri, tipare culturale, lucruri din astea istete si nu chiar din viata de zi cu zi.
Cateva din citatele memorabile sau de memorat:

  • de la 3 fete incolo, incep bisericutele
  • the difference between men and boys ? the price of their toys !
  • nu se vorbeste despre o persoana cand nu e de fata
  • prefer sa nu fiu eu ala rau
  • n-ai voie nici sa spui "ce bine arati azi!"
  • am dat-o pe ea afara, fiindca el era chiar bun
  • calugarii nu au neveste si copii, de-aia nu intra in roluri
  • dragostea e o emotie negativa, fiidca genereaza dezechilibru in sistem
  • barbatii nu sunt in stare sa gaseasca untul in frigider
  • femeile nu tin harta pe directia Nord, ci pe directia de mers
  • eu, daca gatesc, nu pot sa vorbesc la telefon - nevasta-mea face si mancare, vorbeste la telefon, se uita si la tv

Am uitat sa zic ca domnii bine lucreaza in domeniul IT, si desi nu prea mai credeam oricum in stereotipul "programatorului", cred ca aproape a disparut :)

Read more...

Da' clatite ?!

joi, 16 octombrie 2008

Pentru toti aceia care au intrebat vreodata, despre un gadget, "da' clatite stie sa faca ?" [asa cum face subsemnata de obicei :D] poftiti de vizionati... Rodia [aka Pomegranate] !


Ce stie sa faca ? In afara ca foloseste, bineinteles, drept telefon, cu el poti sa scrii mailuri, sa faci poze, sa pui muzica, sa vezi filme, sa intri pe Internet, sa-l folosesti ca GPS.
Chestiile mai smechere sunt proiectia de filme, posibilitatea de a traduce instant din 50 de limbi (cu adaugarea a inca 50) si faptul ca il poti folosi ca muzicuta.
DAR - atentie ! - Rodia poate fi folosita si ca aparat de ras si ca espressor !!! Si inca poate sa faca 4 tipuri de cafele, care mai de care mai aromatizata :D
Daca nu ma credeti, intrati pe situl oficial de prezentare si vedeti cum sunt posibile toate alea.

Draga Mos Craciun, daca citesti, sa stii ca am fost foarte cuminte tot anul, pana acuma cel putin, asa ca te rog foarte frumos anul asta sa imi aduci si mie o Rodie :D
Uite, intra si tu pe site, la Release Date, si rezerva-mi si mie o smecherie din asta ;;) te roooog !

***
PS: Prima data am citit stirea aici, si m-am entuziasmat, impreuna cu colegii mei. Dupa care, vrand sa scriu despre Rodie, am aprofundat chestiunea si am gasit ce tocmai v-am impartasit si voua :) Cred ca ai de au scris articolul nu au avut aceeasi curiozitate :D
Super-faina ideea, da' daca totusi gasiti pe undeva, sa stiti ca vreau si eu !

PS2: Nu, nu-mi mai plac clatitele, dar daca stie sa faca o prajitura cu nuca e si mai bun ! :P

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP