Blog Widget by LinkWithin

Plus/ minus

duminică, 27 iulie 2008

Am stat treaza 36 de ore, minus cateva zeci de minute furate pe un colt de masa, dupa care am dormit 13-14 ore...
Still recovering !

12 comentarii:

Lucian 27 iulie, 2008 01:10  

Imi pare rau...

Rita 27 iulie, 2008 11:44  

Multumesc. M-am dus acasa, ce sa zic... Parca as avea gura aurita, zau asa :(

Lucian 27 iulie, 2008 13:20  

daca te pot ajuta in vreun fel...

Rita 27 iulie, 2008 13:27  

Esti foarte dragut, Lucian :) Sunt ok acuma.

ritchiu 27 iulie, 2008 16:39  

Dumnezeu să-l odihnească!

Rita 27 iulie, 2008 16:43  

Asa sa fie, Nelu.

miki 27 iulie, 2008 18:48  

:( poate ii e mai bine acolo, zice-se ca bunicii sunt cel mai bine tratati...

stiu ca esti puternica!

Elena 27 iulie, 2008 20:16  

Te pup, sis! Mult mult mult!

Maria Coman 27 iulie, 2008 21:16  

imi pare rau

Rita 27 iulie, 2008 22:28  

Va multumesc pentru gandurile bune :) bunicul meu desi un om tare bun si bland, s-a foarte chinuit pe lumea asta, asa ca acolo unde s-a dus sper ca e linistit...

motanes 28 iulie, 2008 00:18  

Aşa se întâmplă. Nu murim dintr-o dată.Prima dată mor bucăţi din sufletul nostru, apoi mor din speranţele noastre. Întotdeuauna noi murim ultimii.

Ştiu că ţi-e greu acum. Dumnezeu a aşezat să trecem peste toate, uitarea nu vine niciodată dar intervine o ciudată, acum, detaşare.

Nu ştiu de ce nu încetăm să fim bulversaţi în faţa normalităţii. Oamenii se nasc şi mor. Ştim asta dar noi nu încetăm să udăm cu lacrimi pământul de pe morminte. Să fie un semn că omul s-a născut în el, totuşi, cu gena veşniciei?!

Rita 28 iulie, 2008 00:29  

Motanes, fix asa m-am simtit: ca s-a stins o parte din mine. E ultimul ditre bunici care s-a dus, si e cel de care am fost cel mai apropiata. El si cu bunica m-au crescut la ei cand eram mica, cei 7 ani de-acasa, de la ei i-am deprins si lor le-am zis "mama" si "tata", toata viata mea.
Dar drept iti zic, a fost mai mare durerea sa stiu cat s-a chinuit, si cat s-a chinuit fiindca ii chinuia pe altii, decat acuma ca s-a dus...
Si iar a fost greu sa ma uit la mama, si la unchii si matusa mea, si chiar la tata, care nu-i deloc un sentimental...
Si mi s-a strans inima, ca am avut senzatia ca se rareste lumea in jurul meu :(
Dar sunt ok acum, atat cat pot fi :)

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP