Blog Widget by LinkWithin

Lectii de televiziune ?

duminică, 30 noiembrie 2008

Ei, cum e intr-o zi cum asta de azi, sa faci emisiune cu tot dichisul, cu 10 invitati, oameni destepti, analisti unul si unul de altfel, si sa nu mai reusesti sa te intelegi cu ei ?
Adica vorbesc oamenii cate 2-3-4 deodata - ma rog, dupa cateva ore nu mai reusesc si sa strige asa de tare, si moderatorul nu mai reuseste sa ii tina in frau.
Ca sa nu mai zic ca in timp ce 1-2 mai discuta cu moderatorul, ailalti vorbesc intre ei pe bisericute, isi consulta mailurile sau sms-urile, se uita pe sus prin studio etc
Si cameramanii care ar trebui sa sprijine mersul emisiunii, dau cadre foarte stranse, doar cu capetele vorbitorilor, si alea taiate, si taiate inca si mai tare pentru telespectatori de scroll, de bara de titlu, si ocazional de bara de "ultima ora". Si regia de emisie care "da" cadrele cu bisericutele care isi paseaza telefoanele mobile pentru impartasirea stirilor si a informatiilor de pe surse, in loc sa ii arate pe aia de mai dau din gura in sensul emisiunii...
Sau, ma rog, poate asa trebuie facut, cine-s io sa-mi dau cu parerea ?!

Read more...

Update la "Din tren - inapoi"

Ramasesem datoare :)

Din cauza ca nu mi-a mers netul, vecinul s-a bagat in vorba cu mine - vai, cat nu pot sa sufar aceste initiative de interactiune anonimizata - si de unde si pana unde am aflat ca am lucrat in aceeasi cladire vreo 2-3 ani :)) [m-am convins de mult ca lumea e foarte mica]. Saracul, si el care imi daduse pastile...

Si m-a tot innebunit de cap cu povestile despre locurile pe unde a umblat el – mai ales prin Libia - si despre mancare, si despre sefii turci, si despre cum a evoluat el, ca a inceput ca sofer, si dupa aia descurca operatiunile din vama si toate alea... In care timp, eu doar dadeam din cap, si mai mormaiam cate un "ihi, da, sigur" - mult prea intelegatoare, dupa cate se vede treaba.

Dupa aia a vorbit despre pretul petrolului la nivel international cu vecinul nostru din stanga si asta i-a povestit la randul lui despre locurile pe unde are el conexiuni si unde poate suna pe loc ca sa afle pretul benzinei la pompa, si despre cum sta el in Amsterdam si cum nu face prea multi purici pe-aici, si cum se duce repede inapoi. Discutie in care nu m-am implicat, mai ales si pentru ca prinsesem netul din nou. M-a razbunat "olandezul" - a venit randul vecinului sa dea din cap si sa mormaie intelegator - sau nu foarte.

Aduceti-mi aminte sa nu mai vorbesc cu necunoscuti in tren - nu ca de data asta as fi avut eu aceasta initiativa :P

Read more...

Constiinta MEA civica

"De Bucuresti" prin adoptie, de vreo 11 ani, n-am inca "buletin de". Ceea ce inseamna ca ar fi trebuit sa ma duc in urbea natala, la 300 de km, pentru stampila pe care vroiam musai sa o aplic cuiva. N-am mai reusit sa ajung, din diverse motive, si pe cuvant ca m-am simtit vinovata - da, fix pentru stampila aia.

Pe alte fronturi, am dus o campanie insistenta pe langa maica-mea si sora-mea, inainte sa imi fie clar ca nu mai ajung acasa, sa se intereseze despre candidati si despre sectia de votare si toate alea. Ca sa imi zica mie, si sa stie si ele.
Ocazie cu care aproape ca m-am certat cu amandoua, de altfel.

Ei, aflu azi, cand am sunat sa o urez pe sor'mea de Andree, ca s-au dus amandoua la vot ! N-au votat cu cine as fi votat eu, asta conteaza deja mai putin in contextul asta, dar s-au dus !

Read more...

Din tren - inapoi

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Hehe, alta viata :D mult, mult mai liber trenul, abia daca-s 10-15 oameni in tot vagonul, desi tantile de la casa de bilete ne-au dat bilete tuturor in mijlocul vagonului ca sa stam toti inghesuiti, umar la urma. Bineinteles, nu sta aproape nimeni la locului lui de pe bilet – in afara de mine si o doamna in varsta (exact asa, o doamna in varsta, nu o batranica). Si chiar daca la Bacau au coborat niste oameni, cei care s-au urcat, mai putini, au avut loc fix in locul celor care au coborat. Zau daca inteleg logica.
Vecinul meu de banca e blond, cu ochi albastri – si seamana leit cu unchiul meu cand era el tanar; ce daca unchiul meu era cam brunet si cu ochi verzi, tot seamana, pana si la inceputul de chelie. E insurat :D Si a dormit vreo ora langa mine, dupa care, probabil trezit din somn aiurea de tusea mea tampita, s-a mutat la niste scaune mai in spate, sa doarma in liniste.
Cand s-a intors, tocmai ce il montasem pe Ghita, ca am terminat de citit cartea (povestesc mai incolo). Deduc ca-s putin ciudatica – o fata cu laptop si cu modem in tren. Ca si la venire, cand ziceam ca mai erau multi cu agregatele dupa ei, mai era doar o fata, care se uita impreuna cu prietena ei la un film – cred ca am ghicit ca era Love actually. In timp ce baietii – iar, am ghicit – se uitau la niste stand-up si jucau ceva jocuri :D Inchei paranteza.
Deduc deci ca-s mai ciudatica, drept pentru care vecinul incepe o conversatie care a mers de la modem, trecand prin cablurile lui de acasa (oi fi avand si fatza de calculatorista, mai stii) si continuand spre zborurile cu Alitalia (!) :P
Si in continuarea acestei idei, un tanar (a se citi de vreo 20 de ani :D) care sta in diagonala cu mine, dar pe urmatorul grup de 4 scaune, ma interpeleaza de la distanta intreband daca imi merge netul si “la ce sunt” – adica la ce operator, ma intelegeti – foarte mirat ca lui nu-i merge mirobolantul Zapp. Sa nu mai mentionam ca asculta muzica de pe laptop, fara casti, ceea ce inseamna ca si restul oamenilor trebuie sa asculte odata cu el.
Hihihi – vecinul meu e scrimeur, sau asa ceva – tocmai si-a dat ditamai geanta jos, sa caute ceva in ea, si s-a dovedit ca ditamai tevile care ieseau din geanta erau 2 florete – sau cum s-or fi chemand. Ei, ce sa vezi, si-a rascolit toata geanta - dar toata, stiti - ca sa gaseasca o cutie cu pastile si sa imi dea o folie de vitamina C cu propolis. How sweet ! m-a cam lasat fara replica, ce sa zic...
Acu’ ca ma uit mai bine (s-a mutat in fata mea cand s-a intors), chiar e dragut :D pacat – vesnica mea poveste – ca e insurat :P ar fi putut fi inceputul unei frumoase prietenii :))

Asa. Sa va povestesc cu cartea. Am reusit sa fur cateva ore azi in Iasi. Am plecat tarziu de la pensiune, la 12, cand oricum eram obligata sa predau camera. Si da, m-am uitat si la Gilmore Girls :D
M-am dus la gara, preventiv, sa-mi iau biletul mai devreme, ca nu avea niciun rost sa stau cu emotii pana spre la ora plecarii. Oricum, mai ca eram in stare sa raman in gara pana atunci – urat si frig afara, batea vantul, si in final a si plouat un pic.
Dar am zis ca daca tot am iesit pe strada, hai sa o fac si pe asta. Aveam de gand sa ajung pana in centru. Ei, nu mi-a iesit. Habar n-am pe unde am luat-o, dar am dat de un monument (?) - singura poza pe care am facut-o in Iasi. De fapt am mai facut o poza cu un panou publicitar, dar aia n-are relevanta, cel putin nu pentru Iasi :D.
Ei, cand am ajuns la capatul scarilor eram deja convinsa ca nu o sa mai ajung in centru. Ghiozdanul, oricat de mult mai usor de carat decat alt tip de geanta, cu Ghita in el si cu multe alte chestiuni extrem de necesare :P, era deja mai mult decat puteam duce, la propriu. Mai ales ca ieri a fost si mai greu, si ca inca ma dor umerii si spatele de la aceasta chestiune. Asa ca in momentul in care am dat cu ochii de o librarie, am zis ca aia e ! Mi-am lasat la intrare si ghiozdanul si fularul si bereta si m-am invartit vreo jumatate de ora printre carti. Cred ca daca imi puneam mintea, plecam cu vreo 5 carti de-acolo, toate alese pe spranceana. Am sfarsit prin a lua “Grasa si proasta” de Rodica Ojog-Brasoveanu. O stiu de scriitoare de romane politiste, dar asta nu e unul, e doar o colectie de povestiri. Ceea ce mergea ca uns pentru nerabdarea mea de moment, fiindca finalul povestii, al fiecarei povesti, avea sa vina relativ repede.
Sa mai zic ca plecasem deja cu 3 carti din Bucuresti, una citita pe trei sferturi si 2 neincepute, si ca in gara mi-am mai cumparat una. Nu stiu ce imi imaginam ca o sa fac – sa stau inchisa intr-o camera 3 zile si 3 nopti ?! Bine, faptul ca am avut acces la net pe tren si televizor in camera n-a ajutat cu nimic.
Cand am plecat de la librarie, le-am intrebat pe doamnele foarte amabile si zambitoare daca nu stiu de o cafenea unde sa pierd si eu niste vreme si mi-au aratat peste drum Fundatia Universitara Regele Ferdinand la parterul careia se pare ca ar fi fost un loc dragut. Ei ce sa vezi, chiar era un loc dragut. Am luat o Mocha Coffee cu sirop de vanilie si scortisoara, si niste “bumbi” de ciocolata cu stafide si nuca si migdale si visine, si la sfarsit un ceai “Raza de soare” :D Si am stat acolo vreo doua ore, citind jumatate din cartea pe care tocmai o luasem. Mi-a placut. Mult. Si stilul si vocea autoarei, si personajele, si povestile lor. Am continuat sa citesc la ea si in gara, unde am ajuns cu vreo trei sferturi de ora mai devreme de plecarea trenului, si bineinteles si in tren, aproape imediat ce m-am instalat. Si da, am terminat-o. Si din nou da, am de gand sa mai cumpar si alte carti scrise de doamna asta, si nu neaparat politiste.

Read more...

Nelamuriri existentiale

vineri, 28 noiembrie 2008

Later edit: As vrea foarte tare sa aflu de ce de la idioata de tuse ma doare infiorator capul. Si ochii, daca stiti cum vine aia. Am senzatia de cap de portelan in care se zguduie tare niste bile mari de metal. Cumplit. Cred ca am sa stau in camera, sa dorm. Iar Iasi-ul l-oi vedea cu alta ocazie. Macar de-as fi acasa la mine, sa-mi fierb un ceai... I need a nanny !!!

Am o senzatie de week-end si de vacanta ceva teribil - si zau daca stiu de ce. Adica, desi teoretic ziua mea de munca s-ar termina azi la ora 13.30, cel tarziu, stiu foarte bine ca am niste tone de mailuri restanta de peste toata saptamana la care trebuie sa raspund pana la sfarsitul zilei de lucru, daca nu si mai devreme, ca poate restul lumii face zi scurta, pe motiv de mini-vacanta.

Pe de alta parte, nu mi-e deloc clar de ce IC Iasi/ Bucuresti face cu o ora mai mult decat acelasi IC Bucuresti/ Iasi.

Dupa cum nu mi-e clar nici de ce numitul IC Bucuresti/ Iasi a gasit de cuviinta sa aiba o jumatate de ora intarziere, in conditiile in care nu s-a oprit pe traseu, ca oricum are prioritate, vremea n-a fost rea, drumurile nu-s blocate, etc. etc.

Read more...

Din tren

joi, 27 noiembrie 2008

Nush ce-i cu aglomeratia aiasta ! trenul e plin, din ghimpii pe care stau unii dintre calatori, mai ales aia care stau in picioare in capatul vagonului, si din biletele pe care le taie nasa deduc ca unii nu au mai apucat sa ia bilet cu loc, iar altii chiar deloc...
Cred ca-s multi studenti, care profita de minivacanta sa mearga acasa – bineinteles ca sa voteze (aiurea !). Dar si alti provinciali pripasiti prin Bucuresti, in aceeasi miscare browniana.
Lume multa, bagaje asemenea. Si sa fi vazut ce era in gara ! Daca nu mi-ar fi dat gandul bun aseara, cand am plecat de la serviciu, asa tarziu cum era, sa ma opresc la gara ca sa imi iau belet, cred ca nu mai ajungeam nicaierea week-endul asta. Cred ca erau vreo 6-7 cozi, cu cel putin 30-40 de oameni la fiecare ! Whew, am scapat de data asta!
Mi-am adus aminte de studentie, cand ma duceam acasa la fel de rar ca si acuma, si mai ales de sarbatori sau de alte ocazii de zile libere, odata cu migratia tot restului lumii, ceea ce insemna cozi infinite la bilete, chiar si la agentia CFR – aia din brezoianu, unde, apropos, n-am mai pus piciorul de ani buni de zile.
A, sa nu uit, e Intercity, ceea ce inseamna ca-s multi oameni cu laptopuri – adica, mai multi decat ar fi in mod normal intr-un tren obisnuit :D (ah, daca si-ar pune vreun hot ambitios mintea, ah, ah...) si ceea ce inseamna, fireste, ca si eu sunt printre ei, cu ghita cablat sub masuta :D
Sper din suflet ca la intoarcere, de oriunde va fi, sa nu fie asa de aglomerat ! Deocamdata sunt fericita ca am prins un fir de net si ca am cetit restantele de pe bloguri de peste ziua de azi, si iaca mai apuc sa mai si scriu cateva vorbe. (Ma rog, se pare ca fix cand scriu aceste vorbe, firul de net s-a sugrumat, undeva printre satele moldovinesti :P]
Ah, ziua de azi ! speedy gonzales n-ar fi rezolvat – sau nici n-ar fi incercat sa rezolve atatea cate am incercat eu azi :P bine, nu de una singura – i-am chinuit pe bietii copii ca pe altceva... eh, c’est la vie  ne vine randul tuturor si sa chinuim si sa fim chinuiti ;)
Sper ca maine o sa fie o zi usoara, sa ajung cu bine peste tot pe unde am de mers, sa nu fie vreme uricioasa in Iasi, ca sa apuc sa vad si eu cate ceva si sa apuc sa ma odihnesc corespunzator, ca sa ajung inapoi acasa cu bine si sa ma odihnesc iara, si mai cu spor :D Hai cu ziua nationala, hai cu alegerile, hai mai repede sa ne vedem scapati si pe anul asta :P

Read more...

Unde ma duc eu acumaaaaaaa ??

miercuri, 26 noiembrie 2008

Ai mei sunt pensionari acuma amandoi, desi relativ tineri pentru acest titlu. Dar ultimii lor ani de munca - probabil mai mult de ultimii 10 ani, au lucrat in ture, in toate turele, si mai ales de noapte. Saraca maica-mea, cat s-a mai chinuit, o vedeam si imi dadeam seama de-atunci de cat era de terminata. Cam cum ma simt eu acuma cateodata cand stau cam prea mult la serviciu :P
Imi aduc aminte ca eram in clasele mici si maica-mea imi tot zicea sa invat, sa invat, sa invat ca sa nu ajung ca ea si sa lucrez noptile. In afara ca primul meu job a fost cu lucrat in ture, numai uitati-va la mine acuma...

Ma rog, sa ne intoarcem; cum ziceam, ai mei au lucrat in ture mult timp - si nu, nu doar mama se saturase de asta. Bine, si eu si sora-mea ne cam saturaseram, ca inevitabil ne imobilizau cel putin una din camere, daca nu chiar 2, sigur aia cu televizorul, ca sa se odihneasca peste zi. Dar si tata, il vedeam cateodata, nu-i mai trebuia nimic, si ar fi stat acasa pe termen nedefinit daca ar fi putut :) Asa ca seara, cateodata - il ultimii ani tot mai des - avea expresia asta cand sa plece noaptea la munca "Unde ma duc eu acumaaaaaaa ??". Cum ar veni, parca s-ar fi dus la capatul lumii, to the point of no return.

Ei, daca ma intelegeti, fix si eu la fel: am racit, inca nu-s in faza cu febra si stat la pat, ce-i drept, dar ma simt suficient de ametita, sunt obosita, am oricum o gramada de treaba pe la birou si ma asteapta niste drumuri lungi, da' luuuungi - pan' la Iesi, si apoi la Galati, poate, si dupa inapoi la Bucuresti. Si saptamana viitoare o iau de la capat :(
Si nu m-am apucat de bagaje, si maine am oricum o zi de munca inainde de un drum de 6 ore si tot ce imi doresc e sa dorm 12 ore neintrerupt...

Deci, repet: Unde ma duc eu acumaaaaaaa ??

Read more...

I like to move it - move it !

Cand mergem, cand mergem ? Week-end-ul asta, anybody ? :D



Si aici, "original King Julian" - :))

Read more...

Cenusareasa de oras

marți, 25 noiembrie 2008

Tic. Toc. Acul se taraie spre miezul noptii. Trebuie s-o sterg mai repede de-aici, altfel dovleacul meu are sa se strice de tot. Sau poate mi-l fura cineva ca sa se pregateasca de Thanksgiving...

Frig. Friiiiig. Rau ! La 6 dupa-amiaza era un singur si amarat de grad. Acuma cred ca-s pe minus. Ma doare putin capul - de prea multa concentrare in niste afurisite de diacritice si de prea mult stat cu nasul in calculator - si acuma mai e si frigul asta. Am bereta in rucsac, dar ce rost are, doar pentru cativa pasi. Nici cainii de santier nu se vad pe nicaieri - s-or fi ascuns pe sub niste cartoane ca sa mai apuce dimineata.

Ura. Il stiu pe soferul din seara asta: are o masina confortabila, intotdeauna mi s-a parut asa, probabil din cauza tetierei care imi tine capul drept fara sa depun eforturi prea mari. Si e politicos, imi zice mereu "sarut mana, doamna" - nu ca as fi avut nevoie sa imi aduca cineva aminte cat de doamna sunt, sau nu :P Si in masina miroase frumos tot timpul. Candva asta vara - sau era primavara ? - cand m-a dus trei nopti la rand dupa 12 noaptea acasa, mirosea in masina a Hugo Boss. Pe cuvant, l-am si intrebat. Si desi e fumator, nu fumeaza niciodata. Niciodata cu client in masina, niciodata in masina. Deci masina miroase doar a parfum :)
Tot in una din noptile alea - stateam dincolo inca - dupa ce m-a lasat in fata scarii a mai stat putin sa astepte sa intru in bloc, fiindca misuna o tanti dubioasa prin zona. Mi s-a parut dragut, mai ales ca nu ma astept nici de la prieteni, daramite de la soferul de taxi.

Asculta un radio cu muzica buna - cred ca Magic, de obicei, ceea ce imi da o senzatie ciudatica, fiindca si eu tot asta ascultam in birou. La radio canta Talisman - melodia aia veche cu "singur, atat de singur, simt dureri pe care nu mai pot sa le-ndur". Am ascutat-o de sute de ori in primul an de facultate - desi nu eram deloc chiar asa de deprimata :P. Nu stiu de unde, poate de la balul bobocilor, am si o caseta cu autograf de la Tavi Colen :D

O fi suparat, sau obosit, sau poate s-a prins ca sunt eu obosita si nu prea am chef de vorba. Cu Talisman si cu publicitatea de dupa (sa mai taie din deprimare) si cu melodia aia obsedanta si nesuferita cu cafeaua - aproape am ajuns la Sala Palatului si n-am schimbat nicio vorba. Ce confortabil fata de nebunul ala de joi seara, parca, caruia nu-i mai tacea gura...

Centrul e luminat, desi inca n-avem beculete, si rece si cam pustiu. N-am vazut nici "fetele" pe Maria Rosetti. Ori o fi prea devreme ?!

In schimb la un cabinet dentar pe langa care trecem luminile sunt aprinse si sunt oameni inauntru. Cine, CINE e nebunul care isi tortureaza dintii la ora asta din noapte ?! chiar nu s-o mai gasi o ora pe lumina in care sa suferi ? [Oare de unde stiu eu ca e cabinet dentar acolo ? ori se vad aparatele prin geam, ori scrie pe undeva, fiindca oricum trec aproape in fiecare zi pe-aici si dintotdeauna am stiut ca acolo e un loc de tortura :P].

Cat am meditat la acestea, hop, am si ajuns la foisor si de-aici, la ora asta, in 5 minute intru in scara. Pheww, inca o zi, inca o noapte - si nu e decat 11 jumate, mai aveam pana sa bata de miezul noptii si sa ma transform in cine stie ce... Better safe, zic !

Read more...

Disco lights

duminică, 23 noiembrie 2008

E un fel de a spune :) In Bucuresti e o combinatie mortala de soare sclipitor si nori pufosi. Sau cel putin la mine in garsoniera, cu toate geamurile in lumina, asa e. Dupa modelul "uite soarele - nu e soarele", acum e intuneric, acum nu pot sa tin ochii deschisi din cauza luminii.
Daca n-as sti in ce data suntem si n-as auzi niste acoperisuri de tabla bufnind din cauza vantului, as zice ca a venit primavara. Ca ori din cauza soarelui poznas, ori din cauza caloriferului langa care stau la birouas, mi se pare ca e si cald afara, asa, numai bun de iesit in tricou si cu fular la plimbare in parc...

Read more...

Cum am ratat si sambata asta

Am inceput de vineri noaptea, ca sa ma asigur ca ratez cum se cuvine: am adormit - de fapt mai corect ar fi sa zic ca am cazut secerata - in mijlocul patului, cu laptopul, un vraf de ziare si reviste (nu intrebati ce faceam cu ele...) si niste cofeturi langa mine. Si m-am trezit pe la 6 dimineata, cand am mutat toate astea pe fotoliu si pe mine sub pilota, ca sa adorm la loc si sa continui sirul nebunesc al unor vise pe care le-am uitat, oricum.
Aveam soneria telefonului fixata pentru 9:45 - in ideea ca la 11 incepea Gilmore Girls, si la 12, cand se termina, ar fi trebuit sa sun la taxi ca sa ajung la timp la intalnirea cu potentialul apartament. Si inainte de serial ar fi trebuit sa lenevesc un pic cat sa ma dezmeticesc, sa ma "fac frumoasa" si sa mananc si sa beau cafeaua - cafeaua putea sa fie si in timpul filumului, fara probleme, ba chiar recomandabil.
Dar am ratat trezirea, si am facut ochi la 10:45, si pana sa ma dezmeticesc era cat pe ce sa pierd inceputul episodului. Asa ca am ratat si mult-asteptatul meu mic dejun lenes de sambata dimineata :) [saptamana trecut n-am fost acasa, remember ?], si am executat restul operatiunilor in pauzele de publicitate [foarte utile, in acest context].
Inutil sa zic ca era o vreme de caine, cu umbrela obligatorie in tinuta. Cat pe ce sa intarzii, dar am ajuns surprinzator de repede pentru aglomeratia care se anunta prin oras [btw - ce cauta lumea in oras sambata la pranz pe o ploaie nesuferita ?! chiar asa, toata lumea sa aiba treaba ? chiar asa, sa nu isi mai poata oamenii permite sa "piarda" o dimineata de sambata in casa ? ma rog..]
Apartamenul ok, ce sa zic - foarte bun, nemaipomenit chiar pentru stat in el, desi baia si bucataria erau cam prea mici, si nici nu are spatiu de depozitare, dar e chiar in buricul targului, ceea ce conteaza destul de mult. Om vedea.
Dupa apartament, si dupa ce m-am scufundat literalmente intr-o super-baltoaca de la trecerea de pietoni din fata Salii Palatului, ar fi trebuit sa aterizez la cafeneaua unde ne tinem cursurile (!), si de unde trebuia sa strang "decorurile". Doar ca era abia ora 1, si cursul s-ar fi terminat pe la 3 si chiar n-aveam chef sa stau degeaba in cafenea, fara internet, sau fara o carte sau macar un ziar.
Asa ca am profitat si am dat o fuga pana la Diverta Magheru. Unde am mai fost de cateva ori de cand s-a deschis, dar n-am apucat sa povestesc. Da, nici mie nu-mi place asezarea in ordine alfabetica dupa autor a cartilor - desi daca vrei sa gasesti un autor anume si nu stii la ce editura e scos, chestiunea e foarte folositoare. Dar mie mi-a placut ca e mai mult decat o librarie, ca gasesti o gramada de chestii acolo [desi pentru asta le-ar fi fost de folos un spatiu si mai mare de-atat]. Plus ca e si un fel de cafenea acolo, si erau niste muzici instrumentale linistitoare - si afara era frig si urat si umed - as fi fost in stare sa stau acolo toata ziulica. Ei, bineinteles ca n-am stat, ca doar aveam treaba, de !
Ma rog, m-am dus la cafenea, am rezolvat ce aveam de rezolvat si m-am intors acasa pe la 3 jumate, cu gandul sa-mi reiau ziua de unde o lasasem. N-a mers, bineinteles. N-am reusit decat sa ma uit la televizor, unde oricum n-am gasit nimic notabil - ca si episodul din Crimele din Midsommer il mai vazusem de vreo 2 ori...
Sambata ratata, cu siguranta, om vedea ce-o mai fi si maine. Dar cum am pe lista sa imi fac ordine in dulap, prevad ca va fi oricum o totala pierdere de vreme :P

Read more...

Sexiest man alive

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Conform revistei People, fireste :D nu ca am indrazni sa ne contrazicem cu ei (prea tare) :P

Conform nevestei: "I could've told them that years ago!" And then she said, "Obviously, Brad wasn't available this year."

Oricum, omul are 40 de ani, ceea ce am observat ca se poarta - daca nu ma insel, si in ultimii ani tot "barbatii de 40 de ani, frumosi, destepti si cu bani" au castigat. Plus "sot model si tata de familie" - bine, poate mai putin George Clooney, dar cred ca il putem ierta :))

Iaca si poza, mai veche, dar n-are nimic - oricum, uitati-va pe situl People sau pe IMDB pentru poze actualizate.


Read more...

Performantele saptamanii

vineri, 21 noiembrie 2008

Ma, nu stiu cum reusesc ca tocmai atunci cand toata lumea se mai linisteste, pe mine ma apuca toate alea. Am reusit sa execut cateva lucruri importante, in sens negativ, pe saptamana asta, iar top 3 arata asa:
1. M-am certat cu proprietarul cladirii unde avem biroul si ca urmare am luat decizia sa ne mutam de acolo - si ieri daca se poate. In ciuda aparentelor, a fost o decizie rationala, la baza careia au stat cateva expresii extrem de ne-rationale, dintre care citez: "fac ce vreau eu, ca eu sunt proprietarul", "nu ma intereseaza", "si ce daca aveti de lucru", "n-am chef sa vorbesc cu dumneata ca sunt undeva si am sa-ti inchid telefonul" etc, etc. Asa ca acuma sunt aproape "birou-less" - vorba ceea, ajutati-ma si pe mine daca aveti posibiliatea :P
Gluma-gluma, dar maine ma duc sa vad un apartament - ca si-asa nu m-am mutat decat de 2 ori in ultimul an, plus inca o data cu casa... Am un chef teribil, ce mai !

2. Am reusit sa ard al doilea vas in ultima luna - ma rog, pe asta nu iremediabil, mai ales ca e nou, ca sa il inlocuiesc pe cel vechi - in efortul supra-omenesc de a fierbe niste cartofi. A, nu va minunati, pe celalalt l-am ars fierband apa - apa chioara, da ! cand as fi putut utiliza cana-fierbaor din dotare...
Nu intrebati ! Cred ca trebuia sa ma fac strateg, sau conducator de osti [sau poate ca am si fost vreodata] sau poate macar si un "mover" de birouri, sau asa ceva, ca dupa cum se poate constata, cu gospodaria nu prea am reusit sa ajung nici macar la nivelul "1.0.1".

3. Si nu in ultimul rand, in procesul complex de invartire a 3 birouri, cateva echipamente si multe fire intr-un spatiu de nici 25mp, am reusit sa ma dau cu capul de un perete, suficient de tare incat sa generez un cucui dureros. Asta era alaltaieri, inca ma doare, dar macar azi pot sa stau cu capul sprijinit de perna fara sa ma stramb...

Cam atat, cred ca mi-a ajuns pe saptamana in curs, desi inca nu s-a terminat, vezi bine :) cum ziceam, suficiente zile de marti pe saptamana asta.

Read more...

Criza in sistemul bancar de la coltul strazii

miercuri, 19 noiembrie 2008

In rarele ocazii cand merg cu metroul :P in drumul spre casa trec pe langa o banca - nu din alea din parc, ci din alea cu bani.
Banca are pereti-geam, dar sunt cu totul transparenti, fara logo-uri prea mari [asa e de anonim, ca nici acuma nu stiu ce banca e], fara suprafete mate, ma rog, vedere clara in interior, ce mai ! Si chiar in geam, cu fata la trotuar si la trecatori sunt birourile consilierilor de credite, sau ce-or mai fi ei acolo.
Prima data cand am luat seama cred ca era asta vara. Nu mai stiu cat de tarziu era, dar suficient de tarziu cat sa fie lumina aprinsa, iar pentru vara asta inseamna o ora inaintata. Baiatul de la biroul cu fata spre geam, da, consilierul, era la patru ace, costum inchis, camasa alba butonata pana in gat, cravata serioasa, cu dungulite, freza perfecta si pun pariu ca avea si unghiile facute. Si luati seama ca era o caldura afara de imi aduc aminte si acuma...
Pe urma, cred ca urmatoarea data de care imi amintesc era spre sfarsitul lui septembrie, dupa ce m-am intors de la Madrid, cand am aflat de criza internationala. Baiatul avea tot costumul inchis, dar avea o camasa in carouri, descheiata la gat, fara cravata si cu freza cam ciufulita.
Nu mai stiu cand l-am vazut a treia oara, dar de curand oricum, nu mai mult de 3 saptamani. Arata ca un navetist, din aia "soi rau", cu pulover la baza gatului, gri cu negru, si freza de gladiator roman - stiti, din aia cu breton retezat, dar dat bine cu gel. Trist, forte trist.
Saptamana trecuta, s-a intamplat sa fie o zi scurta, sa merg cu metroul si sa ajung pe la 6 jumate acasa, deci probabil ca era abia trecut de 6 cand am trecut pe langa banca. Sucursala era inchisa, lumina stinsa, si programul din geam, la care m-am uitat cu uimire prima data de cand trec pe-acolo, zicea a ziua s-a terminat la 17.30.

Cred ca data viitoare o sa constat ca banca s-a inchis...

Read more...

Recap

luni, 17 noiembrie 2008

Obosita, fireste, cum altfel ?! in ultimele 4 nopti, am reusit fabuloasa medie de 4 ore dormite pe noapte, din care sambata, ziua cea mare, am supravietuit cu 2 ore jumate...

Multe interactiuni cu tot felul de oameni, cateva dezamagiri adanci, stress pe alocuri, si pentru mine, si catre altii, o ciocolata calda cum n-am mai baut in alta parte, de fapt chiar doua, ordine si disciplina, momente de furie intensa, rochita albastra, o jumatate de pahar de vin rosu pe un sacou alb, admiratie profunda si umilinta inaltatoare, plimbare de Cenusarese inghetate la miezul noptii, tequila sunrise la 1 noaptea, soare fain in loc de ploaie uricioasa, drum lung, mai lung cu 1 ora jumate, si mult prea cald, oameni cu voci tunatoare...
Si sunt multe, mult mai multe. Au fost cateva zile cam intense, cu cateva schimbari, care acuma au putine grade, dar s-ar putea ca peste o vreme, unghiul de deviatie sa creasca, mult.

Imi pare rau ca-s asa telegrafica - nu prea e stilul meu, dar nu prea mi se-nsira gandurile cum trebuie. N-am apucat sa ma odihnesc, si nu prea se arata vreo posibilitate de-aiasta pan' la Craciun... sa vie Mosul mai repede, deci !

Read more...

Liste

joi, 13 noiembrie 2008

Bagaje. Invitati. Confirmati. Invitati care mai trebuie invitati. Invitati care mai trebuie confirmati. Lucruri de luat de la birou. Pachetele pentru curier. Ultimele mailuri de trimis. Ultimele taskuri de bifat. Telefoanele oamenilor cu care avem treaba. Contractele. Echipamentele. Incarcatoarele. Biletele. Delegatiile. Banii. Lista cu liste. Bagajele. Bagajele. Bagajele.

PS Maine, adica azi, e o zi nebuna ["tradatorii", se stiu ei care, m-au parasit: una e in drum spre Sibiu, celalalt inca e la Londra, asa ca sunt de serviciu, ultimul mohican la birou, care stinge lumina si incuie usa).
Vineri sunt pe drum. Ma intorc abia duminica seara . Asa ca mai usor cu blogul pe scari ;) si sa (nu) fiti cuminti :P

Read more...

Cronica unei petreceri (mai mult sau mai putin) anuntate

miercuri, 12 noiembrie 2008

Anul asta nu trebuia sa fie - fiindca in anii impari nu fac. Anii mei impari. Si nu fac petrecere. Dar anul asta, desi am avut mai multe aniversari importante si rotunde in "gasca", am cam reusit sa le ratam pe majoritatea. Asa ca m-am gandit ca o sa organizez eu ceva, doar-doar reusim sa ne mai vedem cu totii. Plus ca n-am mai dantuit de la nunta, care oricum cred ca a fost cam singura ocazie pe anul asta - pentru mine, cel putin.
Well, se pare ca publicul a fost multumit :D Desi: n-am avut masa rezervata - numai un scaun, pentru cazurile de urgenta:D; a fost inghesuiala (si ce inghesuiala !); a fost suficient de mult fum incat duminica sa nu pot articula cuvintele prea bine; am stat langa o boxa, deci ne-am pierdut si auzul putin; am pierdut un cercel rosh, ceea ce mi-a stricat setul; am vazut o tanti ciudatica rau dansand ca un copil de 4 ani; mi s-a stricat freza cu grija executata in prima jumatate de ora, de la caldura; si cred ca si ceilalti ar mai avea plangeri.
Dar chiar si-asa ne-am distrat si am dansat - unii, adica ultimii dintre noi pana pe la 3 jumate. E-heeeei, ca-n vremurile bune, maica :D
Ca de obicei dupa ocazii din astea care se lasa indelung asteptate, m-am intors acasa cu parerea de rau ca s-a terminat. Si cu gandul ca neaparat, neaparat trebuie sa repetam experienta , cat mai curand ! Bineinteles ca de obicei nu prea ne iese... Dar acuma cel putin stim ca o sa mai avem o ocazie in care sa ne vedem - biletelele de Craciun :)
Deci da, dupa cum zice Cris, ca de obicei a fost "dezmat" de ziua mea :) si bineinteles intuneric in club :D. Asa ca puteti vedea ce-a iesit mai jos.
Si pana nu uit: multumesc, mah ! sunteti de nadejde >:D<

Read more...

Fata babei si fata mosneagului

luni, 10 noiembrie 2008

Una blonda, una bruna. Una smeada si cu ochi caprui, alta "alba-ca-zapada", cu ochi albastri. Una inalta si slaba, cealalta scunda si nu asa silfida. Una sturlubateca, alta rationala. Una seamana cu tata, una cu mama. Una frumoasa, ailalta desteapta. Ziua si noaptea.

In afara de parinti, sora-mea si cu mine nu avem prea multe in comun. Ne despart de altfel 4 zile. 8 ani si 4 zile. Asa ca azi e ziua ei - cum ar veni, sa-mi traiasca :D

Read more...

Haine grele...

duminică, 9 noiembrie 2008

Aer inchis, statut, cu un usor iz de mucegai. Umezeala rece, ca iar nu e caldura. La intrare, un covoras ros, cu imprimeu indescifrabil de vechi, si de decolorat si murdar in acelasi timp. 2 camarute, relativ mici din constructie oricum, care par si mai inghesuite si mai joase. Rafturi, dulapuri, alte si alte mobile mici. Scaune, vreo 2 fotolii, o canapea acoperita cu o patura rufoasa. Carti ingalbenite - sau cel putin cotoarele lor, itite de prin rafturile acoperite cu hartie care a fost alba odinioara. Icoane mici si mari, cat tablourile, la vedere, prin tot locul - mai degraba asezate pe ici pe colo, decat agatate pe pereti. Bibelouri, statuete si alea ingalbenite in lumina chioara, de la o veioza fara abajur. Si printre toate astea - o batranica stafidita, infofolita din cap pana in picioare, mergand greu in baston si cu respiratia inceata si oricum neindestulatoare pentru plamanii chinuiti...
Un minut jumate atat cred ca a durat incursiunea in apartamentul vecinei mele, care a venit sa imi spuna ca s-a inundat si ma intrebe daca s-a udat si la mine peretele. Eram pe fuga si nu prea-mi ardea de discutii, ca sa nu mai zic ca o teava sparta e ultimul lucru de care am chef - oricand, in orice moment.
Dar cand am intrat in apartamentul ala - of ! mi s-a rupt inima. cred ca asa arata si se "simte" batranetea si singuratatea...

Read more...

In Bucuresti, in alt timp

joi, 6 noiembrie 2008

Era sa ma pierd alataieri prin centru, undeva aproape de Piata Romana.
M-am dus sa "ciripesc" frantuzeste cu niste domni, lucru de care am fost in primul rand eu foarte incantata, dupa care aveam de pierdut cam 1 ora jumate in zona Pietei Romane, pana sa ma infiintez in alt loc, cu treburi de maxima importanta. Aveam de gand sa ma duc "in audit" la o cafenea, nu doar ca sa irosesc in mod agreabil timpul, ci si din ratiuni utilitare pentru job.
Ei si pana sa ajung la cafenea am reusit aproape sa ma pierd, desi in cel mai placut mod, intre Nicolae Iorga, Ana Ipatescu, Gheorghe Manu si Nicolae Golescu - numai oameni unul si unul :).
Pana sa ajung sa ies dintre stradutele intre care ma incurcasem, am reusit totusi sa arunc un ochi mai atent in jur si sa-mi dau seama ca sunt intr-una din zonele cele mai frumoase zone din oras.

Vile cochete, de la inceputul secolului trecut probabil, in care apucasera sa se dea niste baluri de intrare in societate a unor domnisoare timide si cu rochite pline de volane, unde copii aveau ore de pian sau de vioara si profesor de franceza, unde doamnele serveau cafele si prajituri cu nuca, si dulceturi cu apa rece, prietenelor venite in vizita sa le barfeasca pe cele care nu apareau, iar domnii stateau in salon la palavre politice cu sotii doamnelor venite in vizita.
Printre vile, copaci si gradinute cu flori de toamna, si cu multe frunze colorate cazute pe jos, curtile din spate unde copii se dadeau in leagan sau bateau mngea, iar subretele ieseau la o tigara, pe ascuns sa nu le vada doamna.
Masini foarte putine parcate in strada, fiindca vilele au loc pentru automobilul familiei, pe care domnul il scoate mandru duminica pentru plimbat pe doamna la sosea, dar pe care il injura birjareste diminetile cand se grabeste sa ajunga la minister, ca iar e criza si poate sa pice Guvernul, si-atunci de unde bani pentru fustele nevestii, si profesorul de pian si guvernanta frantuzoaica ?!
Oameni repeziti, ca bucataresele care se grabesc de la piata cu papornitele pline - "ai naibii comersanti, toate alea-s scumpe, sa vezi ce-o zice doamna ca am cheltuit toti banii de cosnita de saptamana asta; dar lasa, ca si dumneaei, prea e cu mofturi, numai mancaruri straine si pretentioase, si cofeturi, si serbeturi, si coniac, si nu e zi sa lipseasca musafirii din casa; vezi, asa-i daca-ti permiti, si-apoi nu ne-ar da un pol in plus pe saptamana si noua, ca atata ne ostenim cu tot casoilul ala, sa fie toate in buna ordine..."
Nu mai stiu cum o fi dracuit-o doamna cand a ajuns acasa, desi s-a bucurat ca pentru seara, cand ii veneau musafirii, avea de toate :)

Se intunecase deja cand am ajuns in Romana si neoanele luceau plasticos, studentii ieseau de la cursuri si se ingramadeau la semafoare intr-o harmalaie teribila, rondul era blocat de masini si spre Universitate se mergea cu 2 la ora, in ciuda fluierului agitat al politaiului.

M-am dus sa beau o cafea cu lapte si am ciugulit o jumatate de prajitura, de dragul vremurilor de altadata...

Read more...

Every breath...

Ok, sa il uitam pe Sting de data asta, ma multumesc cu Robert Downey Jr. :D

Read more...

Psihologii, inselaciuni

miercuri, 5 noiembrie 2008

Nu va asteptati la un post inteligent, argumentat, lung, sau mai stiu eu cum :D E doar despre ceva ce vaz la Oprah, chiar acuma: emisiune despre psihologie masculina :)
Ca si ei sufera, in tacere bineinteles, ca si ei se simt neglijati si din cauza asta isi inseala nevestele. Si ca doar vreo 7% si-au marturisit inselaciunile nevestelor, de buna voie. Restul deloc, sau au mintit chiar in fata dovezilor evidente.
Si, foare important: ca foarte putini - n-am retinut procentul - si-au inselat nevasta cu o femeie mai frumoasa sau in forma mai buna [nu, nu de cozonac :P].
Doar atat zic: hm !

Later edit: The psihologul, sau ce-o mai fi, zice ca daca femeia "simte" ceva trebuie sa investigheze: sa caute in telefon, sa ii puna detector GPS la masina, sa il duca la detectorul de minciuni ! Oh, daaaa, asta o sa rezolve situatia, cu siguranta !
Pe urma apare un cuplu in care el o inselase cu o colega de serviciu, in pauza de masa. Ca nu era nimic in neregula, se intelegeau perfect, comunicau nemaipomenit, faceau ce faceau ei acolo in fiecare zi, si tot asa. Si totusi a inselat-o. Adica... nu-i lipsea nimic acasa, dar tot s-a dus sa caute in alta parte. Fiindca...nu stie de ce. Dar ca... el n-a vrut sa o insele !

Ma scuzati, eu una nu mai inteleg nimic. Singura concluzie la care-s in stare sa ajung e ca ni se schimba "mindset-ul", incat sa consideram ca lucrurile astea sunt perfect normale, date de la Al de Sus, si ca in consecinta ar trebui sa ne obisnuim odata cu ideea !

LLE: Ideea dinspre finala era ca femeile sa se mobilizeze si sa isi tina barbatii in alerta, sa fie atente la nevoile lor si sa ia initativa [Oprah: ya, what's new, we need to put out more, what's new in that ??! - sala pe jos de ras].
La care chestiune, o doamna din public, care sedea langa sotul ei tradator, probabil scoasa din sarite de mersul discutiei, intervine: "dar si noi avem probleme si serviciu si copii si casa, si noi vrem atentie si atentii, si noi vrem sa fim bagate si in seama si sa fim ascultate" ! Fara comentarii :))

Read more...

De la lume adunate, cu imaginatie amendate

marți, 4 noiembrie 2008

- Pe unde ai umblat, cand te-ai intors ? te-ai intors tarziu, dupa 2.
- Ei, de unde stii tu asta ?!
- Pai stiu, ca eram in pat, am simtit ca nu esti langa mine, si m-am trezit la un moment dat si nu erai.
- Ciudat... Eu stiu ca m-am culcat in pat si...
- Stiu ca te-ai culcat in pat - ca te-am lasat dormind cand am plecat.
- ...m-am trezit la un moment dat, pe la 6, si m-am dat jos si m-am pus la calculator si dupa aia m-am pus la loc in pat.
- N-auzi ca stiu ca ai dormit in pat, dar vorba e ca ai venit tarziu!

Dialog pe scara rulanta din Unirii, iar ei doi erau fix in spatele meu. Aici s-a rupt filmul, ca tocmai ajunsesem la parter si eu mi-am vazut de drum.

Scenarii pentru ce s-a intamplat, anyone ? :D

Pont: fata era asa, mai degraba blazata, ceva de genul "iote-l si p-asta, ametitu', naiba stie prin ce sant a mai dormit as'noapte" :D

Read more...

O bulina, ceva ?

luni, 3 noiembrie 2008

Doar am zis eu ca e o greseala sa ajung prea devreme acasa ! Bineinteles ca butonez iar, si peste ce dau: o duduie in lenjerie intima destul de revelatoare in toate pozitiile pe un pat satinat, cu destul de multe detalii anatomice la vedere, asa incat sa nu mai fie nevoie de exercitii de imaginatie.
What ?! S-au mutat filmele de miezul noptii, sau cum ? E doar 8 jumate oameni buni, copiii se mai uita la cutia vorbitoare la ora asta !
Test de fidelitate se cheama, da ! Nici nu mut bine, Prima e imediat dupa A1, dau de Tradati in dragoste - sunetul e un biiiiiip continuu !
Un CNA parca aveam si noi ? Oare copiii lor nu se uita la tv-urile astea ? de atfel ne ocupam sa nu fie jignite in prime time marile personalitati ale zilei ! Nu ca asta ar fi acceptabil, sa nu ne intelegem gresit, dar alea macar sunt posturi de nisa, astea "e" posturi generaliste, carevasazica le priveste toata lumea ! Sau principiul e sa ne coboram la cel mai de jos nivel de intelegere permis si existent ?!

Read more...

November...

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

... Rain. Nu ploua inca, dar va ploua, inevitabil - zilele astea, saptamana viitoare (poate nu) sau cealalta (iarasi, poate nu).
Faina piesa, frumoasa fata, de referinta rochia, memorabil Slash.
Daca aveti rabdare sa se incarce tot clipul si va uitati si dupa ce incepe ploaia, poate ma lamureste si pe mine cineva de ce a murit fata :)

Later edit: Ce ziceam ? gura aurita... uite ce urat e afara, si zici ca acus ploua ! Puteti sa mai amanati un pic, va rog, de duminica incolo ? Sau si mai bine, de duminica ailalta ? Multumim cu anticipatie :D



Pentru curiozitati, cititi mai multe aici :) raspunde oarecum si la intrebarea mea...

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP