Blog Widget by LinkWithin

That's it, I'm getting a car !

miercuri, 31 decembrie 2008

Ei, ba nu chiar asa, dar aproape ca m-as lasa convinsa :D
Nu neaparat din lipsa de alte preocupari televizionistice, am vazut niste retrospective Top Gear. Am mai vazut si alte dati, sa stiti, dar cam tot in aceleasi circumstante. Dar cred ca voi trece emisiunea in orarul meu saptamanal stabil, ca sa zic asa.
Cred ca dezvolt o slabiciune pentru Hamster :D I have a soft spot for short guys with funny hair and cute accent ;;) of course, ca de obicei, la mijloc avem o nevasta uratica si niste copii adorabili :P.
[Update: Iaca, mai sunt si alte nebune. Dar nu, nu ma consoleaza deloc !]
Ca sa nu mai zic ca saracul a trecut printr-un accident teribil, care s-a lasat cu coma si cu "brain damage" (a revenit la emisiune dupa cateva luni, in ianuarie 2007) si din care a scos o carte - iaca si clipul publicitar:



In aceasta nota oarecum optimista - si dupa ce m-am uitat la diversele materiale, imi dau seama ca oamenii astia chiar risca o gramada cand isi fac iscusitele emisiuni... iti cam da de gandit ! Ce-i drept, daca au reusit sa ma "agate" pe mine, care n-am habar despre masini, adica N-AM HABAR, sa ne intelegem, si in plus nu-s nici prea usor de impresionat la capitolul "show tv" - si sunt convinsa ca mai sunt destule fete care se uita la emisiune, fara sa fie ingineri de meserie - probabil ca fac treaba buna :D
Si ca sa umplem spatiul la maxim, iacata o selectie draguta a unora dintre cele mai haioase momente (cred ca din emisiuni mai vechi, totusi) care era cat pe ce sa ma dea jos de pe scaun de ras la 3 dimineata - enjoy !



Ma rog, poate ca domnii cititori au fost partial plictisiti, partial revoltati, partial dispretuitori fata de postul de fata, dar priviti partea pozitiva - creste awareness-ul in randul doamnelor si numarul subiectelor potential de discutat ;)

Asa, revenind la masina, poate, daca sunt cuminte, o sa-mi iau o masina de-asta :P pare foarte potrivita pentru tot felul de scopuri, inclusiv parcarea pe locul unei biciclete...

Read more...

Scrisoare de sezon :) - atentie, reclama "mascata"

vineri, 26 decembrie 2008



Intotdeauna mi-au placut reclamele de la Orange, si asta chiar e de sezon :)

PS - Stie cineva cine canta piesa din reclama cu ursul ? :)

Read more...

Na-ti-o franta !

miercuri, 24 decembrie 2008

Au, ce zi ciudatica am avut !
Mai intai am constatat cu neplacuta surprindere ca in "vastele apartamente" nu curge apa, nici rece, nici calda, la niciuna dintre tevile corespunzatoare. Odata cu constatarea s-a instaurat si panica: in afara de ratiunile evidente de igiena, mai erau la mijloc si ratiunile evidente estetice [da, stiu, n-ar trebui sa-mi spal parul zilnic - au mai incercat si altii, stati linistiti], plus vasele lasate in chiuveta de ieri seara, de lene. Mi-a cazut cerul in cap, va zic !
Am intreprins o prima actiune informativa, si anume m-am informat la administrator - ma rog, la nevasta lui, care mi-a zis ca avem avarie pe undeva si "aia de la ape" au zis ca se remediaza dupa 5 jumate. Cum, dupa 5 jumate ??! Pai si ratiunile mele, mai sus mentionate ?
Ma rog, dupa o perioada de gandire intensa, am adoptat cateva solutii de urgenta, care printre altele au inclus spalat pe dinti cu apa din cana fierbator si demachiat in loc de spalat pe fata. Si tot dupa respectiva perioada, am hotarat si ca o sa ma duc in oras [fara sa ma spal pe cap ??! -sacrilegiu !] sa-i cumpar cadou tatii si cu aceasta ocazie o sa-mi iau si 2 sticle de apa plata. Ca sa nu plec la drum chiar cu freza din perna - ca nu se stie cu cine as putea sa ma intalnesc pe tren - poate chiar cu Fat Frumos :P Si ca sa nu mai zic ce fata ar fi facut maica-mea sa ma vada aparand la usa in ultimul hal...
Ei, zis si facut, operatiune reusita. Cand ma intorc acasa, zic hai sa incerc apa, poate cine stie, s-o fi intamplat vreo minune. Ei bine, cand am sucit odata de robinet si a tasnit un jet maroniu din teava - am dat 3 pasi inapoi de spaima ! Si faza s-a repetat si la bucatarie, unde jetul de apa chiar m-a nimerit, desi stiam la ce sa ma astept. Ma rog, happy-end partial: a venit apa, chiar si calda, si, dupa o perioada considerabila, apa nici nu mai era asa de maro, asa ca am finalizat cu succes toate operatiunile estetice si utilitare oprite miseleste de dimineata.
Ca atare am si fost in stare sa ma zoresc corespunzator catre gara, unde am ajuns cu 30 de minute inainte de ora necesara, drept pentru care am decis ca merit un premiu de buna purtare sub forma unui Moccacino de la Coffee Right. Pe care aproape ca era sa il vars pe mine in cursul jongleriilor cu bagajele, 3 la numar, dar deja mult prea multe fata de nivelul maxim acceptat de 2 !
Cat m-am invartit pe la cafea si pe la ziare si pe la apa - si am avut si grija numeroaselor bagaje, cat m-am intalnit cu colegul B. pentru niste operatiuni administrative [da, azi ne-a gasit] - iar m-am urcat tarziu in tren. Si am busculat cateva persoane in incercarea de a ma aseza la locul de pe bilet - ihi, chiar la fereastra :D ca mi-am luat belet din vreme, si am putut sa fac nazuri.
Ei, ce sa vezi, colegul de banca era un copil de maxim 10 ani, cu vreo 15 cm mai scund decat mine si cum cam tot atatea kilograme, taaare prost repartizate. Saracul, mi-era mila de el, dar cred ca parintele, purtator de costum bej si ghiul si posesor de laptop plin cu jocuri si poze de famelie, nu era deloc genul care sa descurajeze popasurile frecvente pe la fast food - sau obiceiurile mai mult decat sedentare ale odraslei, ba chiar dimpotriva. Ma rog, fiecare cu modelul sau educational, ce ma bag eu unde nu-mi fierbe oala. Ideea e ca pustiul a tot butonat la laptopul parintesc cea mai mare parte din durata calatoriei [macar au coborat in Braila] jucand Solitaire, Hearts, Minesweeper sau asa ceva, dintre care unele chiar cu sunete victorioase - sau nu - si a vizualizat pozele de vacanta ale familiei, mazgalind in Paint diverse inscriptii, spre marea mandrie parinteasca.
Ma rog, am ajuns, am luat taxiul, ca o doamna care sunt, si am ajuns acasa aproape la ora oficiala de ajungere a trenului, lucru care a cam descumpanit-o pe maica-mea :D Dupa ce-am impartit cadourile [n-am avut cum sa le impachetez din motive de bagaj super-inghesuit si a si trebuit sa le desfac, ca sa-mi extrag lucrurile mele de-acolo, deci adio surpriza !], am apucat sa-mi dau seama ca mi s-a facut frig. In casa asta [parinteasca] nu e niciodata cald - si mai ales nu e cald iarna, cand se necesita, ca sa zic asa [lasa, ca mie si vara imi ingheata picioarele daca stau prea mult in casa, lucru de care toata famelia nu inceteaza sa se mai minuneze]. Asta e si unul dintre motivele pentru care nici nu prea ma trage ata sa vin des acasa - mereu sufar de frig !
Celalalt motiv, mai recent - adica de pe la inceputul anului - este ca ai mei, mai mult pe la "resedinta" de la tara stand, au scos cablul tv de la "palatul de iarna", de la oras. Ca atare, pauza legatura cu lumea civilizata, pauza filme, stiri, programe festive etc. Pentru mine care-s "tv-addicted", va imaginati ce inseamna asta ! Colac peste pupaza, nici semnal la telefon sau la internetul mobil nu prea aveam, iar maica-mii, dupa uitat peste ultimele siruri de poze din deplasarile fie-sii, i s-a facut somn. Sora-mea, ca o doamna care este ea, [ma rog, domnita] iesit in oras la ore tarzii, iata-ma la ora 10 jumate seara fara somn [ca doar n-am aterizat in alt fus orar] si fara nicio ocupatie mai de doamne-ajuta ! Si ce sa vezi, am uitat si CD-urile cu filme de sezon acasa, pe birouas, in brambureala cu apele calde si reci...

*****
Intre timp, din fericire, se pare ca retelele s-au mai eliberat, asa ca am reusit sa prind un fir de net, am mai impartit cateva ganduri bune pe la oameni, si am zis sa va povestesc si voua peripetiile de peste zi.
Si tot intre timp, azi s-a facut deja maine, e Craciunul, si e timpul sa il las si pe Ghita sa se odihneasca, macar in sfanta zi de azi.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am zis toata povestea-asa !

Read more...

Dragii mosului

marți, 23 decembrie 2008

2 minute si e Ajunul, suntem practic acolo. Maine seara pe vremea asta vine Mosul :)
M-am uitat zilele astea la multe filme craciunesti, am trecut dintr-unul in altul, de pe un canal pe altul.
Am mai zis ca imi plac filmele usurele, romantioase, siropoase si bineinteles ca de Craciun filmelor de genul asta sunt cu mult mai multe - la tv, vreau sa zic.
Nu-s foarte sigura de ce ma uit - ca doar sunt practic aceleasi povesti. Cred ca fiindca se termina cu bine si au mesaje pozitive, copiii invata lucruri bune pentru viata, adultii se imblanzesc si se imbuneaza - toata lumea e fericita la final, ce mai !
Si stiti ceva, cred ca nu-i deloc o idee asa rea :) Cum ar fi ca micile-mari povesti din vietile noastre sa se incheie cu bine, si la sfarsitul zilei - sau al anului - sa ne gasim multumiti si fericiti si cu ganduri bune pentru a doua zi sau pentru anul viitor ? Pretty cool, as zice. Mie una mi-ar placea. De fapt, asta e ce-as vrea de la Mos - ce-as vrea pentru anul viitor.
Dar mai avem ceva vreme pentru "new year's resolutions" :)

Maine plec iara pe drum - si ca niciodata in ultimele 6 luni am terminat bagajul devreme, chiar daca si azi am mai facut o runda de cumparaturi. Nu mi-a mai ramas pentru maine decat cadoul pentru tata - sper sa ma descurc rapid, suficient cat sa imi ramana timp sa lenevesc. [bineinteles ca mi-am luat bilet la un tren de dupa-amiaza :D] Deci ori m-am obisnuit cu ritmul de plecat/ bagajuit, ori nu prea-mi mai pasa.

Cat despre "dragii Mosului" - nu ca-s draguti ? De la Budapesta au venit :) "Echipa" intreaga e pozata cu telefonul si culorile nu se vad foarte bine din pacate. Va puteti da seama de cum arata de fapt dupa cei trei grasuni care au ramas - restul i-am impartit pe ici pe colo, iar omuletul de zapada e pe monitorul meu de la birou.

Acestea fiind zise, impreuna cu prietenii mei bine-vestitori va doresc Craciun fericit si orice ati face - sa va fie bine ! Stati linistiti, ne auzim "curand", Ghita vine cu mine in vizita :)

Read more...

Solicit o amanare !

luni, 22 decembrie 2008

Edit: Mesaj de la seful meu: "hai sa avem un Craciun simpatic , si un An Nou agreabil ". Ei, cum sa te mai superi ?! :))))

Buna ziua,

Daca nu va suparati, as dori sa mute cineva, pentru mine, doar pentru mine, zilele de sarbatori asa, peste 1 luna sau 2. Daca ar putea sa fie Craciun in jur de 15-20 februarie, as fi cea mai fericita !
Asa, ca sa am si eu timp sa termin toate alea care au ramas "spanzurate" [adica neterminate], si sa asez lucrurile la locul lor, in ordine, si sa imi sterg milioanele [exagerez, doar "sutele"] de mailuri care au ramas in Inbox in mod cu totul neavenit, si sa apuc sa imi fac ordine in sertar si sa strang hartiile de pe birou si sa arunc ce e in plus, si sa imi fac lista de lucruri de facut [nu simtiti un cerc vicios aici ?] pentru anul viitor, si altele, si altele.

De aceea, va rog atat de frumos pe cat sunt in stare, sa mutati sarbatorile alea undeva unde nu deranjeaza pe nimeni ! si sa se intoarca fix in momentul cand o sa am timp de ele, na.

Cu deosebit respect si cele mai bune ganduri,

Eu, Rita

Read more...

Eficienta pe paine ! Inca o feliuta, va rog

joi, 18 decembrie 2008

Mai-mai ce zi productiva am avut azi ! Cu intarzieri pe la niste examene si drum fugarit prin oras. Cu taximetristi nebuni, capabili sa aduca un om altfel normal in pragul nebuniei.
Dupa aia, intalnire neprevazuta si prelungita peste masura cu o aducatoare de cadou - fery nais, dar m-a dat peste cap complet. Dar mai ales m-a impiedicat sa-mi beau licoarea trezitoare. Ceea ce lipsa fiind, impreuna cu faptul ca nu mancasem de-aseara decat niste rondele de bakerolls, m-au facut aproape sa adorm in timpul intalnirii :D
Am primit de la colegi un panetone grasun si ciocolatos pe care o sa-l matrasim maine cu totii, asa, de inceput de vacanta :D [si poate incape si niste vin - dar sa nu ziceti la nimenea ;;)]
Tot din cauza de lipsa de cafea si de masa de pranz, nici n-am mai fost buna de prea mare lucru pentru restul orelor de le aveam de muncit. Mai ales ca aveam trepidatia de dinainte de cumparaturile de cadouri :D
Si ca sa vezi, am avut o eficienta ceva de speriat: am luat cadou si pentru zgubilitica de sor'mea, si inca si niste alte cadouri importantissime, despre care poate o sa revin cu detalii, dar nu chiar acuma, ca stric sopresa.
Si - oh, minune - am profitat de circumstante si mi-am facut un control la ochi. Da-da, imi pun ochelari iara - din aia soft, doar pentru calculator si pentru aproape, doar asa ca sa se mai relaxeze ochii :D Partea proasta - in afara de caruta de bani - e ca or sa fie gata abia peste o luna. De zici ca acuma recolteaza cineva nisipul ala de o sa il puna pe foc pentru sticla retinei [cine are intrebari despre tehnologia fabricarii sticlei sa iasa afara imediat !].
A, si sa nu mai mentionez ca toata ziua, prin toate preumblarile, inclusiv la cumparaturi, am carat cu stoicism rucsacul a carui greutate cred ca depasea cu succes 5 kg.
Si sa nu mai spun si ca ieri seara, in afara ca am platit intretinerea, intr-un final glorios, l-am si imbrobodit pe administrator sa imi plateasca el lumina, care venea chiar in timpul in care eu trebuia sa ma intalnesc cu gasca la cafenea si sa il iau in primire pe Mos Craciun. [Bineinteles ca nu "lumina"se platste, si nici nu "vine" - dar cred ca se intelege].
Ma rog, ce sa mai, sunt super eficienta ! Astept cu interes eficienta de week-end, cand o sa iau controlul patratelului in care locuiesc si sa il aduc la ordinea primordiala. Si bineinteles eficienta de a dormi pana tarziu, si de a "face dimineata" pana la 3 dupa-amiaza :D

Read more...

A venit Mosu' !

Da-da, in seara asta, a trecut pe la cafenea sa serveasca o ceasca de ceva. Dupa care a venit la mine, cu niste tovarasi luminosi, asortati, de sezon. Asa ca mai jos :)
Cred ca lu' Mosu' i-a placut la mine, ca s-a hotarat sa ramaie. Acuma, bineinteles, trebuie sa-i gasesc si un locsor al lui. Dar cred ca ne descurcam noi ;)

Read more...

Cat mai e scorul ?

luni, 15 decembrie 2008

Ei bine, nu, nu e despre fotbal, nici despre politica. Dar e despre ceva la fel de dezbatut: cum mai e cu egalitatea dintre barbati si femei ?

Marturisesc, de data asta e cu un scop egoist. Maine ma duc sa vorbesc cu niste doamne si domnisoare despre cum sta treaba cu egalitatea sanselor in profesie. Si pe cuvant daca stiu ce sa le zic. N-am idee daca e mai greu pentru o femeie sa avanseze in cariera. N-am idee daca pentru o aceeasi pozitie va fi preferat un barbat sau dimpotriva. N-am ideea daca (mai) sunt prejudecati apropos de ce poate face o femeie si ce poate face un barbat.

Desigur, am o idee destul de buna despre raspunsurile dezirabile. Si am asa o impresie cum ca nu vor vrea sa auda lucruri demotivante.
Dar nici n-am chef sa ma duc cu mesajul frumos ambalat si care sa nu aiba legatura cu realitatea.

Asa ca, daca aveti niste experiente personale, mi-ar fi de folos :D

Read more...

Bursa locului de munca

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Se cauta: o bucatareasa, o menajera, o maseuza, un sofer, un hamal. Daca se poate toti intr-o singura persoana, si mai bine. Si care sa nu aiba pretentii la viata proprie. Pe scurt, un sclav, sau ceva ;;)

Cei interesati sa dea un reply - cu referinte :D

Read more...

In Intercity...

joi, 11 decembrie 2008

E fix ca in personal: oamenii isi scot borcanele cu branza, sunca, rosii si ce mai au de pe la casele lor ca sa manance, miroase a ceapa (chiar daca nu se mananca) si a transpiratie, e frig si cateodata chiar curent, iar oamenii fumeaza la usa.

Personal, zic ? zi mai bine caruta cu coviltir...

Read more...

Zborul de noapte

"Can I have a window seat, please ?" Oare de ce, ca oricum bezna era de cateva ore bune...

Da, obtin locul la geam. [De altfel nu cred ca e prea mult lume, e tarziu, tarziu tare, si e luni - cati oameni sa plece spre Bucuresti luni noapte la ora asta ?!] Prefer intotdeauna la geam, si in tren si in avion, nu neaparat ca sa ma uit pe geam, desi imi place foarte tare, dar asa, ca sa nu ma ridice nimeni in picioare in caz ca vrea sa treaca spre culoar. Si ca sa imi tin geanta langa mine, cateodata :)
Ma pregatesc pentru detectorul de metale. Ceas, inele, sacou, curea, cizme - toate scoase, Ghita - afara din geanta, doamna imi vorbeste ungureste si gesticuleaza, treci repede, un controlor striga la mine in ungureste - deduc ca sa ma imbrac mai repede.
Sunt putin amortita, dupa drumul destul de lung catre aeroport, si zilelor cam obositoare si cam friguroase. Si am si cam multe lucruri de pus in ordine la loc, asa ca ma misc mai greu.

Dar in fine, trec de toate controalele.
Colegii din Bulgaria au ramas undeva mai in spate - ma rog ei sunt 3, si in plus avionul lor e delayed deja...
U-huuu ! mai e deschis magazinul ! :D Ce bine-ce bine, ma achit de promisiunea cu "Happy Heart". A, si mai am si o gramada de forinti pe care trebuie sa ii las in patria-mama. Asa ca ma duc sa ma orientez printre ciocolati :D

Pana sa fac selectia, dau sa ma duc spre sectorul cu parfumuri, cand dau nas in nas cu George. Fetele cred ca l-au lasat balta, s-au dus pe la cosmeticale, si el a venit sa ma caute si sa ma-ntrebe daca am timp sa ma vad cu el prin februarie, sau poate ianuarie, depinde de zapezi, ca vrea sa vina prin Romania, sa discutam de niste cursuri. Si vorbim de niste oameni, si de niste firme, si de alti oameni, si mie imi fug ochii in toate partile. Ca geanta e grea, si simt cum mi se lungesc bratele daca nu o las jos - dar si daca o las, cred ca nu mai termina de vorbit. Imi place de el, e un domn bine, super-smart, si cu aparenta vestica, si foarte "nice". Dar acuma n-am cheeeef, n-am delooooc... "Da-da-da, tu vino, da-mi si mie de stire din vreme, si daca nu mor pana atunci, ne vedem. Da-da-da, asa facem. Da-da-da"
Fac doi pasi spre parfum - dar iar imi mai zice niste treburi. Mai fac 2 pasi, si salvarea apare de dupa rafturile cu farduri Dior - Tsvetelina s-a dat cu un gloss cam prea glossy si vrea o parere. Ma eschivez finut si ma duc la parfumuri. Din pacate, cu parfumul scap repede, Happy Heart e la vedere, doar il iau si ma intorc. Tot in discutia cu gloss-ul - uff ! Dar nu stiu cum se face ca reusesc sa ma strecor victorioasa catre ciucalati.
Dupa o selectie riguroasa - dar care nu rateaza niste Anthony Berg Petite Orange :D - ma indrept spre casa. Am zis ca m-am derutat cu forintii ? N-am zis. M-am derutat - rau ! Asa ca la casa m-am trezit ca tot imi mai ramanea un pumn intreg de bani, cu care n-avea niciun rost sa ma intorc acasa. Asa ca am mai dat o tura si am mai facut inca o selectie riguroasa :) Ura, o sa mai fericesc niste oameni ! Din nou la casa, iar raman cu bani, dar am exagerat si deja am 2 pungi in plus pe langa geanta, si cred ca daca doamna draguta de la casa ma mai vede o data... nu vad lucruri bune in viitorul meu. Asa ca ma duc la gate, imi pun geanta si pungile pe un scaun, dar eu stau tot in picioare. Stiu ca nu mi-ar trebui mai mult de 5 minute, nemiscata, chiar si in picioare, ca sa adorm si sa incep sa visez...
Doar ce intorc capul - cand ma trezesc cu George langa mine iar; cred ca fetele sunt adancite in cosmetice si nu mai are rabdare nici el. Si cat mai are de asteptat... "Daca pleci acuma, imi zice, si o sa ajungi acasa inainte ca noi sa ne urcam in avion" Pai eu ce sa-ti fac ?, ma gandesc. "Daca stiam, imi zice iar, mai bine mai stateam la restaurant, sa termin de mancat..." Off, si eu care am ajuns cu jumate de ora mai tarziu la restaurant si nu am mancat decat un goulash soup, deja prea picant...

"Now boarding" - ura. Am scapat, pa George, imi dai de stire cand vii, facem noi cumva sa ne vedem.

Oare langa cine ma nimeresc ? Mi-ar placea sa nu fie nimeni, sau macar sa fie cineva nice.
Stewardezele, toate 3, sunt peste o varsta si ne-atragatoare, ca sa ma exprim dragut, si saluta pe toata lumea ungureste. Sau poate au avut si ele o zi lunga si grea... Ah, nu poate sa fie de bine - sigur o sa stau langa vreo persoana nesuferita.
Ei da, fix asa si e - doar ca ne desparte un scaun. O unguroaica care imi inspira cuvantul "harpie" - desi cuvantul are ceva conotatii cu culoarea negru, pentru mine, cel putin. Si ea e blonda - desi ar putea sa fie foarte bine si alb, dar e foarte uniform. Cu fruntea incretita, de multi-multi ani de uitat urat peste lume, cu buzele stranse si cu nasul lung, subtire si putin coroiat. Vrajitoare ca din carti, pe cuvant. Daca nu era blonda si cu ochi albastri, m-as fi asteptat sa scoata oase din traista si sa sasaie serpi pe langa ea. Brrrr ! Si era si asa, cam matahaloasa, si cu un fel de sacou larg si diform. Aaa, si era cu picioarele goale in niste pantofi lejeri, de primavara si cu blugi suflecati. Brrrrrrr !

Tot drumul s-a foit, desi isi ceruse perna, ca sa doarma, si-a cotrobait in geanta pe care o pusese pe scaunul dintre noi, aplecandu-se peste ea, de aveam impresia ca se si repede la mine. A luat de vreo 2 ori, si a lasat de vreo 2 ori, o revista de avion cu niste amarate de sudoku. A citit in lung si in lat o foaie de hartie pe care era scos la o imprimanta color un mail dintr-un cont de Gmail (!), si-a facut si notite pe marginea ei. Si atata a fatait niste ochelari scosi dintr-un plic de hartie, din aia care au doar lentilele si "saua" de pus pe nas, fara brate de pus pe nas, ca am crezut ca o sa ii topeasca. M-a omorat...

Si am aflat de ce am vrut loc la geam - Budapesta de sus, noaptea, arata superb ! SU-PERB ! ca si cum ar fi o plasa de beculete de Craciun fumos aranjate, aruncata peste pamant. A meritat ora tarzie :)

Pana ne-au dat o turta dulce si un suc amarat la cutie - pe care l-am beut, ca mi-era o sete - hop, am si ajuns. Uoof, cu autobuzul, n-am niciun chef, vroiam direct in aeroport... In autobuz, un smecher: "blestemata e tara asta noastra, Romania, intr-una e ceata". Hai nu ma-nnebuni !

Ajungem in aeroport; vecina mea unguroaica o ia la goana - acuma are un parpalac negru, lung si larg, si cum alearga ea asa, nu stiu catre ce, zici ca e calare pe matura, direct. Cat pe ce sa le-o ia inainte si vamesilor - sau ce mai sunt baietii si fetele alea de ne cauta la pasapoarte :D Doar e vreo 1:25 dimineata, ce te poti astepta...

Trecem repede, vin bagajele repede, vreau taxi. Sar sacalii de aeroport pe mine si inca vreo 2-3 alti rataciti. Ma abordeaza unul in engleza - nu mai stiu ce zice, dar ii raspund romaneste cu "Serios ?!" si el imi zice "yes, it's true, only seventeen, they have twenty five" (!). "Multumesc, nu !" "Aaaaa, vorbiti romaneste deci !"

Am plecat, ma duc la dispecerul de Fly - vreau un taxi. Sigur, doamna, stati sa va ajut.

Oups, soferul de Fly e negru - erasa zic ca noaptea, dar anume noaptea asta e cam laptoasa...

Evident ca romaneste mai greu. O da pe franceza - il intreb daca stie unde merge, el balmajeste ceva, vine si dispecerul, ca stii, pe stefan cel mare, obor, par là, un sofer care sa stie unde sa ma duc la ora asta pot sa am si eu, sa stiti doamna, imi pare rau ca nu prea mai avem, dar sa stiti ca se descurca, sa stiti ca eu nici nu conduc taxiuri si nici indicatii de trafic nu dau la ora asta - je ne veuz pas faire le chauffeur, vous savez le chemin, s'il vous plé, ecrivez ici, voila la route, ça s'fait pas comme ça, vouzet roumaine, oui, vou parlez bien fransé.

In fine, pornim. Sunt cam ingrijorata de unde o sa ma duca el pe mine la ora asta, mai ales ca ameteala de GPS, desi vorbeste franceza, tot ii da ca luati-o la dreapta, la dreapta, dreapta, dreapta. Pan' la urma ma holbez mai de-aprope la ecran, sa vad eu cu ochii mei ca adresa e corecta, si fiindca tot nu vaz, ii zic baiatului ca frantuzoaica lui habar n-are de drum, si el imi zice ca stie.

Vad acuma ca pe bord are legitimatia - il cheama Victor, saracu'. Victor, ma. Acuma imi pare rau ca m-am cam repezit la el - cine stie ce l-o fi dat si pe el afara din tara lui calda, sa vie aicea sa tremure cu fesul in cap... Ma imbunez, si pe Stefan cel Mare ii zic eu pe unde sa o ia. O scoatem la capat si ajung cu bine la destinatie :)

Cand intru pe usa ceasul elecronic arata 2:05. In primele 10 minute reusesc sa imi arunc continutul gentii si al troller-ului prin toata camera, mai ales prin pat - ceea ce, in sine, e cam deprimant, ca va trebui sa le strang ca sa pot "sa trag pe dreapta".

Trei ore mai tarziu - dupa un episod de serial politist, dupa Mircea Badea si Jay Leno - voi fi reusit sa ma urc in pat, desi somnul de la miezul noptii, din avion, va fi disparut fara urma. Ceasul va suna la 8 fara 10. La 8 jumate voi reusi sa ma trezesc destul cat sa ajung sa ma spal pe fata, fara sa dau cu capul de nimic. La 10 ajung la locul faptei. La 11 incepe conferinta.
Restul, vorba cuiva - e istorie...
-------------------

Pentru cine a avut rabdare sa citeasca pana aici - sa stiti ca am pus si restul pozelor. Vedeti tot albumul - aici. Cu scuzele de rigoare, pozele nu-s in ordinea cronologica.

Read more...

Mama Rusia :D

duminică, 7 decembrie 2008

Uitasem cat de frig si mai ales cat de vant e prin orasele cu apa si mai ales cu Dunare :D Ei bine, atat de frig !


Read more...

Piata de Craciun

Ornamente de brad, bijuterii zdranganitoare si lucioase, hainute de copii colorate, cani, cescute, boluri, farfurioare, ieslea sculptata, marjele si colane, dragoni care scot fum pe nari, papusele de carpa, jucarii colorate, puzzle de lemn, ornamente frumos mirositoare din coji de portocale si betisoare de scortisoara, carnati, fripturi si alte gratareli, ceramici colorate, alte papusi vesele, palarii multicolore, vin fiert la cana pe care poti sa o iei acasa, candele si alte ornamente de sticla, prajituri, bomboane si fructe uscate, canute vesele si papusele de ceramica asemenea, animalute din paie, cani burtoase si o fetita papusa verzulie cu sosoni, maimutoi si clopotei, coada de 50 de oameni, daca nu mai multi, la kurtos-colacs [da, am stat la coada :D, da, a meritat !], agregate de bucatarie pictate, niste ursi haiosi [cu dedicatie pentru Ilinca :)] si inapoi la kurtos-colacs ;D

Povestea in imagini - aici.

[Astea-s de ieri, pozele de azi s-ar putea sa apara abia dupa ce ma intorc acasa, din motive obiective].

Read more...

Intarzieri pe traseu, cu recuperare

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Cred ca fac ceva gresit - si inca nu mi-am dat seama ce, altfel as fi corectat deja. Sau nu ?!

Iar am ajuns pe ultima suta - ba chiar pe ultimii metri - cu facutul bagajelor, cu terminatul chestiilor de la serviciu, cu platit telefonul si chiria si alte dari, si cu multe altele.
Ceea ce inseamna ca in ultimele 2 zile am facut in medie 3 lucruri deodata - si asta include si orele de noapte, in care am dormit si m-am uitat la tv in acelasi timp...
Asta inseamna ca mi-am luat o bucata destul de mare din lucrurile de facut pentru serviciu dupa mine, in voiaj si in bagaj, desigur.

Am reusit totusi performanta sa dau iama in buget, chiar daca am avut foarte putin timp pentru asta sau poate tocmai din cauza asta. Si am reusit sa si particip, cu succes as putea zice, la sesiunea de tras la sorti a biletelelor pentru Mos :) [Pentru cine nu stie, asta cu trasul biletelelor este o tehnica prin care eu si prietenii mei ne asiguram ca primim cel putin un cadou si respectiv facem un cadou - in sensul ca putem scapa cu unul singur :D Toata chestiunea e la strict secret, bineinteles. Asa ca daca ma poate ajuta cineva cu idei de cadou, sa stiti ca am tras pe biletel pe... neaah ! nu zic nimic ! :P Pana peste 2 saptamani, cand ne vedem din nou cu pachetelele cu fundita cu tot, nu suflu nici un cuvant !]

Si am mai reusit si performanta sa ajung cu aproape 2 ore inainte de plecare in aeroport - ceea ce imi creeaza un sentiment teribil de confort. Psihic, desigur, ca nu ma mai "fugareste" nimeni. Ca sa relatam adevarul istoric, nu ratez decat mijloace de transport cu plecare mult prea de dimineata - fiindca in rest, ca in cazul de fata, sunt de o punctualitate chinuitoare pentru restul oamenilor. Si pentru mine, cand restul oamenilor intarzie sistematic :P

Ma rog, de cand am sosit, m-am dat de trei ori peste cap si am mai platit unele din chestiile la care ramasesem restanta, asa ca sentimentul de confort s-a accentuat simtitor. Ca sa nu mai zic ca am ochit, dintre locurile initial goale, acuma relativ ocupate, cam singurul scaun situat langa o priza, ceea ce l-a facut si pe Ghita fericit, nu numai pe mine ;)

Acestea fiind zise, cred e cazul sa ma linistesc si sa ma duc sa imi iau o sticla de apa mult mai scumpa decat ar fi cazul, in asteptarea anuntului de imbarcare.

A, cat pe ce sa uit, fireste: ce sa fac eu in Budapesta, maine, duminica ? Sugestiile se primesc la post restant :D

Read more...

Terapie intensiva

miercuri, 3 decembrie 2008

Intr-o buna zi o sa fac un barbat feri.. aaaa, stati, asta e din alt film !
Reformulez: intr-o buna zi o sa duc un barbat la faliment, impreuna cu banca pe care o va avea in proprietate [banca din alea cu bani, nu alea din parc :P].
Ei, ce sa mai lungim vorba: mi-am cumparat de la Mos :D, o foarte faina geanta rosie, pe care o pandesc de vreo 2-3 luni. Yupiiiii ! Bineinteles ca pana la geanta mi-am luat portofelul "matching", asa ca sa fiu o lady pana mai incolo, daca nu chiar pana la capat :P
Deocamdata, terapia - foarte necesara in aceste vremuri de mare restriste - a functionat. Ceea ce inseamna ca sunt putin euforica si ca mai am putin si dorm cu geanta, cum facea sor-mea cu lucrurile noi cand era mica :D
Intrebarea de baraj e ce ma fac dupa...

Update: Iaca obiectul delict [sau delicios] :D Furori am facut, va jur !

Read more...

Omul de deasupra norilor

luni, 1 decembrie 2008

Tot vreau sa scriu postul asta de vreo 2 saptamani, dar m-am luat cu vorba, sau cu evenimentele zilei.
Azi mi se pare o zi foarte buna - ca sa ne mai aducem aminte si de lucruri bune si de oameni faini.
L-am cunoscut de curand pe omul asta, pentru care chestia aia cu "impossible is nothing" se potriveste la fix. Multora dintre noi, cand auzim despre diferite performante sportive, nu ni se pare ca ar fi asa mare lucru. Ce poate fi asa de greu sa alergi maratonul, sau sa inoti nu stiu cate lungimi de bazin, sau sa faci un exercitiu fara greseala ?! Mai ales daca tu n-ai incercat niciodata, sau daca macar nu stii personal pe cineva care a incercat sa faca asta - habar nu ai cat efort si cat sacrificiu, de-a dreptul, iti trebuie.

Asa si cu omul asta; adica, na, cat de complicat poa' sa fie ?! Ei, s-a urcat pe niste munti mari, adica MARI, la niste multe grade sub 0, fara oxigen suplimentar. Si are abia 26 de ani.
Well, eu, care am oroare de frig, si nametii prefer sa ii vad in poze, si am dificultati sa urc treptele pentru 4 etaje - eu una gasesc ca lucrurile de mai sus sunt aproape de "imposibil" si ca atare am tot respectul pentru cine reuseste sa le faca.
Si in plus de asta, asa fain mi se pare sa faci niste lucruri pentru ca asa simti, pentru ca ti-s aproape de suflet ! Dar fara sa te arunci cu capul inainte intr-o "intreprindere", si nu ca sa faci niste bife pe o lista, si nu pentru statuile ce ti le-ar putea ridica cineva.

Ar fi multe de spus, dar putine cuvinte, si deloc asa acoperitoare. Sunt departe de a fi vreo exaltata, dar credeti-ma pe cuvant ca de data asta am ramas impresionata. Si mi-am dorit sa fiu si eu in stare sa imi fortez limitele - macar asa, un pic :)

A, il cheama Alex Gavan, e alpinist si fotograf. Daca vreti sa va convingeti, sau daca vreti sa vedeti niste imagini nemaipomenite, treceti pe-aici.

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP