Blog Widget by LinkWithin

Mii de tunete !

joi, 29 ianuarie 2009

Maine ma duc la Cluj. Pana aici, nimic deosebit ! Dar ma duc cu masina (nu a mea, nu conduc eu, dar nu conteaza); si la 12.30 am o intalnire cu niste mai multi oameni, care se intrerup de la treburile lor special pentru asta. Deci e cu musai.

Acuma sa ne oprim putin si sa luam aminte la urmatoarea problema de clasa a 3-a. Se dau urmatoarele: distanta Bucuresti-Cluj - undeva in jur de 600 Km si viteza medie orara a masinii 80-90 Km/h. Plus necesitatea de a pleca pe la 5 si ceva din Bucuresti. Ceea ce rezulta in aparent rezonabilul aranjament ca eu sa fiu la McDo din capatul Militariului la 5.15. Am zis ca e dimineata ? nu in asa multe cuvinte, dar sper ca era clar.

5.15 deci. Repet, dimineata. La McDo Militari. Si punct de plecare pe langa piata Iancului.

Sa se calculeze deci urmatoarele: cand trebuie sa plec de-acasa, cand trebuie sa ma dau jos din pat si in functie de acest ultim raspuns, de cate ori si incepand cu ce ora trebuie sa sune telefonul pe post de ceas desteptator.

Cine raspunde primul va avea "privilegiul" de a-mi da trezirea cu cel de-al patrulea apel. Si pe acela de a fi blagoslovit cu vocabule de neinteles, dar, chiar si asa, deloc magulitoare !

Curses, oh, curses !!!

Read more...

Picatura*

miercuri, 28 ianuarie 2009

Stiti cum se intampla cateodata de iti cade o picatura* in crestetul capului si ai senzatia ca esti ud leoarca ? sau cum e vorba aia "un nebun arunca o piatra-n balta si zece intelepti n-o pot scoate" ? Sau cand cineva iti zice o vorba proasta si oricati altii ar veni pe urma sa te consoleze, tot ti se pare ca lumea intreaga are ceva cu tine ?

Sunt suparata si nemultumita si dezamagita. Si ma ia raceala, cu dureri in gat si de cap, si cu temperatura si cu ochi arzatori.
Sunt iarasi in faza in care as vrea sa ma pensionez si sa stau acasa pe termen nedefinit !

*Picatura chinezeasca e si ea la fel de nesuferita...

Read more...

Spume

marți, 27 ianuarie 2009

A doua seara ! E a doua seara in care n-am apa calda. Si maine e fix a doua zi o sa fac ne-facutul si anume o sa imi spal parul in chiuveta de la bucatarie. Ca de, maine am sedita cu toti sefii, nu poci sa ma prezint chiar in ultimul hal...
Cand am intrat in scara si am vazut anuntul era tot acolo, am indraznit sa sper ca poate l-au lasat din inertie. Si am mai tinut speranta un pic, ca am lasat sa treaca vreo juma de ora inainte sa verific daca este sau nu este. Apa calda. Si nu era.

Si tocmai azi, cand s-a facut asa frig, si oricum am venit de la serviciu cu piciorele super-inghetate, am constatat ca am lasat geamul de la bucatarie deschis pe jumate - chipurile sa se mai aeriseasca si sa nu mai fie asa cald in casa, nu, de ce sa fie, la ce imi trebuie mie sa fie cald in casa ?! Si cele 2 sferturi de paine pe care le aveam in bucataria proprie sunt amandoua uscate ca o coaja de copac. Deci tonul - pestele, stiti - a fost consumat "tel-quel". Ingrozitor, bleah !

WTF, ma scuzati, e marti, sau ce ??! Apa n-am, dar sunt plina de spume, zau !

Ma rog, bine ca am ciocolata...

Read more...

Un cerc - niste cercuri

Cand eram studenta, am vazut pe un perete de camera de camin aceasta inscriptie: "Luati un cerc - daca il mangaiati va deveni vicios"*.
Ma rog, nu cred ca era fix asa, dar asta era ideea. Camera era a unei foste colege si buna prietena din liceu, de-acasa. Caminul era unul ciudat foc, nici nu mai stiu pe unde anume, stiu ca l-am nimerit greu prima data, fiindca era inca in perioada in care nu stiam bine decat drumul dintre caminul meu si facultate, si caminul astalalt nu era deloc in drum. Dar acolo statea si Costica, de la geografie :D asa ca am facut un efort si m-am dus, fiindca ma gandeam ca dau de el pe-acolo. Bineinteles, nu m-ar fi ajutat la nimic, fiindca, bineinteles, el nici nu stia ca exist...

Deci cu cercul, cum va zic. Colega mea, desi invata araba, sau poate tocmai de-aia, avea tendinte boeme, care i se accentuasera in caminul ala, fiindca a dat peste o gasca de artisti, cantatori la chitari si creatori de poezii in cele mai adanci ore ale betiilor. Probabil ca unul dintre ei in orele alea si decorase camera de la ultimul etaj, aproape mansarda, cu ditamai inscriptia cat tot peretele.

Dar sa vezi ce de-a aplicatii "practice" ! Ce-a fost mai intai, oul sau gaina ?
Sau cum ne-au zis la un curs de organizarea muncii pe care l-am facut eu acum cativa ani - pui mai intai podeaua si pe urma tencuiesti peretii, ca sa strici podeaua, sau faci peretii intai si dupa aia podeaua riscand sa strici peretii ?
Sau te duci la serviciu, ca sa faci bani, ca sa platesti masa de pranz de la serviciu si taxiul care te duce la serviciu, ca sa faci bani, ca sa platesti.. ?
Sau n-ai suficient timp, ca sa muncesti mai mult, ca sa faci mai multi bani, ca sa cumperi mai mult timp, ca sa muncesti mai mult...

Colega mea e la Buzau, s-a maritat cu un geolog pentru care l-a parasit pe filologul plictisitor cu care era in vremea camerei cu cerc. N-am vazut-o de vreo 10 ani.
Costica probabil ca preda geografie pe undeva prin Ardeal. Si vara face excursii prin muntii patriei cu niste copii zanateci si fericiti ca au plecat de-acasa.
In zilele noastre, caminul studentesc si camera de la mansarda sunt in paragina si s-au inchis. N-o sa mai scrie nimeni cu mina de graffitti pe peretii proaspat varuiti cu un crem bolnavicios.

Dar cercurile inca se rostogolesc aiurea prin lume si prin gandurile si-asa incurcate ale oamenilor... Ale naibii cercuri vicioase !

*Cred ca e o referinta literara. Poate cineva sa ma lamureasca ?

Read more...

Reset (leapsa)

luni, 26 ianuarie 2009

Leapsa-pedeapsa de la Innu :D fiindca am zis ca nu e morbida :)Chiar nu mi se pare, mai degraba e, cum ziceam, de re-asezare a prioritatilor. Ceea ce, daca ma uit acuma la raspunsuri, nu prea am infaptuit. Dar asta nu inseamna decat ca n-am pus in cuvinte, aici. Deci, here goes.

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
In general, deja platesc pentru ce imi place :) da' mi-ar placea sa am mai multi bani pentru asta. Mai interesant mi s-ar parea sa sa fiu platita ca sa fac ce-mi place :P

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?
Huh, asta e grea... mi-as face program saptamanal de iesit in oras cu prietenii. Si ar mai fi si alte lucruri, dar depinde daca mai traiesc 5 ani doar eu, sau tot restul lumii :)

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum? Nope; in primul rand mi-as lua un an sabatic. Dupa aia, mai vedem :)

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara?
N-as vrea sa scrie despre mine in ziar. Not really, no.

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
Ca am facut cele mai inspirate cadouri :P

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Numele corect.

7. Cand erai mica ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
Clasica doctorita, dar ma luptam deja din greu pentru asta - detalii aici. Inutil sa zic ca acuma n-as mai vrea asta, in ruptul capului !

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
As scrie o carte. Ba chiar mai multe.

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
Ca i-am invatat aproape tot ce stiu (ei) :)

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?
Si asta e grea... M-as intreba daca as fi in stare sa o iau de la capat a doua zi si ce anume as schimba pe traseu. Atat.

Mai e cineva care a scapat de leapsa - si are chef sa raspunda ? Sa se serveasca la liber :)

Read more...

Vezi ca te dau afara !

vineri, 23 ianuarie 2009

Nu neaparat in continuarea postului anterior, marturisesc ca daca as fi ales calea (aparent) usoara si m-as fi facut profa, as fi fost una super-"a-dracu'".
Nu doar ca arat devastator (in sensul rau al cuvantului) cu ochelarii pe nas - ca deh, tocmai ce port ochelari din nou. Propria mea mama, recunoscuta pentru modul in care imi tranteste toate adevarurile in modul cel mai ne-cosmetizat posibil imi zice ca ma uit peste ochelari ca o scorpie, cu variatie la "soacra" dupa cat de rea de gura (zice ea ca) sunt.
Deci, cum ziceam, nu e doar chestia cu ochelarii.
La mine la office, am facut ce-am facut si mi-am adus tabla de scris langa mine - si tot imi gasesc de lucru cu ea - fac planuri, desene, schite, rabojuri si alte minunatii. Si ii mai amenint din cand in cand pe colegii mei ca daca nu-s cuminti ii scot la tabla si dupa aia ii dau afara, daca nu cumva se lasa cu "stai jos, 2 !". Totul in gluma, fireste !
Si am mai observat o chestie. Job-ul meu ma trimite din cand in cand sa supraveghez niste examene - de unde si calatoriile dezordonate prin tara - dar despre asta, din nou, intr-un post viitor. Nu dureaza mult - examenul - doar 1 ora, in care timp insa nu pot sa stau cu ochii pe pereti si sa casc, asa ca ori imi iau ceva de citit, ori il iau pe Ghita dupa mine si imi incarc mailurile de serviciu sau fac revista blogurilor - depinde de mersul lucrurilor. Azi, acuma adica, se pare ca lucrurile sunt pasnice cu mailurile de la birou. Sau lucrurile pe care at trebui sa le fac presupun sa fiu chiar in reteaua interna, ceea ce nu e cazul.
Asa ca fac revista blogurilor - una din cele mai placute activitati :D ceea ce presupune ca stau cu ochii in computer, nu ?
Ei bine, chiar si asa, nu stiu cum reusesc, dar ii vad pe oamenii astia si cand isi schimba directia priviirii cu 25 de grade, de la hartiile lor la cele ale colegului. Nu mai vorbesc despre cand isi intorc capul de-a dreptul. Zau asa, ei chiar nu-si dau seama ca e "observabil" ?! Sau am eu capacitati sporite de depistare ? :P Stiu ca am o arie vizuala destul de larga - vezi conceptul de "ochiul soacrei" - dar nici chiar asa ! [Am trecut si eu prin multe examene la viata mea si imi aduc aminte ca nu stiam cum sa nu dau cumva de banuit ca as copia - desi n-am copiat, cred, decat 1 data in toata viata mea scolareasca, si aia aproape cu voie de la prof... ]
In apararea mea, fie si numai ca sa o contrazic pe maica-mea, precizez ca in general nu le fac observatie si nici nu ii mut din banca - unii dintre ei sunt oameni in toata firea, mai mare rusinea.
Doar in cazuri flagrante - din care am avut doar unul : 3 baieti ale caror nume semanau destul de mult, de nici pana in ziua de azi nu stiu care era cine, aproape ca vorbeau intre ei. Asa ca le-am zis si eu "sa stiti ca inca sunt in camera, pe cuvant" :P Da' nu i-am dat afara :)))

Read more...

Fine tuning

joi, 22 ianuarie 2009

Precizie si finete - uite niste cuvinte care imi plac. Imi place sa ma ocup cateodata cu lucruri migaloase si de mare indemanare. Cum ar fi realizatul de piese de imbracaminte pentru uzul popriu - stiu ca pare "glamorous" si pe alocuri "vintage", dar chiar e o gramada de munca, si cea mai mare parte e legate de chestii mai degraba plictisitoare ca tivurile, si incheirea corespunzatoare a cusaturilor. Dar mie imi place si mi se pare foarte aducator de satisfactii.
De altfel, pe undeva prin zodiacul meu scrie ca as "face" un foarte bun ceasornicar sau chirurg. Bine, si un foare bun mediu si un excelent dictator, dar asta e alta discutie.

Rezulta deci ca imi si reusesc chestiunile de precizie si finete - ma rog, in general, ca toata lumea mai are si rateuri.

Nu reusesc insa, constant, cateva lucruri foarte simple - desi le-am repetat de zeci de ori. De exemplu, cred ca nu e data cand incarc masina de spalat sa nu vars detergent pe jos ! Si doar cat de greu poate fi sa nimeresti casuta aia din sertarul masinii ?! Bine, cel mai enervant in cazul asta e ca trebuie sa adun grauntele de detergent rasfirate aiurea. A incercat cineva vreodata cu matura ? Ei, atunci stie ce zic.

Alt rateu: caloriferul din baie - dereglat de la mama lui adoptiva - isi tine toata gama de temperaturi intre treptele 4 si 5. Adica la 4 e teapan si la 5 arde. Nu intrebati la ce folosesc celelalte trepte, e un mister si asa va ramane pana la sfarsitul lumii. Ei, in ruptul capului nu reusesc sa fixez temperatura numitului calorifer la un nivel rezonabil. Deloc, niciodata.

Tot la fel cum nu reusesc sa potrivesc temperatura apei la robinetul de la cada.
Scenariul permanent presupune ca fixez robinetul (ma rog, nu e robinet din ala clasic, e chestie din aia de se invarte de la cald la rece) pe la mijlocul jumatatii in care e apa calda. Apa curge rece - fireste - cateva minute, dupa care se dezmorteste un pic si eu consider ca se va incalzi corespunzator si ma duc sa imi vad de viata. Cand ma intorc peste o perioada, cada e aproape plina si apa e clocotita - fireste. In incercarea de a restabili echilibrul termic si ca sa nu imi pun in pericol integritatea corporala, dau robinetul pe rece - si imi vad din nou de viata. Cand revin, apa e de obicei calduta sau chiar rece - e un mister pentru mine cum apa rece are putere asa de mare asupra celei calde. Deci dau din nou pe apa calda, si in cel mai fericit caz ma opresc aici cu operatiunile - cel mai adesea de nervi. Scenariul se repeta aproape in fiecare seara. Nu intrebati cum stau cu consumul de apa - cred ca am pe constiinta mai multe sate din Africa si probabil ca la cele vesnice voi suferi teribil de sete - sau nu prea o sa fac baie...

Read more...

Starstruck

marți, 20 ianuarie 2009

Am vazut la Jay Leno trupa Band from TV, cu actori din diverse seriale. Genial ! Uitati-va si ghiciti actorii si serialele :D

Hihi - dr. House canta la pian si dr. Chase la fiddle - care e ceva ca o vioara - sau o ţiteră :D


Read more...

Maman a dit que je peux ! ... ?

Vorbesc cu maica-mea la telefon si-mi zice sa nu mai mananc dulciuri. Si eu ce fac ? La 10 jumate seara servesc o crema de zahar ars de la Snack Attack - fiindca - nu-i asa ? - englezii o fac cel mai bine ! ;;) :))))

Read more...

Omul cu dimineata

luni, 19 ianuarie 2009

E imbracat cu paltonul, iar geamul e deschis, si eu tremur oricum, deja. Freza albita si tampitica, ca de-acu' 25-30 de ani, lipita de cap, cu carare intr-o parte. Parca nu mai are si perciunii de pe vremea aia, dar nu-l ajuta cu nimic.
Are fata mititica, cu ochii bulbucati care i se invartesc nepotrivit in cap, parca si-ar da ochii peste cap la tot ce zici - chiar daca nu zici nimic. Si buzele cam prea groase, intr-un mod de-a dreptul neplacut vederii, arcuite si cu colturile lasate in jos a dispret universal catre restul lumii.
Din cand in cand, a contradictoriu, isi sprijina degetul mijlociu de la mana stanga de buza de sus - ai zice ca e meditativ, dar e doar o poza, nu cred ca e nimic contradictoriu in capul lui. Nu cred ca e ceva in capul lui. Cred ca vrea doar sa scoata in evidenta ghiulul, despre care eu crezusem ca e verigheta si caruia el probabil ca ii zice cavaliera, dat tot un ghiul e. Si sta asa, cu degetul insultator sprijinit de buze si dandu-si ochii aiurea peste cap.
Face grimase "intelectuale" intr-una si imi arunca peste umar cate o chestie isteata - crede el - pe care o citeste in ziar. Da, citeste ziarul sub nasul meu, cand eu ma grabesc, si el ar avea alte chestii de infaptuit. Zice de criza, de politica, de Vieru, de toate alea. Eu sunt in mare intarziere asa ca mormai oarecum aprobator intr-o prima faza, dupa care nici nu mai mormai si nici nu ma mai uit la el, ma uit aiurea pe geamul meu, ma enervez si incep sa pufnesc semnificativ.
Dintr-un motiv sau altul, are impresia ca el stie mai bine o chestie pe care el o face la doua 2 luni, poate, iar eu in fiecare dimineata. In final se dovedeste ca nu-i asa, pe cheltuiala mea, si la propriu si la figurat.

Nu. N-ati ghicit. E soferul de taxi de m-a dus dimineata la o intalnire la care am intarziat 15 minute, ceea ce nu s-a mai pomenit de mult. Si e primul dintr-o serie, fiindca m-am hotarat sa fac o colectie de portrete.

Read more...

VSD*

duminică, 18 ianuarie 2009

*VSD e o revista frantuzeasca de care prima data am auzit in clasa a 9-a, de la colega mea de banca, Sabina. Vine de la vendredi-samedi-dimanche :)

Grea zi vineri, intensa. Am luat-o de dimineata cu o sedinta, oficiala, cu greutate, pe teme de criza economica. Am auzit si niste pretentii exagerate de la niste oameni de vroiau sa le dea statul si bancile toate de-a gata, dar si niste chestii de speriat dinspre BNR. Brrrr !
Dupa care, gata montata, cu spectrul crizei deasupra capului, m-am dus la birou ca sa fac planuri. De mutat al biroului pe care nu-l mai suportam, din mai multe motive, dintre cele mai principale fiind ca n-avem aer conditionat, deci vara ne topim cu soarele batand voios in geamuri, iar iarna - well. caloriferul, chiar si cel nou, instalat de o luna jumate, nu incalzeste nici cat un ochi al aragazului de la mine din bucatarie. Noroc cu un calorifer electric cu care si-au facut pomana cu noi vecinii - dar si ala joi a facut o criza nervoasa despre care am crezut ca o sa fie fatala. Slava cerului, vineri dimineata si-a revenit in simtiri !
Revenind - excelenta situatie - oferte avem, ba chiar, intr-o sclipire de geniu m-am apucat sa caut niste vile prin Cotroceni si am gasit o gramada, care mai de care mai imbunatatite si mai aproape de transportul public urban - la care, vremuri de criza fiind, as vrea sa ma intorc, desi ma indoiesc ca o sa reusesc... Deci, cum zic, o gramada de oferte; chiar si fara spatiul de la Apaca, pe care probabil ca n-o sa-l mai prindem, desi nu cred ca e asa o inghesuiala. Impreuna cu colega am inceput a visa cu ochii deschisi la viitoarele birouri - sala de training, sala de intalniri, mobilier modern, etc etc.
Partea cu adevarat proasta e ca n-avem bani. N-avem si gata. Nimic, deloc, niciodata. Mai ales in astea 2-3 luni, cand avem de plata o caruta de impozite la maritul stat, si care si intr-un an normal ar fi grele, daramite acuma, pe-asa o criza lucie, ca si sponsorii ne lasa din brate. Deeeciiiiii, no money, no office, no happy ! Intens, cum va ziceam.
Si finalul de zi a fost intens tot asa intens, desi nu prea ar fi trebuit. Aveam de gand sa ma duc la cumparaturi, ca sa stau linistita restul week-end-ului, dar ploaia si lapovita si ninsoarea mi-au schimbat planurile instant. Dupa ce taxiul m-a adus acasa in 20 de minute - record absolut, nici in toiul noptii nu am ajuns vreodata mai repede de 25 de minute - si am dat de caldura, asa nu mai aveam niciun chef sa mai scot nasul afara. Dar lipsa programului tv pentru week-end m-a hotarat. Si am facut cei 10 pasi pana la un supermarket mai amarat, unde nu gasesc niciodata nimic din ce-mi trebuie, dar are marele avantaj ca e fix dupa colt. Dupa cum estimasem - nici n-am gasit ce aveam nevoie, dar mi-am luat o sticla de vin rosu - parca as fi stiut ceva...
La TopGear [doar am zis ca o sa ma uit constant :D] a fost editia cu "24 hour race" la Silverstone - destul de complicata chestiune si-asa, ca am urmarit-o cu inima-n gat, dar a fost si unul dintre cele mai complicate proiecte ale Hamsterului la cateva luni dupa accident, in care s-a resimtit teribil :) S-a si vazut, de altfel. Iar lui Jeremy i-au dat lacrimile la sfarsit, cand a reusit sa termine cursa...
Ah, si ca sa pun capac, am apucat sa vaz si Kill Bill vol. 2 - brought to you, on national tv, by master Coman :D

Sambata a fost o zi lesinata, prin comparatie - dar am recuperat pe final de zi. Dupa ce am lenevit in ultimul hal - yummy - m-am coafat special ca sa ma duc la supermarketul din cartier. Si mi-a inghetat capul de la ceata de-afara. Si am plecat suficient de tarziu ca sa nu mai gasesc deschis la supermarket ! Din fericire 1. imi luasem hanoracul, asa incat, cu gluga in cap am aratat ca un gangster pitic, pierdut prin cartier si 2. fiindca nu mi-am facut lista de cumparaturi, am uitat ce vroiam sa iau si prin urmare cat de urgente sau de folositoare erau chestiile de cumparat. Nu m-am intors chiar cu mana goala, ca m-am oprit la aprozar, unde am gasit gulii :D Imi plac guliile - sunt ca niste ridichi mai mari, si din cauza asta mai spornice. Dar cred ca n-am luat destule, din moment am simtit nevoia sa rationalizez consumul...
Si am terminat ziua apoteotic cu Truman Show - din care am pierdut cateva minute, fiindca am adormit ca o gogoasa in milocul patului, destul de previzibil cu gatul stramb. Cred ca din cauz asta am si fost in stare sa ma trezesc si sa vaz filmul pana la capat.

Azi m-am trezit cu capul mare si cu caile respiratorii mai uscate ca Sahara. Si cu senzatia ca o raceala, daca nu cumva de-a dreptul o gripa, imi da tarcoale si n-o sa se lase pana nu ma doboara. Asa ca am luat un pumn de pastile si alte remedii combatante, si - isteata fata - mi-am facut o ceasca de vin fiert. Combinatie care m-a cam lasat in stare semi-vegetativa, dupa care m-a apucat o harnicie ceva de speriat si am infaptuit aproape tot ce-ar fi trebuit facut peste tot week-end-ul.
Hmmm, cred ca trebuie sa trec la liste de task-uri pe pentru w/e, ca vad ca n-o mai scot la capat.

Aaa, as putea sa mai obtin o zi libera, in contul celei de azi ? pliz ?
Nu ? stiam eu. Si maine trebuie sa fiu la o sedinta la 9 dimineata...

Read more...

Ura, l-am gasit !

vineri, 16 ianuarie 2009

Da, chiar l-am gasit, pe el ,horoscopul perfect, pentru anul perfect - anume acest an, bineinteles ! Imi vine chiar sa sar intr-un picior, dar nu sar - fiindca pe horoscopul l-am gasit acum cateva ore bune si, in plus, la ora asta cred ca ma trezesc direct cu vecinii in casa - nu se mai obosesc cu batutul in teava sau la usa :P
Sa revenim, deci: horoscopul perfect, care anunta obstacole minime, care vor fi depasite cu succese rasunatoare, la toate capitolele. Nimic, dar nimic nu-mi sta in cale.
Ce criza financiara globala ?! Ce angoase, ce nedumeriri despre sensul vietii si utilitatea trecerii noastre pe pamant ?! Ce oboseala psihica, fizica si meta-fizica ?!
La mine or sa curga banii, va zic ! o sa muncesc, fireste, corespunzator ca si pana acuma, dar de data asta si cu o semnificativa rata de succes. O sa-mi urmez preocuparile artistice, o sa-mi (re)gasesc "dream job-ul", o sa am un tonus de mare exceptie, in ciuda micilor probleme de pe traseu, Fat Frumos o sa bata la usa si o sa torn si vreo 2 copii pana la sfarsitul anului ! Ma rog, ultima parte e o exagerare, dar horoscopul zice ca nu poate se fie decat de bine. Deci daca asa zice, asa trebuie sa fie. Gata, s-a hotarat !
De maine - adica azi - astept sa se infaptuiasca micile miracole ;) [Oare vitaminele alea pentru zmei pe care le iau prea des au ceva de-a face cu chestiunea asta ?!]

Read more...

Cum intri in Spania, pe dreapta

miercuri, 14 ianuarie 2009

Cam asa suna indicatiile lepsei de la Lucian:
Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
Pick the 4th picture in that folder.
Explain the picture.
Tag 4 people to do the same!

M-am conformat intocmai, asa ca iaca poza.

Prevad ca vor exista suspiciuni din cauza de lipsa de spectaculozitate a pozei, asa ca dau si detaliile. Poza e din folderul Alina2, precedat de “Adobe”, “Album birou” si, previzibil, “Alina1”, si ea, poza se cheama “alina&dragos2 004”.
E o poza facuta asta-vara, la nunta prietenei mele – da, Alina – cu prietenul ei – da, Dragos – care s-a intamplat prin judetul Valcea (cred) la complexul Fratii Jderi (am scris aici cate ceva). Asta e poza din ziua nuntii, teribil de ploioasa, pe langa paraiasul namolos (de la ploaie) care trece prin mijlocul poienii.

Nu va fie cu suparare, dar n-o dau mai departe – s-o ieie cine vrea, daca nu o are deja :D

Read more...

The Good, the Brad, the Ugly

marți, 13 ianuarie 2009

Asa o istetime de eseu despre aparenta si trecatoarea frumusete, despre haina sau fata sau photoshop-ul il face pe om, despre imagine prefabricata versus personalitate intrinseca.
Toate astea ar fi putut iesi pornind de la aceasta coperta a W Magazine, cu pozele facute de un fotograf iscusit, pe numele sau Chuck Close, talentatului domn Pitt.
Dar mi-e lene :D

Daca sunteti curiosi, alte poze aici si daca aveti rabdare (eu inca n-am avut), interviul aici.

A, in caz ca va intrebati, nu-mi place. Deloc. Cu toata arta.

Read more...

Somnul

duminică, 11 ianuarie 2009

Sunt intr-o stare continua de moleseala si daca stau 10 minute nemiscata intr-un loc pasesc in lumea viserlor. Ma rog, impropriu zis in lumea viselor, fiindca mi-e lene si sa visez.
Doua seri la rand am adormit inainte de 12 noaptea - pffff, macar sa fi fost "work nights" - plus ca ieri am atipit in timpul zilei de vreo 2 ori :(
Partea proasta e ca am inceput sa am dureri de coloana de la posturile ciudate in care ma prinde somnul - cel mai adesea cu gatul stramb. In ritmul asta o sa trebuiasca sa fac masaj terapeutic fiindca dorm ! Desi... nu cred ca e chiar cel mai rau lucru care mi se poate intampla :D

Read more...

Uuuuu, what does this button duuuu ?

joi, 8 ianuarie 2009





Da-da, fix asa ! Intru eu in casa la orele 1:00 din noapte si dau, ca orice om normal, care nu intra pe furis in casa de frica sa nu-l prinda nevasta beat, sa aprind luminile din vastele apartamente. Becul singuratic, fireste, ca orice bec incapatanat si dispretuitor fata de orice alta entitate non-electrica, n-a fost de acord cu aceasta rezolutie, s-a strambat la mine cu o scurta flama si s-a stins pentru vecie !

Tin sa mentionez ca iluminatia este asigurata de o aplica de tavan, cu 3 becuri - sala de bal, fara oglinzi, si mai multe nu ! Dintre care, cred ca unul era deja "in concediu" cand m-am mutat eu, iar inca unul mi-a clipocit in creieri acum cateva luni, dupa care a amutit si el pentru vecie. Nu le-am inlocuit din vreme, desi aveam rezerve strategice de becuri, fiindca nu puteam ajunge la aplica nici macar cocotata pe scaun, iar masuta de cafea era inutila, fiind pe rotite, si ca atare reprezentand cel mai sigur mod de a-mi rupe gatul in casa, daca m-as fi urcat pe ea. Nu ramanea decat solutia transportarii mesei din bucatarie. Suficient de grea masa si suficient de dificila operatiunea, si mai ales total ne-esentiala. Mai ales ca vastele apartamente sunt prevazute si cu o veioza cu picior si cu 2 becuri foarte prietenoase din toate punctele de vedere: orientare in spatiu, mobilitate, distanta mica fata de planul orizontal pe care imi sed talpile :D

Deci, fiindca problema de acum cateva luni cu clipocitul neonului din baie si al spoturilor din bucatarie s-a rezolvat in mod miraculos de la sine, nu avea niciun sens sa ma agit. De Craciun, zeul electricitatii m-a binecuvantat cu intoarcerea clipocitului neonului din baie, ca sa am parte de o atmosfera mirifica pentru relaxantele bai zilnice. Ei, asta m-a deranjat suficient, dar m-am gandit sa astept sa treaca spiritele de sarbatori ca sa atrag delicat atentia proprietarilor ca problema se cere rezolvata de urgenta. Drept pentru care am ales pentru asta momentul strategic al platii chiriei - care a fost azi.

Intorcandu-ne la spectaculoasa luminatie, azi a fost randul celui de-al treilea bec, cum va spuneam fix cand am vrut sa il aprind pe ticalos.

Date fiind clipocelile de pana in acest moment, am fost convinsa ca au sarit sigurantele sau asa ceva. Am binecuvantat panoul automat, si m-am catarat, fara prea mari sperante, pe scaun ca sa rasucesc de toate butoanele, in toate directiile. Slava cerului ca panoul nu era chiar asa de sus !

Cu aceasta festiva ocazie am reusit sa dereglez ceasul electronic si sa generez o serie de clipoceli iritate din partea celorlate lumini aprinse din vastele apartamente, inclusiv ale nobilei veioze. Hait ! m-am gandit, o sa plonjez in intuneric total. S-a dovedit ca nu erau sigurantele, fiindca aplica a ramas muta la rugamintile mele si ale butoanelor aprinzatoare. Si deci ultimul bec isi daduse obstescul sfarsit.

Ingrozita de perspectiva petrecerii a inca vreo 2 seri in semi-intuneric (pana cand ajutor avea sa vie din partea celor responsabili), m-am gandit ca in toiul noptii e cel mai bun moment sa schimbi becuri. Si am purces la transportarea mesei din bucatarie - ocazie cu care am facut rost de o vanataie, dupa care m-am chinuit corespunzator si cu palaria sub forma de OZN a afurisitei de aplice. S-a dovedit ulterior ca n-am mai reusit sa o pun la loc, asa ca acuma sta pe jos, sub masuta cu rotite, cu speranta ca n-o sa pateasca nimic pana sambata. S-a mai dovedit si ca dintre mizerabilele de becuri, doar unul era ars - pe care, vorba ceea, l-am inlocuit - iar celelalte nu erau insurubate corespunzator. Cine - CINE e asa destept sa insurubeze becurile incomplet ??! Saracele, nici nu ma mir ca imi clipoceau...

Bineinteles ca acuma camera e scaldata in lumina generoasa si neacoperita a 2 dintre becurile buclucase.

In ciuda aparentelor insa, odiseea spatiala luminoasa nu s-a terminat. Neonul din baie clipoceste in continuare, prevestind alte aventuri de ne-imaginat si inca si mai greu de povestit.

Dar despre acestea, cu alta ocazie, zise Seherezada, si cazu intr-un somn adanc si fara vise.

Read more...

The last candy

duminică, 4 ianuarie 2009

[Paranteza: imi vine sa scriu in engleza, tot, asa de multe clipuri am vizionat pe Youtube. In curand as putea sa vorbesc fluent si despre masini, ceea ce e putin de speriat. Da, m-am sonat :P Daca aveti nevoie de vreun clip Top Gear just tell me - here we go again - and again. Am o colectie de linkuri mai mare decat toate celelalte linkuri din Favorites...]

Asa. Gata. S-a terminat. Si cutia de bomboane - din care, de fapt, mai am una - si, mai ales vacanta. Maine inapoi la munca. Inapoi la galere. Am stat degeaba - DEGEABA - 2 saptamani si nu, nu m-am plictisit. Bine, am fost acasa, unde m-am certat cu sor'mea, am inghetat de frig in casa, si afara, am fost la starea civila pentru casatoria vara-mii in rochie si pantofi, prin zapada, am plecat in toiul petrecerii, sau ce-o mai fi fost chestia aia de la restaurant, ca sa ma urc in tren si sa ma intorc acasa, in Bucuresti, in masura in care vastele apartamente se pot numi acasa, unde am prestat "la 'really' dolce vita" pana azi. Pana acum.
Desi as fi avut o gramada de chestii de prestat, inclusiv pentru serviciu - care nu mai suportau amanare nici acum 3 saptamani, daramite acuma. Dar n-am facut nimic. Nimic. NIMIC. Intotdeauna m-am gandit - sau mi s-a zis - ca nu, n-as rezista eu sa stau degeaba prea mult timp, prea sunt workaholica sau obisnuita sa imi umplu timpul la maxim. Well, nope - tin sa mai distrug inca un mit despre mine - there's more than meets the eye, vorba aia.

Ceea ce inseamna ca de maine - de-acuma, chiar din momentul asta, de fapt - am mult prea multe chestii de facut. Si - ceea ce e cu adevarat 'nasol' e ca nu am niciun chef sa fac nimic. Nu vreau sa ma intorc la munca, nu la munca aia, in niciun caz. As vrea mult mai mult timp - pentru toate in general si pentru mine in special. As vrea sa citesc mai mult, nu neaparat si sa vad mai multe filme, sa ma vad cu prietenii mai mult, sa dansez, sa scriu, sa pictez, sa-mi fac rochite pe care sa le port cu pantofi cu toc, sa am parul lung, sa fiu mai inalta, sa fiu mai slaba, sa am masina si mobila de la Ikea, sa se repare instalatia electrica din vastele apartamente [sau ce naiba o fi de face sa clipoceasca becurile si mai ales neonul din baie, de am ajuns sa fac baie la lumina lumanarilor] si tevile de apa din tot blocul, sa castig la loto, sa fie luna mai, cand inca nu e ingrozitor de cald, sa plec in vacanta, si sa, si sa...

Nu vreau sa aud chestia aia cu "ai grija ce-ti doresti". Nu merge - nu la mine. Mi-ar placea sa am macar odata pe an o surpriza de genul "asa de tare mi-am dorit si uite ca s-a intamplat" - adica 's-a intamplat' - nu 'am muncit de mi-au sarit capacele pentru'. O fi mult de cerut, de vrut, ce stiu eu. I've kind of given up :(

Inca as fi dispusa sa fac una-doua modificari sau eforturi majore - daca as sti ca rezolva toate problemele. Sadly, I don't think this can possibly work.

Tone de camasi de calcat, alte tone de alte haine de serviciu de asezat in ordine in dulap pentru o mai usoara smulgere in diminetile premature cand o sa umblu ca un zombie, de la ora 8 jumate - fie, 9 - pana catre 11 jumate cand ar fi trebuit sa ma scol de fapt, fiindca oricum nu reusesc sa ma culc pana pe la orele 3 din noapte. Vasele de spalat - si aragazul - ca si-asa prea multi purici n-o sa mai fac in bucatarie in urmatoarele luni. 'Ghiozdanul' de facut - ca prevad ca in mijlocul zilei maine o sa imi dau seama ca am uitat cele mai importante chestii acasa. Contoarele de apa de citit, ca iar au trecut suficiente zile de la data de 1, cand ar fi trebuit sa marturisesc 'crimele' la administratia blocului. Si baie la lumina lumanarilor.
Si de vizionat inca o editie de Top Gear - care e din pacate singurul lucru pozitiv in aceasta seara...

Am o senzatie vaga cum ca lumea se sfarseste maine. Asta si senzatia ca n-am destul oxigen si ca oricat de tare as inspira tot n-o sa fie destul...

Read more...

Cateva optiuni :D

vineri, 2 ianuarie 2009

A. sunt pe cale sa innebunesc
B. ma transform, incet, intr-un barbat
C. ma indragostesc

Cred [sper ?] ca as prefera variantele A sau C, totusi. Ba chiar A si C impreuna - are cu mult mai mult sens. Ideea e ca niste ore bune asta noapte - pana catre azi dimineata, de fapt - si azi, practic de cand m-am trezit - ma tot uit la 1001 clipuri din Top Gear, pe YouTube :D
Optiunea C, in caz ca va intrebati, este justificata de Richard Hammond [blushing]
Oh, shush ! ce, parca nu se intampla si la case mai mari ! Hai-hai, recunoasteti !

He's cute ! and he's funnyy !! I'm in love !!! :D In onoarea acestui lucru, va rog sa vizitati rubrica alaturata, cu cele mai haioase momente din diferitele sezoane ale emisiunii. Ma rog, toata lumea are dreptul la niste obsesii din cand in cand :D Asa ca serviti o portie suplimentara mai jos.

Si... atentie ! in martie ma duc la Londra ! Cred ca o sa imi pregatesc un tricou - sau un steag, sau asa ceva - pentru fix aceasta ocazie ;;)

Ah, si diseara avem emisiune :D ma duc sa ma pregatesc :D


Read more...

Meniul de anul trecut

joi, 1 ianuarie 2009

Prietenii Mosului au ramas pe pozitii, cu prajiturelele in asteptare, doar-doar s-o milostivi cineva, ceea ce s-a si intamplat - dar mai spre dimineata :)

Ca in filmele din anii 50, am gatit in rochie de seara si cu bijouurile asortate :D
Imi place asa, ca la televizor, cand toti istetii aia de bucatari dau impresia ca nu se murdaresc niciodata si ca uleiul incins nu sare si alte chestii din astea SF. In orice caz, mi se pare o imagine de smechereasca si am zis ca odata in an as putea incerca. Oricum, pregatisem toate alea din vreme, asa ca mari bucatareli suplimentare n-au mai fost necesare :)

Ajunsa aici, as vrea sa zic ca nu stiu cum am facut aproape sa ard cartofii prajiti si sa imi reuseasca, intr-un mare fel chiar, friptura - iepure in sos de vin, cu portocale, mere, morcovi si alte chestii :D ce, nu credeti, iaca dovada mai jos ! Cat despre cartofii prajiti, am incercat si azi - aceeasi istorie, i-am scorojit de tot ! Mda, o fi trecut anul, dar nimic nu s-a schimbat :P


Am mai avut urmatoarele: friptura de pui de alaltaieri [dar cine sa o manance pe aia, cand era una proaspata la cuptor :D], gofrele Mosului [cumparate, of course], un cozonac de la mama [de care n-am mancat, na :P], niste bomboane cu martipan, din "recolta" de la Budapesta, alune de padure, porumb prajit, migdale si un mix de fructe uscate, si - in afara de vinul rosu folosit si la sos :D - gin [fara apa tonica], crema de whisky [fara gheata] si apa chioara, fara nimic :D Cam atat.

PS: aproape fara sms-uri, aproape fara telefoane, fara alte mesaje, va doresc aici un an nou fix asa cum vi-l doriti :)

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP