Blog Widget by LinkWithin

Picatura*

miercuri, 28 ianuarie 2009

Stiti cum se intampla cateodata de iti cade o picatura* in crestetul capului si ai senzatia ca esti ud leoarca ? sau cum e vorba aia "un nebun arunca o piatra-n balta si zece intelepti n-o pot scoate" ? Sau cand cineva iti zice o vorba proasta si oricati altii ar veni pe urma sa te consoleze, tot ti se pare ca lumea intreaga are ceva cu tine ?

Sunt suparata si nemultumita si dezamagita. Si ma ia raceala, cu dureri in gat si de cap, si cu temperatura si cu ochi arzatori.
Sunt iarasi in faza in care as vrea sa ma pensionez si sa stau acasa pe termen nedefinit !

*Picatura chinezeasca e si ea la fel de nesuferita...

15 comentarii:

Carmen 29 ianuarie, 2009 09:30  

offf....eu zic sa torni o galeata peste picatura aceea...o sa te amuzi si-ti trece :)

intrebare, la care stiu raspunsul, dar vreau sa-l vad pe al tau...

care e optimistul?
cel ce spune: se poate si mai rau? saucel ce spune: mai rau de atat nu se poate?

Carmen 29 ianuarie, 2009 09:31  

Bine , era fara? caci sunt afirmatii...dar intelegi tu :)

alina 29 ianuarie, 2009 20:53  

Bubu, poate a fost ceva in natura. Exact asa m-am simtit si eu si incercam sa ma gandesc ca e doar un moment si trece :)

M-am mai inveselit cand am vorbit cu "motanel" a carui zi de nastere a fost ieri si tocmai ce a implinit 20 de ani -cred ca nu am gresit :)

Un lucru bun e ca ne vedem la cafeu ca fetele saptamana viitoare si ne veselim :d

miki 29 ianuarie, 2009 21:19  

eu nu sunt deprimata, dar sunt la fel de racita. diferenta dintre noi doua este ca eu nu am voie sa iau nimic data fiind situatia. deci sufar. deci, daca ma gandesc mai bine, ia ca ma deprim si eu acush! :))

Elena 29 ianuarie, 2009 23:01  

Cum esti acum? Ti-ai trimis la colt raceala?

Rita 29 ianuarie, 2009 23:16  

Carmen, umezeala - nici aia adevarata, nici asta figurata - nu m-a amuzat niciodata in viata mea. O urasc, ca si pe frig.
Iar raspunsul e ca niciunul nu e optimist :P

Alinu, de data asta nu pot sa dau vina pe natura - oamenii is de vina :( Sper sa "supravietuiesc" pana saptamana viitoare ;)

Miki, of, ce sa ne mai facem ? N-ai voie nici oscilococcinum ? Ca ala e pe baza de ierburi, sau asa ceva. Nu strica sa intrebi medicul, zau, ar putea fi de bine ;)

Elena, saru-mana de intrebare :) cred ca tu esti pe post de mama dolores la toata lumea acuma :) Azi peste zi a fost super-ok, ca iau si niste buline care sper sa fie ok. Dar seara e mai rau, si am si ajuns in faza cu nasul-fantana. Si trebe sa ma mai si duc la capatul lumii, si sa ma scol devreme, dupa cum am povestit in postul cel nou...

Carmen 30 ianuarie, 2009 01:26  

gresit raspunsul
corect este : cel ce spune mai rau nu se poate...pentru ca din acel punct el crede ca va fi mai bine...nu mai rau de atat...o tu rita...chiar ma bazam pe tine :)

miki 30 ianuarie, 2009 11:33  

ba oscilo aveam, dar ala se ia la primele semne ale racelii. or io pana in a treia zi tot speram ca nu sunt racita :))) e ok totusi, azi mi-e mai bine. desi mie mi s-a decojit deja nasul de atat suflat, pe principiul nas fantana. pfff..

Lucian 30 ianuarie, 2009 16:45  

astazi suntem in 30, au trecut 2 zile de cand ai scris post-ul asta, deci au trecut problemele. ma bucur pt tine :)

Rita 30 ianuarie, 2009 22:02  

Carmen, cum se vede ca n-ai experienta in materie de pesimism... n-ai idee ce agonie e aia sa ai impresia ca ai ajuns la capatul drumului si acolo e un zid de caramida, gros. Daca tu imi zici mie ca ala e optimism, well, avem o perceptie diferita.

Miki, parca ai fi eu :)) si eu tot cu nasul ros si cojit :( si am mai umblat si aiurea prin lume...

Lucian, alea probleme au trecut, altele si mai mari au aparut :( dar multumesc de gandul bun :)

Lucian 31 ianuarie, 2009 00:56  

nu se mai termina problemele astea... uf uf

miki 31 ianuarie, 2009 01:38  

rita, uite, eu ma declar complet vindecata. daca parca sunt tu, inseamna ca si tie ti-e bine deja. nuuuuuuuuuuuuuuuuuu?

Rita 31 ianuarie, 2009 17:27  

Abia acum imi e putin mai bine - mai ales ca ziua de ieri a fost super-grea :(
Dar marturisesc ca am luat doze-soc de medicament :D

ina bixade 14 februarie, 2009 20:28  

Eu astept cu maaare nerabdare primavara, pina atunci, insa ma lupt si eu cu o raceala...cit despre starile de care vorbeai, toti le avem, eu, uneori ma simt asa coplesita, incit parca toata greutatile lumii s-au pus pe umerii mei...din fericire, e o stare efemera...ai grija de tine. Ina

Rita 17 februarie, 2009 19:04  

Multuemsc Ina :) partea proasta e ca eu cam duc starile astea, ca si raceala, din pricioare - si cand se hotaraste sa ma razbeasca, ei atunci e cu medicamente de urgente...
dar o scoatem noi la capat ;) sper ca ai scapat deja de raceala.

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP