Blog Widget by LinkWithin

Vezi ca te dau afara !

vineri, 23 ianuarie 2009

Nu neaparat in continuarea postului anterior, marturisesc ca daca as fi ales calea (aparent) usoara si m-as fi facut profa, as fi fost una super-"a-dracu'".
Nu doar ca arat devastator (in sensul rau al cuvantului) cu ochelarii pe nas - ca deh, tocmai ce port ochelari din nou. Propria mea mama, recunoscuta pentru modul in care imi tranteste toate adevarurile in modul cel mai ne-cosmetizat posibil imi zice ca ma uit peste ochelari ca o scorpie, cu variatie la "soacra" dupa cat de rea de gura (zice ea ca) sunt.
Deci, cum ziceam, nu e doar chestia cu ochelarii.
La mine la office, am facut ce-am facut si mi-am adus tabla de scris langa mine - si tot imi gasesc de lucru cu ea - fac planuri, desene, schite, rabojuri si alte minunatii. Si ii mai amenint din cand in cand pe colegii mei ca daca nu-s cuminti ii scot la tabla si dupa aia ii dau afara, daca nu cumva se lasa cu "stai jos, 2 !". Totul in gluma, fireste !
Si am mai observat o chestie. Job-ul meu ma trimite din cand in cand sa supraveghez niste examene - de unde si calatoriile dezordonate prin tara - dar despre asta, din nou, intr-un post viitor. Nu dureaza mult - examenul - doar 1 ora, in care timp insa nu pot sa stau cu ochii pe pereti si sa casc, asa ca ori imi iau ceva de citit, ori il iau pe Ghita dupa mine si imi incarc mailurile de serviciu sau fac revista blogurilor - depinde de mersul lucrurilor. Azi, acuma adica, se pare ca lucrurile sunt pasnice cu mailurile de la birou. Sau lucrurile pe care at trebui sa le fac presupun sa fiu chiar in reteaua interna, ceea ce nu e cazul.
Asa ca fac revista blogurilor - una din cele mai placute activitati :D ceea ce presupune ca stau cu ochii in computer, nu ?
Ei bine, chiar si asa, nu stiu cum reusesc, dar ii vad pe oamenii astia si cand isi schimba directia priviirii cu 25 de grade, de la hartiile lor la cele ale colegului. Nu mai vorbesc despre cand isi intorc capul de-a dreptul. Zau asa, ei chiar nu-si dau seama ca e "observabil" ?! Sau am eu capacitati sporite de depistare ? :P Stiu ca am o arie vizuala destul de larga - vezi conceptul de "ochiul soacrei" - dar nici chiar asa ! [Am trecut si eu prin multe examene la viata mea si imi aduc aminte ca nu stiam cum sa nu dau cumva de banuit ca as copia - desi n-am copiat, cred, decat 1 data in toata viata mea scolareasca, si aia aproape cu voie de la prof... ]
In apararea mea, fie si numai ca sa o contrazic pe maica-mea, precizez ca in general nu le fac observatie si nici nu ii mut din banca - unii dintre ei sunt oameni in toata firea, mai mare rusinea.
Doar in cazuri flagrante - din care am avut doar unul : 3 baieti ale caror nume semanau destul de mult, de nici pana in ziua de azi nu stiu care era cine, aproape ca vorbeau intre ei. Asa ca le-am zis si eu "sa stiti ca inca sunt in camera, pe cuvant" :P Da' nu i-am dat afara :)))

16 comentarii:

Lucian 23 ianuarie, 2009 15:32  

ai facut si tu ca basescu: nu i-ai dat afara :). daca te-ai fi facut profesoara, ce anume ti-ar fi placut sa predai?
se pare ca post-urile astea care par kilometrice nu sunt chiar atat de lungi :)

Rita 23 ianuarie, 2009 16:37  

Ti-am zis ca nu-s asa de lungi :) doar par, ca e spatiul ingust...
Nu e vorba de placut - ca se pare ca nu mi-ar fi placut, pana la urma. Dar daca ar fi fost, probabil ca as fi predat franceza si/ sau engleza :)

Lucian 23 ianuarie, 2009 17:04  

mais biensur... :)

comanu 23 ianuarie, 2009 17:24  

eu cred ca doar ai fi facut pe dura si cand se prindeau de fapt copchii ca esti de treaba, n-ai mai fi scapat de ei.

comanu 23 ianuarie, 2009 17:24  

eu cred ca doar ai fi facut pe dura si cand se prindeau de fapt copchii ca esti de treaba, n-ai mai fi scapat de ei.

Rita 23 ianuarie, 2009 18:12  

Maestre, posibil sa ai dreptate :D in cap mi s-ar fi urcat ! sper sa nu fac la fel si cu ai mei :))

Lucian, 2 precizari:
1. Base este coleg de zodie cu mine :D
2. cu franceza/ engleza n-as fi avut de ales - adica directia era spre facultatea de specialitate, dupa sectia de specialitate de la liceu :)

Elena 23 ianuarie, 2009 22:51  

Io cred ca de zodie tine;) sa stii ca in primii ani de munca eram in toate comisiile de corectare si la supravegheat, de ma saturasem! Stateam cu zilele la corectat si apoi la interviuri pana le-am zis pas. Nu ii scoteam afara, dar le luam materialele si nu primeam plocoanele:))) Aici baserix cred ca se deosebeste de noi, din cauza de uischi in exces;))

Rita 24 ianuarie, 2009 00:01  

A, pai mie nu-mi place asta cu supravegherea - n-am nicio motivatie - it's just the job :P

cristina 24 ianuarie, 2009 18:04  

Rita, nu stiu daca azi mai merge sa fii "rea" cu elevii ... Cred ca in timp, in invatamant, inveti sa iti ajustezi asteptarile la o limita care sa nu iti afecteze zilnic sanatatea personala doar pentru ca distanta intre standardele si intelegerea lor si ale tale e de foarte multe ori de neacoperit.

Plus ca mai sunt si alte constrangeri din afara, de obicei din partea scolii, care nu te lasa sa fii pe cat de "rea" ti-ai dori. Pentru ca nicio societate care vede cum decade educatia (incepand cu cea din familie, care da tonul) nu vrea sa vada din ce in ce mai multi tineri la vanzare de droguri si la dat in cap pe strada.

O doza justa de fermitate insa nu strica, chiar trebuie.

Rita 25 ianuarie, 2009 15:01  

Cristina, bun venit :)

Stii, cred ca de-asta nu m-am facut profa, pan' la urma :) am fost la un liceu bun si o clasa de premianti (primii 3 intrati la liceu eraum la noi in clasa, desi aveam specializare umanista, si in general "realii" erau considerati elevi mai buni - sau cu mai multe sanse). Asa ca nu pot zice ca am avut mari motive de "speriat" fata de ce li se poate intampla profilor la clasa.
Dar am acum cel putin 5 foste colege care sunt profe, la liceu, si imi povesteau ca viata din spatele catedrei nu e chiar simpla, ca sa vorbim delicat.
Cred ca singura directie in care mi-ar fi placut sa ma duc, ma rog, timpul nu e cu totul pierdut :), ar fi fost catre o specializare mica si creativa intr-o facultate. Nu ma gandesc deloc la ceva anume - dar ar fi putut ceva practic si interactiv, la care sa nu vrea sa vina decat studenti interesati si care sa se preocupe serios de chestiune. Cred ca ar putea fi incadrat in categoria seminar optional in sistemul nostru universitar. Poate sunt putin romantioasa - de fapt, sunt sigura ca am citit intr-un roman de David Lodge asa ceva :) dar asta mi-ar fi placut sa fie.
Acuma, cu elevii sau cu studentii - ce sa zic, stiu ca sunt din ce in ce mai greu de "stapanit" si banuiesc ca nu e nicio formula standard. Sper doar sa fie mai usor cu studentii :) macar si din cauza ca sunt mai aproape de maturitate si responsabilitate.

Ce povesteam eu e despre niste examene de certificare profesionala, date de oameni mai mult sau mai putin in toata firea :) si care tot incercau sa-si fure caciula.
Chiar asa, daca dai examen cu studentii tai si prinzi pe cineva copiind ce ai voie sa faci ? Poti sa il scoti din examen, sau sa ii scazi puncte de nota maxima, sau mai stiu eu ce ? Asta in afara de faptul ca probabi ca examenele asa cum le stim noi nu mai sunt forme exclusive de evaluare :)

Hai ca m-am lugit si eu :D dar se vede treaba ca e subiect de discutat ;)

cristina 25 ianuarie, 2009 17:37  

Bine te-am gasit!

Am vazut ca forma de examinare la faceai tu referinta e diferita si ca elevii tai ar trebui sa aiba o abordare mai serioasa fiind mai maturi pe de o parte iar pe de alta pentru ca miza lor e mai concreta, din cate imi imaginez, deci ratarea examenului i-ar costa mai scump.

Dar, cand e vorba de obligatia de a depune efort si consuma timp personal pentru a invata, se reactiveaza se vede treaba instinctul de supravietuire in forma lui care ii face sa prefere sa insele decat sa dea de la ei. Este vorba, evident, de incapacitatea de a fi cinstiti cu ei insisi si cu examinatorul, o forma de hotie pana la urma.

Din pacate, nu stiu cati oameni pe lumea asta, daca ar avea posibilitatea sa fure pentru a le fi mai bine nu ar face-o daca ar sti ca nu sunt vazuti sau prinsi (si nu ma refer la furatul asociat cu datul in cap pe strada, ci la acele forme de furat care nu dau sentimentul ca prejudiciezi pe cineva, cum sunt copiatul, minciunile "albe" dar care te aduc in situatia de a castiga in fata altora cinstiti si a le-o lua inainte sau, pe vremea comunismului, furatul de pe tarlalele CAP-ului vazute ca ale nimanui).

Ca exemplu, in tara lucram la o firma respectuoasa cu angajatii ei prin comparatie cu altele, printre putinele din oras unde lumea isi lua prime de Pasti, de Craciun si ziua companiei valorand o treime din salariu, care oferise actiuni propriilor angajati in functie de vechimea in firma, asigura stagii in strainatate pentru toate categoriile de personal indiferent ca erau muncitori sau sefi de departament, care oferea alte motivatii de a lucra acolo invidiate de angajatii altor firme din oras. Pe de alta parte, pentru a contracara apucaturile celor care fusesera acolo si sub comunisti si inainte de privatizarea de la sfarsitul anilor '90, se stia clar ca, daca esti prins ca furi produse, pleci cu politia de mana si dosar penal. Ani de zile dupa privatizare au fost dati oameni afara in conditiile astea, fiecare exemplu fiind adus public la cunostinta. Isi lipeau produsele cu banda adeziva pe corp sub haine, desi stiau ca trebuie sa treaca printr-un detector care ar descoperi asta, le transportau prin sistemul de canalizare care ducea din curte afara, etc., riscand pentru cateva zeci de mii vechi painea de la gura copiilor de acasa, libertatea personala si viitorul profesional.

Tendinta de a insela este probabil apanaj al naturii umane si pe criza asta de constiinte superioare e mai greu daca nu stai cu ochiul pe cel care ar putea sa te fure, chiar daca furtul se reduce la un "nevinovat" de copiat ... :(

Cat despre copiat sau plagiat, la facultatea unde sunt eu regulile sunt extrem de stricte si anuntate la inceputul fiecarui semestru la fiecare curs. Daca ii prind copiind, pierd examenul (asta poate insa sa le salveze cursul, pentru ca notarea aici se face dupa foarte multe criterii, vreo 10 la cursul meu, dupa care se impart cele 100 de procente ale notei, din care partialele si examenele finale si orale insumeaza cel mult jumatate din punctaj). Sunt circumstante in care se poate merge pana la exmatriculare dar, iti dai seama, sunt extreme.

Rita 25 ianuarie, 2009 17:59  

Of, sunt de acord cu tine ca-s putini oameni care n-ar "fura".
Cu parere de rau zic, cred ca suntem motivati sa fim corecti doar prin prisma posibilei pedepse. Cu atat mai mare si mai grea pedeapsa, cu atat mai aparent cinstiti suntem :( Din nou cu parere de rau, cred ca oamenii civilizati din vest sunt civilizati fiindca au fost mai mult timp decat noi (romanii ? esticii ?) intr-un sistem pe paza de pedeapsa - dar corect. Adica si noi am avut sistem pe baza de pedeapsa, dar aia era pentru tot felul de lucruri, unele chiar arbitrare.
Cum sa zic, cred ca incepe de la a nu trece strada pe rosu sau a nu arunca hartii pe jos. Chiar daca astea sunt considerate lucruri minore, cum zici tu, si n-ai senzatia ca prejudiciezi pe cineva.
Cat despre examinatii mei, foarte adevarat e ca nici n-am avut "tupeul" sa ii descalific de la examen :( Sa zicem ca poate n-ar fi fost cazul, dar daca ar fi fost cu adevarat cazul, oare as fi facut-o ?

cristina 26 ianuarie, 2009 07:00  

Da, Rita, subscriu: daca legiuitorul sau cel care face regulile nu leaga clar nelegiuirea de pedeapsa, civilizatia venind din educatie, spirit civic sau mai stiu eu ce ramane un vis al catorva idealisti rupti de realitate.

Referitor la examinatii tai ... daca ar fi fost ca locurile sa fie limitate si sa trebuiasca sa pice cineva probabil nu ti s-ar fi parut cinstit sa treaca cei care inseala si sa fie descalificati ceilalti.

Rita 27 ianuarie, 2009 01:02  

Da, asa e :) cand e competitie faci selectia e mult mai stricta. Stii, ca la bac - unde trece aproape toata lumea - vs. admiterea la facultat, cand e pe numar de locuri :)

miki 28 ianuarie, 2009 22:37  

daaaaaar daca ai fi fost profesoara de scoala generala, ai fi luat-o razna din cauza harmalaiei. si, frtata de imprejurari, in conditiile in care rabdarea ta era pusa la incercare, i-ai fi dat si afara. pun pariu!!

in rest, pari simpatica, zau, n-as fi spus.. :))

Rita 28 ianuarie, 2009 22:53  

Probabil ca nu prea m-ar fi tinut rabdarea cu aia micii, Miki :)
Nici io n-as fi zis, dar maica-mea, care le stie ea pe toate... :P

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP