Blog Widget by LinkWithin

Speed shopping

joi, 19 februarie 2009

Exista un sistem - si uneori acesta functioneaza. Incepe de obicei cu cineva care imi place - sau al carui stil imi place - tinute, piese, culori, materiale. Dupa care incerc sa imi imaginez cum mi-ar sta mie cu diversele. Cateodata se potriveste, altadata, chiar daca imi place teribil, combinatia nu e buna, sau nu e suficient de practica. De exemplu haine largi si lungi, fuste scurte, pantofi cu toc de 10, bluze galbene, pantaloni albi, materiale cu prea mult plastic sau prea multa lycra, bijuterii de aur, posete plic etc etc etc
Dupa aia incep variatiile ca sa ajung mai aproape de ce-mi place mie sau de ce mi se potriveste - alte culori, alte materiale, alte marimi, alte croieli. Si asa prind contur niste imagini. Se intampla, banuiesc, ca si cu designerii care pregatesc colectii - adica banuiesc ca procesul e similar...

Ei, dupa asta, incepe cautarea - mai mult sau mai putin constienta sau aplicata. De exemplu, daca am nevoie de o tinuta pentru un eveniment, cautarea e constienta si aplicata - vreo 2 saptamani. Dupa care, daca rezultatul e negativ, sunt 2 optiuni - ori cumpar ceva in ultimul ceas, care e mai degraba pe langa ce-mi propusesem, ori, daca mai am suficient timp la dispozitie ma apuc sa manufacturez singura ceva. [Am mai povestit, pur si simplu imi place sa ma ocup cu chestiile astea. Dar o fac numai pentru mine, n-as putea sa "lucrez"pentru altcineva :D]
Ei, daca n-am constrangeri de evenimente, "schitele" raman la pastrare si fiecare sesiune de cumparaturi e de fapt o vanatoare dupa piesele alea ideale. Ca trebuie sa se potriveasca unele cu altele si toate cu mine, ceea ce inseamna ca ma gandesc bine cu ce asortez si cu ce accesorizez. Din care cauza ma si trezesc atat de des ca sfarsesc prin a cumpara aceleasi lucruri sau unele asemanatoare. Mai sunt si constanta :)

Cautarile astea fara scop aparent pot dura de la cateva zile, pana la cativa ani, in cazurile "grave". Partea faina e ca in ultima vreme mi se intampla tot mai des sa gasesc "acele" lucruri, asa cum mi le doresc, sau oricum pe-aproape - culori, materiale, modele - tot.

Introducerea asta lunga a fost doar ca sa zic ca azi mi-am luat o jacheta draguta, stil militar, la 2 randuri de nasturi, pe care o caut de multa vreme.

10 minute a durat de cand am intrat in mall si pana am platit, cu tot cu 2 probe. Super-repede, trebuie sa recunoasteti, dar asta doar fiindca exista un proces bine pus la punct in spate.
Ca sa vezi ce va sa zica sistemul :D

22 comentarii:

Lucian 21 februarie, 2009 15:59  

eu am un alt sistem, care da si el rezultate: imi dau seama ca am nevoie de o geaca, de exemplu. si ma duc in mall, de exemplu. si caut pana gasesc o geaca sa-mi placa. si-o cumpar. si gata :)

Elena 21 februarie, 2009 22:07  

Pfuaaa, eu nici nu sper sa gasesc vreodata ce caut, deeeci nu mi-am construit strategii. Dar niciodata nu gasesc ce caut, ma multumesc cu ce imi vine. Dovada ca 90% din lucruri nu imi plac, dar n-am ce face:( Aud prea des "pentru dumneavoastra nu avem"... si m-as muta in vest sau in Americi:D

Rita 21 februarie, 2009 23:34  

Lucian, pai daca esti dintre norocosii care isi gasesc in magazin tot ce isi doresc, normal ca n-ai nevoie de un sistem. Sau poate te-ai educat sa iti doresti/ sa ai nevoie doar de chestii pe care le gasesti in magazin. Eu nu, nici pe departe. De exemplu - imi doresc foarte tare o pereche de pantofi albastru inchis sau bleumarin si un trenci asemenea. Ei, nici vorba sa gasesc asa un moft ! Galben, mov, verde - in diferite nuante, chiar - alb, auriu sau mai stiu eu ce alta fantezie de culoare, gasesc la tot pasul. Bleumarin - ioc !

Elena, eu am rezolvat problema partial cu cateva magazine unde in general mi se potrivesc lucrurile si unele chiar imi si plac :D De origine British, ele, magazinele :D Sau astept Germania - unde magazine care sunt si la noi au alte modelel/ marimi/ culori...

Cand va zic ca functioneaza sistemul ala :D

miki 22 februarie, 2009 22:00  

:)) sistemul rulz atunci cand in sfarsit functioneaza :))

eu pe lista cumparaturilor care pot dura ani am o hainuta de blugi. intotdeauna gasesc ceva mai bun pe care sa da banii si mereu zic ca data viitoare iau haina de blugi.

una peste alta insa, mi se pare mult mai constructiv sa te duci la cumparaturi fara un model in minte. asa nu cauti un lucru care nu exista si ai sanse mai mari sa gasesti ceva.

si stai linistita, lucian nu e mai norocos. doar mai dispus compromisului de dragul confortului :)

elena
poti sa te apuci sa iti manufacturezi singura. te invata rita cum :)

Elena 22 februarie, 2009 22:42  

Paaaai as cam putea, adica sigur as reusi, dar nu ma incumet cu furia roza sa imi iau masina de cusut si sa incep mestereala pe aici:P
Mai bine merg la sala... 'oi ajunge si la medic in viata asta...:)))

cristina 23 februarie, 2009 07:37  

Rita, suna bine si pentru mine modelul de jachetica, ma iau de cautat.

Cat despre motivatiile de a te muta in Americi, Elena, sunt multe care te-ar impinge sa o faci dar si mai multe ti-ar trebui sa te faca sa ramai ;)

Rita 24 februarie, 2009 02:21  

Miki, si hainuta de blugi suna bine :D da' mai incolo si la mine, ca am alte prioritati...
Sa stii ca am incercat si sitemul alalalt dar tot ce-am reusit sa fac a fost sa-mi cumpar niste chestii care nu merg cu nimic - un tricou portocaliu, niste sandale cu platforma, niste cercei de lemn si evident ca mai sunt si altele. Deci sistemul asta, oricat de nefrustrant pe moment, nu functioneaza...
Iar Lucian, tocmai mi-am dat seaman, face exact acelasi lucru ca mine, doar ca se pare ca stadiile lui sunt mai scurte :))

Elena, eu te incurajez, macar sa incerci sa vezi cum sta treaba. Adica daca nu-ti place sau n-ai rabdare, atunci nu e pentru tine :) Mama mea e din modelul asta care nu stie sa faca nimica, in timp ce matusa-mea este o mare artizana :D

Cristina, cred ca tu ai sanse mai mari ca mine sa gasesti - si mai repede sau poate doar pare asa de la distanta :)

Lucian 24 februarie, 2009 20:38  

ce-i ala trenci? daca eu nu stiou, care sunt in domeniu, e grav :). are legatura cu terciul?
si eu m-as muta in americile alea si motivatiile mele de a pleca ar fi mult mult mai multe decat cele de a ramane

Rita 24 februarie, 2009 20:44  

Trenciul e un... parpalac ! sau un alendelon :))

Eu nu m-as muta in Americi nici sa ma pici cu ceara... am rog, daca e fierbinte ceara rau, poate ca m-as muta, dar impotriva vointei. Sa se noteze.

miki 24 februarie, 2009 20:45  

a, pai rita, smecheria e sa iti cumperi atatea chestii care nu se potrivesc cu nimic la inceput pana ajungi sa ai multe si, inevitabil, sa le poti combina intre ele. dar ma rog, mai calculat e sa iti cumperi de la inceput combinatii care sa mearga impreuna.

of, esti incepatoare :))

lucian, nu ai cums a intrebi ce e ala trenci. e rusinos sa intrebi asa ceva. alendelonul e parte din istoria si cultura generala. zau. stai jos, 1. ca pentru copiat.

Rita 24 februarie, 2009 20:47  

Miki, nu pot sa ma intind sa-mi cumpar chiar tot ce-mi pica sub ochi :D e subminant rau la bugetul de stat, de statul meu degeaba, ca sa zic asa :D

Eu i-as fi dat 2 lui Lucian, dar cred ca ai dreptate, mai bine 1 :))

miki 24 februarie, 2009 20:49  

pai nu, dar exista magazineeee si magazineeee. si cumperi mai eftin. sau cumperi ceva azi, ceva luna viitoare, dar sa mearga intre ele.

pai da, si eu scrisesem 2 initial. dar nu se poate asa...

Rita 24 februarie, 2009 20:52  

Deh, Miki, stii tu ce stii :D

miki 24 februarie, 2009 20:55  

doar n-aveai dubii!

Rita 24 februarie, 2009 20:56  

Deloc, niciodata ! ;)

Elena 24 februarie, 2009 23:08  

Mikiii, de ce nu ii spui Ritei sa-i ia apararea, de ce, de ce???:)))
Macar un +2 daca ii acordati, asaaaaa, pentru incurajare:P

Rita 24 februarie, 2009 23:10  

Ei, cum o sa zica Miki sa ii iau apararea, cand tocmai ea i-a dat 1 ?! :D
Eu i-as fi dat 2, dar chiar el a zis ca e din domeniu si ca nu stie, asa ca si-a stricat toata apararea, domnule judecator ! :))

Lucian 25 februarie, 2009 00:46  

daca-i spuneti alendelon alta-i treaba, am avut un curs la facultate care se numea structura si proprietatile materiei prime pentru confectionarea alendelonurilor :)). ma puteti intreba orice, am avut nota de trecere la materia asta, 5, nu 1 sau 2, sa fie clar!

Rita 25 februarie, 2009 01:07  

Nu stiu, nu stiu, te descurci cu Miki, ea e "class mistress" :D

Lucian 25 februarie, 2009 09:06  

mistress? suna interesant :)

miki 25 februarie, 2009 12:19  

mistres, auzi la ea! :)) noroc ca suna bine, vorba lui lucian.

pai nu ii iau apararea pentru ca acum gresise fatal. avem o tactica bonus-malus foarte bine pusa la punct. cand merita, merita. cand nu, 1 sa fie! :)

Rita 25 februarie, 2009 12:32  

:)) Deci Lucian, cred ca nu o sa ai nota de trecere pana la urma :P

Miki, nu-l lasa sa o dea la-ntors ! ce, asa crede el ca merge treaba ? :P

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP