Blog Widget by LinkWithin

We'll always have Paris...

miercuri, 25 februarie 2009

Later edit: Am senzatia ca nu prea mi-a iesit ce-am vrut sa zic - eram obosita si imi cam cadeau ochii in gura. Ca si-acuma.
Cred ca Parisul meu e pana la urma mai romantic decat al altora - eram indragostita la vremea aia, in modulul "fluturasi in stomac" si "ma iubeste/ nu ma iubeste". 16 ani, deh ! :D
Totusi, nu la partea asta ma gandesc, cand zic ca m-as intoarce la Paris. Cum ziceam intr-un raspuns la comentarii, imi place rolul, senzatia de turist in oras. Sa simt atmosfera, sa ma uit la oameni cu alti ochi decat aia de "ma duc la munca, am treaba, nu vad nimic in jurul meu". Sa nu ma grabesc spre nicaieri, sa n-am program strict, sa cotesc pe strada la dreapta, daca vad ceva interesant, sa merg pana la capat sau sau cobor la prima daca am chef, sa ma uit la cladiri, sa intru in muzee, sa fac poze in parcuri - that kind of stuff :)

Apropiatele calatorii, vreo doua vorbe schimbate in week-end cu fetele, dar si lista Mariei mi-au trezit dorul de duca si de Paris. Nu prea ma pricep sa explic; n-am fost in vreo calatorie de fite, si nici nu ma gandesc la Paris ca la un loc super-romantic.

Am mai degraba in cap niste imagini scurte din cele 2 zile "furate" din excursia de 2 saptamani, cu autocarul, cu colegi din liceu si profi, pe undeva prin Franta.

Calatoria cu vaporasul pe Sena, Luvrul si Monalisa - frantuzoaica mea i-a si facut o poza - si piramida de sticla mult dispretuita, mersul pe stradute cu toata trupa, urmarind umbrela semnalizatoare a profei de romana, niste mimi in piateta de langa Pompidou, magazinele de suveniruri cu cele mai incantatoare nimicuri si cele mai frumoase carti postale vazute vreodata, Notre Dame in care n-am putut intra ca era mesa, cred ca era chiar mesa de Paste, ca asa s-a nimerit sa prindem Pastele acolo, dormitul in paturi suprapuse dintr-un hostel in camera cu barfitoarele mele colege de clasa, pe care le-am ignorat datorita unui walkman imprumutat caruia ii murisera bateriile, dar am continuat sa tin castile pe urechi si sa ma fac ca nu le aud, quiche lorraine si croissante puse la pachet de mama lui Jennifer si popasul la MacDo, buchinistii si portretistii de pe malul Senei...

Nu mai tin minte prea multe, dar oricum destule pentru cei 15 ani care au trecut de-atunci, si pe astea le vad in minte de parca ar fi fost ieri, cu toate senzatiile primei iesiri din tara si ale aerului respirat in cel mai romantic si boem si artistic oras european.

Ah, maine as pleca...

15 comentarii:

cristina 25 februarie, 2009 23:57  

Ei, uite ca avem ceva in comun! Nici Parisul amintirilor mele nu e din cale afara de romantic.

De fapt, nici macar romantic nu e: un Turn Eiffel cu o sacosa in cap si in criza de ras, pe o ploaie rece de sfarsit de toamna, cina de pe Sena cu colegii francezi dar total demna de imprejurari mai romantice (si cu o mancare prea sofisticata ca sa multumeasca gusturile mele simple, prin urmare lasata in farfurie), masa la un restaurant pe langa Moulin Rouge de Beaujolais Nouveau intr-o alta criza de ras, Champs Elyssées la pas, sediul Chanel, o piata cu multi pictori in aer liber, Sacré Coeur si metroul, cu cersetori si la ei, tot romani pe vremea aia.

Dar, ca si la tine, la atata pofta de Franta urmatorul Paris va fi ... ca in pliantele turistice.

Maria Coman 26 februarie, 2009 01:05  

nici parisul meu nu e deloc romantic, doamnelor. n-am fost decat in deplasari de serviciu si- ca exceptie- intr-un week-end de fete. dar parisul e frumos asa, cred eu. nu pentru toate legendele cu dragostea, romantismul si alte telenovele

comanu 26 februarie, 2009 12:00  

la paris, birjar.

Elena 26 februarie, 2009 12:46  

Rita, ce-mi faci????:) Anul asta sigur nu, insaaaa... daca merg lucrurile bine la anul sau cand se poate vreau vacanta in France:P Am zis:D (cer mult?????)

Lucian 26 februarie, 2009 19:00  

amr-ul asta e bun pana la urma :). nici parisul meu nu e romantic deloc. pentru ca n-am fost niciodata :). si mai iute as vrea sa vad ny :)

miki 26 februarie, 2009 22:47  

la mine nu ca parisul nu e romantic, dar nu gasesc locatii romantice defel!

..ma rog, nu prea gasesc eu romatismul, in general. nu il gust. deci e o problema personala. iar marilor capitale evstite pentru un aspect sau altol voi prefera intotdeauna locuri cu plaje, nisip fin si vederi tropicale. de fapt, mai mult decat pentru cultura generala, nici nu as vrea sa vad capitalele.

Lucian 26 februarie, 2009 23:57  

exact ce spuneam si eu. ny nu e capitala :)

Rita 27 februarie, 2009 01:30  

Cristina, mai avem ceva in comun - Galatiul :D
Sa stii ca suna bine Parisul tau - e simpatic si vesel :) Pentru restul, cred ca am sa fac un "later edit"...

Mari - da ! ceva de genul asta vroiam sa zic :) e o atmosfera pe care nu prea o pot descrie. Sau nu stiu daca e de-adevaratelea, sau e doar ce mi-a ramas mie in memoria afectiva :) si ce-am mai completat cu Amelie...

Comanu - asa, asa ! :D de fapt, probabil ca nu, ca trebuie stare... mai avem de asteptat, zic.

Elena - important e sa arunci ancora catre Paris. Ca dupa aia te trage el :) Si Franta e mare - si multe locuri merita vazute - sa zica si Maria :)

Lucian - pai de unde rezulta ca e bun amr-ul ? nu e bun deloc...
Si eu vreau sa vad NY, dar mai tare vreau sa merg iar la Paris. Cumva, cred ca n-as fi o turista la fel de relaxata in NY :)

Miki, de ce intorci tu cutitul in rana, a ?! Anul trecut n-am ajuns la mare - la nicio mare !
Iar eu vreau sa vad orase si capitale - ma fascineaza de-a dreptul. Nu sa le vad la viata lor de cu toate zilele, cum vaz Bucurestiul, ci asa, cu ochii din trecut. Imi place senzatia de turist in orase :)

Maria Coman 27 februarie, 2009 17:02  

pai rita, in liceu ca tot timpul eram cu fluturasii dupa mine. asa ca era normal sa fii indragostita

Lucian 28 februarie, 2009 01:15  

eu as fi foarte relaxat la ny :)
ce ai vrea tu sa faci in paris as vrea si eu sa fac in orice oras. doar sa nu fie mizil sau fetesti :)

Rita 28 februarie, 2009 12:24  

Eee :D da, Maria, dar nu din cauza asta as vrea sa ma duc la Paris... Sau, mai stii ?! :))

Lucian - da fapt, da, mai stii ? poate ca cineva se poate simti turist relaxat si la Mizil sau Fetesti [n-am fost niciodata pe-acolo, nu-mi pot da cu parerea :D]

innuenda 28 februarie, 2009 14:35  

Hai enervează-mă, Rito! Vrei să mă omori cu subiectul ăsta? Paris?! Abia uitasem de el şi mă uitam către ţările baltice şi/sau către zona Valencia. Şi faza cea mai tâmpită este că eu o să am în vară o lună de vacanţă, în timp ce al meu (fără de care nu mă pot bucura oriunde m-aş duce)nu are decât 10 zile. Cât de frustrant să fie asta?!
Dar în Paris m-aş putea muta. Fără regrete. Acolo îmi plac şi cerşetorii de la metrou. Care sunt de altă sorginte. Cei care nu-s ai noştri, bineînţeles. Adică, de pildă, unii încep cu o scurtă alocaţiune -într-o franceză excelentă având în vedere că nu au învăţat-o la şcoală, prin care îţi prezintă situaţia lor, într-o scurtă biografie (câţi membri sunt în familie, ce venituri are familia, ce boli etc), după care îţi spun că dacă vei binevoi să-i ajuţi, ei îţi vor mulţumi şi, probabil, Dumnezeu te va ajuta. Dacă nu, ei nu o să se supere şi se scuză dacă te-au supărat cu povestea lor. Apoi trec într-o tăcere deplină cu căciula în mână, fără să se oprească în faţa ta cu ostentaţie.
Vă spun, au o clasă-n ei cerşetorii ăia, de eu rămăsesem proastă, "buşbecă" după trecerea lor.:))

Anda 28 februarie, 2009 19:08  

Cred ca si Parisul tau "urmator" va fi romantic, in felul lui, din cate citesc eu in later edit! De fapt, cred ca asta e marea calitate a Parisului: inspira vizitatorii in a-si crea propria poveste, romantica desigur, avandu-l drept decor!
Intentionez si eu sa ajung anul acesta, pe post de turista obisnuita, pentru ca data trecuta fluturii din stomac nu m-au lasat sa il vad aproape deloc. Aveam o alta treaba mai importanta.
Uite ca despe Paris nu mi-a trecut prin cap sa scriu pana acum! :)

cristina 01 martie, 2009 03:59  

Deci tot la Galati nascuta? Suntem din ce in ce mai multi! :)

Rita 04 martie, 2009 11:13  

Innu, iarta-ma, n-am vrut sa te enervez :D si lasa, ca va descurcati voi cu concediul, macar o saptamana tot reusiti sa fugiti ;)

Anda, nu stiu, mi-ar placea - dar cred ca nu va fi prea curand :) iti doresc sa ajungi cat mai repede si sa ne povestesti si noua ;)

Cristina, da, si eu constat :D

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP