Blog Widget by LinkWithin

Calvarul [dimineata]

joi, 30 aprilie 2009

Dorm iepureste toata noaptea, cu televizorul deschis, si ma trezesc mai obosita decat m-am culcat. Fiindca am adormit tarziu, fiindca mi-e teama ca nu o sa ma trezesc la timp ca sa prin avionul, fiindca oricum mi se pare supraomenesc sa ma trezesc dimineata si in zilele normale daramite in zilele astea.

Cand, cateodata dupa o ora dupa ce a sunat ceasul, ma dau jos din pat, ma simt pe parca m-ar fi omorat cineva. De obicei mi-e greata si ficatul se revolta ingrozitor. Ma lovesc de toti peretii ca un zombie in miscare browniana pe parcursul tututor operatiunilor igienice si cosmetice.

Cand reusesc sa plec, cand vine taxiul, pana si parul din cap, proaspat spalat si coafezat, e zgribulit de frig combinat cu oboseala.

Mai tremur si in taxi, mai ales gandindu-ma ca exista o minima posibilitate sa nimeresc aglomeratia de pe lume si sa ajung prea tarziu si sa pierd avionul iar. De obicei ma linistesc abia cand ajungem in Otopeni (localitatea, nu aeroportul) - cand vad sculpturile alea ciudatele si colorate stiu exact cat mai fac pana in aeroport si stiu ca o sa fiu in avion cand decoleaza. Sau nu.

Ultimele dati am ajuns suficient de devreme cat sa mai prind si check-in-ul pentru primul avion. Asta inseamna cu mai mult de 90 de minute inainte de decolare. Doamne, ce de timp pierdut din cel mai dulce somn...

Ma tarai la cafeneaua din aeroport - meniu special, un espresso [intotdeauna lung pentru mine] plus un croissant, 150 de mii vechi. Jaf la drumul mare. Ficatul - sau stomacul, naiba stie - imi da suturi la contactul cu espresso-ul, asa, de buna dimineata din nou. Incerc sa citesc ceva dintr-o carte pe care mi-am luat-o obligatoriu cu mine, ca sa uit de suturi si ca sa treaca vfremea. Asa de dimineata nici sa ma holbez aiurea la oameni si sa imi imaginez ce caractere infecte au dupa grimasele pe care le fac - nici macar de asta n-am chef.

Urmeaza controlul de securitate - doamne, cat il urasc. Din cauza de aparatura probabil - ba nu, din cauza de logistica - intotdeauna ies cu nervii dupa mine din numitul control. Ori ma pun sa ma descalt de ghete - vezi doamne, au fermoar sau metal in tocuri si as putea sub amenintarea fermoarului sa deturnez avionul la Sanicolaul Mare, sau pe-acolo prin zona - plus cu scosul curelei si vanturatul bulendrelor in vazul lumii, ca sa nu mai spun de cautatul sarmelor de prin lenjeria intima, deasemenea in vazul lumii - ma scot din minti si mai multe nu. La intoarcere povestea e si mai nasoala - deh, importanta functionarilor de provincie si logistica de toata jena, ca sa nu ma exprim mai nasol si mai neceremonios... Ajungem si-acolo.

Avionul asta pleaca la timp, de obicei. E si mai mic si mai gol [oamenii pusi pe treaba au plecat cu primul avion] si moftul meu cu locul la geam este intotdeauna indeplinit. Ba chiar, daca am noroc, nici nu mai sta nimeni langa mine - e dimineata si sunt si antisociala.

[Va urma]

Read more...

Examen

O fata draguta sta rexata, picior peste picior; are o cana colorata si un penar tot asa; e machiata dragut, desi probabil ca un pic prea mult pentru varsta ei, cu gene lungi si buze rosii. Vrea sa fie de pe-acuma femeie fatala, dar pana la sfarsit se va dovedi ca e inca o pustoaica putin ametita care de emotie a uitat sa-si treaca numele si dupa aia l-a gresit.

Un baiat simpatic, pustan, cu inel pe deget, desi clar nu e insurat, si care e obisnuit sa copieze - il prind mereu uitandu-se la mine cand ridic privirea din carte; se uita pe pereti si se joaca cu pixul in timp ce citeste intrebarile, bate din picior ritmic, se uita intr-una la colegi. Habar n-are despre ce scrie sau despre ce ar trebui sa scrie, dar o scoate el la capat pana la urma.

O domnisoara stearsa pe care aproape ca n-as fi vazut-o daca nu si-ar fi suflat nasul zgomostos, din 3 in 3 minute. E atenta doar la foile ei si altceva nici n-o intereseaza pe lume. Probabil ca o sa obtina punctajul cel mai mare.

O fata plinuta si complexata sta incovoiata peste masa si hartii si arunca priviri absente peretelui din fata ei. Desi eu cred ca verifica in timpul si in felul asta daca baiatul de langa ea se uita in foile ei - ca sa-i prinda privirea si sa schimbe informatii. Doar pentru asta, fiindca altceva n-ar indrazni in viata ei.

Asta in schimb e genul care de obicei invata, fara sa fie tocilar, dar aseara s-a hotarat ca "da-o-ncolo, asta nu e viata, ma duc la bere cu baietii, am citit manualul de 10 ori, mi-o fi ramas ceva in cap". Ce-i drept ca i-a ramas, da' mai degraba niste faze din meciul la care s-a uitat si chelnerita aia draguta.. "Damn, asta e, jumate le-am nimerit, vreo 5 la ghici si cateva orbeste - sper sa iasa ceva."

Un tip cu ochelari de bagà, cu barba si chelie care il imbatranesc rau, prematur - sigur are pana in 30 de ani, dar arata de +45. Sta cu bratele stranse; desi si-a rasfirat foile pe langa el; probabil ca i-e frig, ca e si el racit, dar doar trage de nas din cand in cand, incercand sa demonstreze ca da, se foieste, dar e cu motiv, nu se coboara el sa traga cu ochiul la vecin.

Examinatorul s-a plictisit - si de citit si de mazgalit notite despre natura umana. O intrerupere nedorita: don'soara teamlider da buzna in sala sa vaza cum se comporta "copii"; numitii mormaie niste glumite si incep sa bazaie. "Iesi afara conita, vina peste 10 minute, cand vom fi terminat - dupa principiul "nu ciocani, iesim noi din cand in cand" - iote-te la ea !"
Timpul se termina si omuletii predau hartiile; unii se lasa asteptati, altii trebuie amenintati. Hai ca s-a mai terminat unul.

[Azi sunt la Cluj pentru examene. N-au legatura cu cele povestite mai sus, nu directa :) ]

Read more...

Rita Utopica

luni, 27 aprilie 2009

Cateodata Rita traieste intr-un borcan de sticla - in ultima vreme cam des. Nu, nu e din ala sufocant si unsuros. Ba chiar e un borcan de fitze, din ala rotund, asa, si aproape elegant. Dar chiar si asa elegant, borcanul tot borcan si realitatea tot plinuta - deci deformata - e.

Rita, cateodata, are fix 16 ani. Varsta pe care, sa fim corecti, n-a avut-o niciodata.

Ar vrea sa recupereze acuma, daca s-ar putea. Ar vrea sa se mai dea in leagan in parc si sa isi piarda dupa-amiezele de la meditatii pe banca, planuind un cadou pentru prieteni din banii "economisiti" si despre care fireste ca n-o sa zica acasa. Ar vrea sa poarte culori pastel si fuste si funde si ciorapi colorati si balerini. Ar vrea sa iasa in oras in fiecare seara, sa mearga la discoteca cu gasca pana dimineata - si nu sa fie la 8 acasa si sa se uite la tv - dupa ce si-a terminat temele, bineinteles.

Ar vrea sa nu trebuiasca sa compuna eseurile la franceza si sa nici sa nu mai toceasca aiurea la biologie niste chestii de care peste cateva luni n-o sa-si mai aduca aminte nimica. Ar vrea in schimb sa mearga in excursii prin tara si prin lume, sa vaza locuri si oameni pe care sa si le aminteasca si peste 20 de ani. Ar vrea sa-si fi luat in serios inclinatia pentru desen, sau cel putin sa se fi pregatit pentru ASE.

Ar mai vrea si sa stie ca parintii si bunicii sunt nemuritori, ca prietenii raman mereu langa tine, ca iubirile sunt impartasite si dureaza pentru totdeauna si ca nu exista tradari. Ca nimeni nu minte - nu cu/din rautate, ca oamenii nu suduie si nu blesteama si ca, in general, de la natura, sunt buni si numai accidental, din durere si foarte putini, se fac rai.

Rita ar vrea si acuma, cum vroia si la 16 ani pe care nu i-a avut niciodata, sa citeasca si sa vada numai povesti cu happy-end - si altele nici sa nu existe - fiindca, oricata fictiune ar fi, inseamna ca cineva a gandit un gand negru si greu si si l-a revarsat amarnic asupra lumii.

Privind lucrurile din borcanul ei fitzos, Rita stie ca n-o sa mai aiba 16 ani - nu prea curand, oricum - da' e de parere ca uneori e mai bine sa se uite rotund si sa vaza lumea frumoasa, decat sa o vada patrat - in colturi, cum ar veni.

Read more...

Love affair cu Hugo

joi, 23 aprilie 2009

Il stiu de mult. Nu mai stiu exact pe unde si cand ne-am intalnit prima data. Si da, l-am iubit de la inceput. Sau poate ca la inceput doar mi-a placut asa, un pic, si cu vremea am ajuns sa-mi fie drag.
Nu ne-am intalnit cu lunile si cu anii, dar de fiecare data l-am intalnit cu aceeasi senzatie de familiaritate si statornicie, dar si cu emotia noua a unei suprize placute. A ramas de fiecare data genul ala cuminte, pe care-l puteai duce acasa sa-l cunoasca tata, dar aventuros cat sa stea toata noaptea cu baietii in club.
La un moment dat reusisem sa ma pacalesc ca o sa il pot tine pentru mine - ca si cum faptul ca imi placea - si imi placea tare mult - ar fi fost destul. N-a mers, si din cauza asta, o vreme, n-am mai vrut sa stiu de el si nici nu ne-am mai intalnit pe nicaieri.

Si l-am intalnit aseara in Mall. Putin schimbat, dar la fel de fermecator ca intotdeauna, ba chiar poate mai fermecator ca oricand. A fost dragoste la prima vedere, din nou, si cred ca, impotriva tuturor principiilor mele, as fi plecat cu el acasa. Nu-i nimic, stiu ca daca e scris o sa ne mai intalnim.

Pe curand, Hugo ! :)

Read more...

Planul de week-end-ul asta

marți, 21 aprilie 2009

In onoarea faptului ca din 3 becuri din aplica de tavan unul nu sade aprins [cred ca trebuie sa mai lucrez la filet] si unul s-a ars in seara asta [dupa principiul "una s-a furat si una s-a stricat"] si fiindca nu am inlocuit inca becul ars din hol acum vreo 2 luni, m-am hotarat: in week-end mut iar masa din bucatarie prin toata casa, ca sa inlocuiesc becurile.
Asa, am zis-o.

Read more...

Armata la "Gospodarit viteza"

luni, 20 aprilie 2009

Zau ca nu mai conteaza. Cum am ajuns pana acolo incat sa fac toata curatenia plus cumparaturile de Paste intr-o dupa-amiaza scurta, la mijlocul careia eram deja obosita, adica.

Cum am zis deja, imi era clar ca trebuie sa termin toate alea sambata. Dupa cum imi era la fel de clar ca nu am cum sa le fac pe toate deodata - in aceeasi zi cum ar veni. Faptul ca sambata m-am trezit pe la 11 si ceva si nu m-am dat jos din pat inainte de orele 1 si jumatate n-a ajutat deloc la o mai buna planificare a operatiunilor. Iar pauza prelungita de mic-dejun care a urmat... hehe - se poate anticipa cu usurinta ca se facuse 3 jumate si eu nu incepusem nimic :D

Prin urmare, masuri de urgenta erau mai mult decat necesare. In primul rand, lista de lucruri de facut s-a scurtat simtitor. Dupa care am stabilit cu mine insami ca nu vine nici regina si nici macar soacra in vizita, asa ca superficialitatea era acceptabila. Odata cele doua comandamente stabilite, lucrurile au devenit mai usoare.

Am spalat geamurile, ce-i drept, dar cred ca as fi facut mai bine sa le las cum erau - acuma au niste urme infioratoare de la laveta, care cred ca avea ceva impregnat in ea, care ceva nu s-a sinchisit de Clin cu alcool.
N-am reusit sa curat gratarul de la aragaz - la naiba, zau daca stiu ce sa ii fac decat sa il raschetez cu cutitul, operatiune de care n-aveam niciun chef... si oricum n-am apa calda la bucatarie de vineri incoace ["apa oprita pe coloana, pana la remedierea avariei", conform anuntului de la avizier].
Am spalat chiuveta din baie si casa cu detergent de vase (cu miros de lamaie) - fiindca, bineinteles, in cel mai putin oportun moment Cilit bang s-a terminat brusc. Odata cu lichidul pentru curatat parchetul - si ala foarte lamaios - casa mea a mirosit frumos, ca niste lamai stoarse intr-o tona de produse chimice.
Ma rog, orice-as fi reusit sa infaptuiesc, pe la ora 6 m-a lovit realitatea ca nu facusem cumparaturile - si nu cumparaturile asa in general, ci cumparaturile de supravietuire. Frigiderul era gol, ca am tinut post in Saptamana Mare, asa ca nu aveam nevoie de tentatii, si nici macar cartofi nu mai aveam. Deci asta era la probele impuse.
Mda, numai ca freza si aparenta mea cu totul erau iremediabil compromise de operatiunile desfasurate intru curatenie. Asa ca am facut un dus si mi-am spalat parul inainte sa indraznesc sa ies din casa. Nu m-a surprins deloc ca supermarketul de la intersectie era deja inchis - no, really, ce ma asteptam, in ziua de dinainte de Pasti, la 7 seara ??!
Din fericire mi-am adus aminte ca mai e un supermarket non stop in intersectie, asa ca mi-am incercat norocul acolo. Da, era deschis, da, am cumparat ce trebuia - sau aproape - mi-am luat si un brat de flori si m-am dus acasa incantata ca iepurasul de paste :P Mi-am dat seama ca intram pe usa ca am uitat sa imi iau si eu niste pui sau niste porc, sau orice altceva ar fi putut constitui o friptura sau ceva asemanator. Nici macar cartofi. Well, bineinteles ca nu m-am mai intors, bineinteles ca Albinuta era inchisa - sau Profi, sau cum s-o mai chema - si bineinteles ca m-am consolat cu ce cumparasem deja ;)
Am reusit in seara aia sa fac si supa de legume si un soi de mancare la cuptor din legume taiate fidea cu ceafa afumata semi-preparata [pe aia reusisem sa o cumpar...]. Avantajul major e ca odata preparativele incheiate, amandoua s-au cam facut singure :D

Ah, n-am facut ordine in dulap - nu, nici macar azi - n-am croitorit, n-am reusit sa ma vopsesc decat in sfanta zi de Paste si inca alte cateva chestii tot nu le-am facut.

Hehe, doar am zis ca a fost ca la armata :D - toate facute la repezeala, destul de prost si din resturi.

PS - Am impresia ca incep sa devin tantile alea de la tv care nu mai stiu ce sa foloseasca pentru curatarea luna a diverselor incaperi, echipamente si instalatii electrocasnice. Nu, zau, nu ma vedeti cu manusile galbene de cauciuc si cu basmaua in cap curatand de zor la gratarul de aragaz ? :))

Read more...

Punct. Si puncte-puncte...

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Asa. Nu mai stiu unde am ramas, am pierdut randul, dar mai putin conteaza asta. Sunt relativ disperata (!) dupa o pauza care nu mai vine odata. Prin urmare am asteptat vacanta de Paste ca pe un cires copt, vorba aia. Si chiar daca am ajuns la ea, si stiu - STIU - foarte bine ca mareata vacanta e doar o zi libera in plus - continui sa fiu la fel de disperata dupa ziua aia libera in plus.

Ah, da si o veritabila zi scurta - azi, vineri - Vinerea Mare - am ajuns acasa la 4 dupa-amiaza ! Precizez lucrul asta, fiindca in mod obisnuit, ziua cea mai scurta la care pot sa sper se termina la 6-6 jumate, si fac eu cumva si ma descurc sa ajung acasa tot spre ora 8, ceea ce compromite lucrurile definitiv.

Dar sa nu ma indepartez foarte tare. Tanjesc dupa vacanta si ziua aia libera chipurile ca sa recuperez din odihna. Obiectiv stabil si perpetuu, pentru fiecare week-end de altfel.
Cumva insa am certitudinea ca, asa ca in fiecare week-end, o sa imi sabotez singura eforturile.

Ce sa zic ? ca n-am apucat sa execut traditionala curatenie de Paste si ca vastele apartamente au nevoie de un smotru nu de mare durata, dar intens ? Ca trebuie sa ma implic in niste preparate culinare destinate supravietuirii persoanei mele si fara nicio legatura cu traditiile specifice perioadei ? Noroc cu colegii mei ca si-au facut pomana cu mine si mi-au luat un cozonac - ca altfel... cred ca nu ajungeam nici pe ala sa il cumpar... Multumesc ;)

Mai aveam pe ordinea de zi si niste operatiuni croitoricesti - care in mod evident pot fi executate doar maine, sambata, din motive de sarbatoare mare. Si mai am si "nu asa de vastele" dar "foarte plinele" dulapuri de haine de pus in ordine. Nu dati din mana a ursurinta, n-ati fost acolo, n-ati vazut, deci nu stiti. Mai ales ca nu am spatii de depozitare suplimentare... Ei, la astea se mai adauga si corvoadele obisnuite si obligatorii de week-end - spalat, calcat, cumparaturi alte lucruri din astea plictisitoare si consumatoare de timp pe care de obicei le inghesui duminica seara spre noapte, ceea ce imi anuleaza fara drept de apel impresia de odihna de peste week-end.

Ei da, dar acuma am o zi in plus. O zi INTREAGA in plus ! Mama, ce de-a lucruri o sa pot face in ziua aia in plus !

Aaaa, stai asa... parca mai era ceva ? Ahm, da :( duminica si luni magazinele sunt inchise - deci no shopping, de niciun fel ! Deasemenea, e tot sarbatoare, deci fara spalat, fara cusut, fara sters geamuri. Si uite-asa planurile cele ambitioase au si fost daramate pe jumatate.

Fiindca ma pricep la planificari, iau in considerare timpii morti obligatorii si pe aia generati de lene si de uitatul la tv. Si in plus sa nu uitam de recuperarile bloggeristice pe care le am de facut - si de scris la mine si de comentat pe la altii.

Deci ce ziceam ? Ce mare branza fac eu cu ziua aia libera ?! Al saselea simt imi zice ca ziua de marti ma va gasi cel putin la fel de nedormita si fara chef ca ziua de azi, si de ieri si ca toate zilele de cel putin 3 luni incoace. Si al saselea simt asta al meu de obicei stie el ce vorbeste...

Read more...

Missing in action

luni, 13 aprilie 2009

Ei da, am cam lipsit. Plus ca am primit reprosuri - si inca de la oameni care ma vad si cu care ma vorbesc in fiecare zi - ca n-am mai scris adica :)
Cred ca nu prea am mintea odihnita sau cel putin nu e in modulul de spus povesti, desi as avea o gramada de povesti de spus. O colectie mica de intamplari si de oameni si de locuri asteapta sa se insiruie in cuvinte. Mi-am facut si carnet de notite si de idei. Poate o sa se lege ceva zilele urmatoare...

Read more...

Obiective pe termen (foarte) scurt

marți, 7 aprilie 2009

Later edit:

  1. 12 jumate in pat, somnul spre ora 1
  2. 7 fara 10 :D
  3. Check ! [altfel ar fi fost tragic, spre tragi-comic]
  4. Check, cu amendamentele: e un capucino italiano, si la desert inca n-am ajuns :D
  5. 4 jumate !
  6. 9 - intarzieri pe toata linia, vad :D plus niste nervi pe tarom, fly taxi si respectivii lor soferi...
  7. check !
  8. si da, check !

Pe scurt, sunt cu adevarat de mare exceptie ! :D Auziti, da' poate ca e ceva de capul alora cu planificarile. Adica, odata de zici exact ce e de facut poate ca e mai usor de facut. Hmmm... de meditat la asta !

  1. La 12 sa fiu in pat, gata de somn
  2. La 6 jumate sa pornesc spre aeroport
  3. La 9.05 sa fiu in avion
  4. La 1 jumate sa beau un caffelatte cu un cookie sau asa ceva
  5. La 5 jumate sa fiu la aeroport
  6. La 8 jumate sa fiu inapoi acasa
  7. La 9 jumate sa mananc o salata in timp ce ma uit la Friends, fara ca tot bagajul sa fie imprastiat prin pat
  8. Dupa 10 sa pun o masina cu niste bluze albe

Read more...

Ce sa vezi !

luni, 6 aprilie 2009

Ei da, daca nu era Elena, o ratam ! Aniversarea, draga, ca azi facem un an Hai sa traim, zic ;)

Read more...

Gandire cu premeditare

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Am fost eu la un curs in urma cu niste ani buni, la care ni s-au explicat drept exemplu pentru planificare si succesiunea operatiilor pentru renovarea unei case. Cum trebuie sa programezi diversele, in ce ordine si la ce intervale ca sa nu strici si cele 2 surcele de-ai apucat sa le pui cruce. De exemplu ca trebuie sa lasi peretii sa se usuce 3 zile dupa tencuiala inainte sa te apuci sa ii colorezi, dar ca e bine sa fi facut podeaua pana la tencuiala [totul ipotetic, nu va apucati sa ma corectati dpdv arta si mestesugul zidariei si zugravelii :P].

Se vede treaba ca mi-a ramas chestiunea foarte intepenita in cap sub forma de teorie, ori ca vorba aia, viata bate filmul. Experienta si experimentele m-au cam fortat s calculez intr-una momentul de facut podelele si de tencuit peretii si alea 3 zile si oe urma culoarea peretilor si momenul aplicarii ei.

Ma enerveaza teribil ca trebuie intr-una sa tin cont de o gramada de chestii inainte sa ma apuc sa fac un lucru cat de mic. Am povestit deja cat de complicat e simpla programare a alarmei de-a doua zi. Usor de ghicit ca operatiunile mai complicate necesita premeditari si mai elaborat de-atat...

Dar cand si alea simple necesita aceeasi cantitate de scheme si decizii, atunci incepi sa-ti dai seama de dimensiunile dezastrului. Poftim o mostra de intrebari si consideratii legate de plecatul de la serviciu catre casa, vineri seara.

  • Cu taxiul sau cu metroul ? Ca parca as avea chef de mers pe jos - asa de rar - si afara e asa cald si frumos;
  • Daca e cu metroul, inseamna ca trebuie merg vreo 20 de minute pe jos pana la metrou si inca vreo 15 de la metrou pana acasa. Deci obositor, totusi. Si deci nu ar trebui sa car chestii suplimentare dupa mine - cum ar fi iaurturile cu visine si sacul de croasante care ma asteptau pe birou [multumesc, colega, m-ai salvat de la inanitie :D]
  • Dar ar trebui sa ajung intr-un final glorios si la supermarket si la aprozar, ceea ce inseamna fara bagaje si fara oboseala suplimentare; deci sa las acelea la serviciu;
  • sau as putea sa ma duc cu taxiul, sa las multele bagaje acasa si sa ma duc dupa aia la cumparaturi in liniste
  • sau as putea sa ma duc dupa aia doar la aprozar
  • sau sa nu ma mai duc nicaieri, sa ma descurc in seara asta doar cu branza, mere si niste muraturi ratacite, consolandu-ma cu uitatul la tv ?

Ah, si-s doar o parte din optiuni... Dar sa nu fiu total carcotasa, cica universul nu te ajuta si nu trimite semne ! Am sunat la taxi si am nimerit fix peste personajul asta :D

Asa ca m-am dus direct acasa si dupa aia m-am dus la cumparaturi, ceea ce nu inseamna ca muraturile ratacite nu si-au gasit sfarsitul, totusi...

Read more...

Lucratura incurcata

miercuri, 1 aprilie 2009

Ma intreb cum o fi lucrat mama asta natura la incantatoarea mea persoana. Ce si-o fi zis in capsorul ei adorabil ? "Ia s-o procopsim pe asta mica cu niste chestii atata cat sa nu mai stie nici ea pe ce lume e ! Muahahahaaaaa !" [Stiu ca nu suna a un ras de la un capsor adorabil, dar mama natura e mai degraba nepotica natura cu o personalitate bipolara...]
Nu, pe cuvant. Alta motivatie nu poate sa fie, zau !

Altfel cum as putea sa va explic ca nu reusesc sa ma trezesc inainte de 8 dimineata decat dupa vreo 3 salve de tun, deghizate in alarme pe telefon. Zau, am testat si pe alte meridiane - ce-i drept ca apropiate de ale noastre... Iar asta cu "3 alarme" este un sistem intreg, pe care il schimb aproape zilnic, ca sa nu cumva sa ma prind si sa ma obisnuiesc cu ritmul si dupa aia sa ignor sunetele incapatanate cu un dispret suveran.

Sa luam de pilda azi dimineata: 7:00, 7:10, 7:17. Fiindca, in modul "snooze" in care intra imediat ce nimeresc butonul, suna la interval de 5 minute, primele 2 alarme s-au impiedicat una de alta si au devenit de-a dreptul irelevante.

Dar bineinteles ca aseara, cand am facut planificarea strategica a trezirii, stiam treaba asta.

De unde cea de-a treia alarma. Care si-a facut datoria si a sarit sprintara printre intervalele de 5 minute, pana cand din greseala, la a treia sunare, care ajunsese sa ma enerveze, fiindca eu aveam treaba sa dorm, in loc sa-i mai dau un Snooze, am apasat pe Stop. Actiune care, ma rog, cat pe ce sa pericliteze ducerea la bun sfarsit ale maretelor planuri strategice care s-ar fi soldat cu ajungerea mea la timp intr-un loc...

Asa, unde ramasesem ?! Aha. Deci snooze-snooze-stop, deja 7:45. 8:30 = termen limita pentru iesit din casa. Pana la care moment aveam pe agenda, in afara de lucrurile evidente, si spalatul pe cap si aranajamentul tip ikebana al podoabei capilare. Cum ar veni 45 de minute, counting down, si eu eram tot in pat.

Ca sa rezum ultimele paragrafe, mi-au trebuit 53 de minute de la prima alarma ca sa reusesc sa ma extrag din pat. Timp in care am dormit, am visat, m-am uitat la tv cu un ochi intredeschis si chiar am schimbat canalele, ca nu-mi convenea, m-am dezvelit (ca sa mi se faca frig si sa ma trezesc), m-am invelit la loc - fiindca da, mi-a fost frig - si am mai dormit putin.

Si sa nu credeti ca e vreo exceptie, fiecare dimineata curge dupa acelasi scenariu !

In schimb, ce sa va povestesc, as'noapte la ora 2 bantuiam prin vastele apartamente in pasi de dans, pe coloana sonora foarte inspirata furnizata de VH1.

Deci mama natura, fato, soro, nu mai bea, scumpa mea, pe stomacul gol de cu dimineata, ca ti se urca la cap si uite ce trasnai produci !

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP