Blog Widget by LinkWithin

I love the rain the most...

duminică, 31 mai 2009

... when it stops (zice un canticel care imi place mie).

Aplecata peste geamul de la bucatarie, ma uit cum toarna. Casa din fata are un sistem complicat si ciudat de burlane. 2 pustani prinsi de bulbuci aiurea pe strazi alearga chicotind de rasuna cartierul - nu mai e nimeni altcineva pe strada si ecoul rasuna mai tare ca oricand.
Cum bate si vantul, cu ploia deasa rezulta rafale de ploaie care ineaca vilutele din cartier.

Mirosul de apa peste praful si iarba orasului. Cred ca asta e. De asta imi place ploaia, desi detest sa imi curga apa in cap si sa am hainele leoarca. Imi aduce aminte de tara, de "tara" mea, unde am crescut pana pe la 6 ani.

Eram un chistoc, bunicii - "mama" si "tata" - erau in putere, alde vara-mea se incurcau propriile in picioare, iar sor'mea nu era nici macar in plan.

Pe-atunci ploua mai des, parca. In toiul verii aerul se racea deodata, prea brusc pentru mijlocul campiei, cerul se innegrea peste dealurile de la marginea satului si in scurt timp turna cu galeata. Cumva, nu stiu cum, nu-mi aduc aminte decat de ploile de peste zi... Stiam ca o sa ploua si cam cat de tare dupa cat se infoiau in praf nebunele de gaini si vrabiile, pe care nici grauntele furate nu le mai interesau. O ciripeala agitata se auzea si din vecini si indata mirosul de apa in praf si iarba aducea ploaia cu spume.

Incalziti cum eram de la cele 30 de grade de dinaintea furtunii (jale mare la vremea aia), toti copchiii cu parul ciufulit erau indesati in pulovere si "baloane" de ploaie vechi ale bunicilor si unchilor, toate de 3 ori mai mari. Prichindutele de noi - de cele mai multe ori ne insirau, cu manecile hainelor pana la genunchi, de la bucataria de vara catre odaile intunecoase, cu "draperii" din cine stie carpe recuperate de mama de cine stie pe unde.

Ce televizor, ce carti, ce povesti ! Daca ploaia dura mai mult de un sfert de ora si ne prindea la amiaza, eram condamnate la somn. Daca mama mai avea treaba pe-afara, mai apucam sa chiraim vreo ora inainte sa ne verifice daca dormim. Bataie cu perne, gadilituri, vorbit aiurea in dodii, furat suzeta de la aia mica, sari in paturi, astea ne erau distractiile. Numai ca venea controlul - daca aveam noroc si auzeam "generalul", cred ca nicio magie n-ar fi functionat spre potolirea noastra asa rapid. Ne prabuseam in pat cu capul in perna, in orice pat nimeream, cu un cearsaf tras pana la barbie si stateam nemiscate in asteptarea verdictului.

Ce-o mai fi ras mama in sinea ei... Diavolitele de noi probabil ca aveam obrajii rosii si respiratia agitata sub pleopele inchise - de unde atata somn ? Cand am inceput sa ne prindem cum e treaba, ne prabuseam in pat cu fata la perete, si ne straduiam sa avem respiratia aia linistita a omului adormit.

Da' probabil ca mama era multumita si cu prefacatoria, ca niciuna din noi nu mai umbla aiurea prin ograda sau prin sertarele secrete din odaile de la drum.

Bineinteles, daca mama nu mai avea treaba, venea cu noi la somn - si pedeapsa cea mare era ca una din noi trebuia sa doarma cu ea in pat. Distractia noastra era compromisa - cum aveam vreo incercare sa miscam in front, mama se ratoia la noi in 2 vorbe de nu mai ziceam niciuna pis ! Asteptand-o sa adoarma ca sa ne putem prosti in voie, iara, inevitabil cel putin una din noi adormea bustean si cealalta era in camera de alaturi, asa ca a treia sfarsea prin a adormi si ea imbufnata, cu gandul la bataia cu perne pe care azi isi propusese s-o castige.

Ploaia de dupa somnul de amiaza insemna ca ne strageam cu totii in bucatarie si stropii mari din furtuna bubuiau pe acoperisul de tabla. Hainele de ploaie ale alora veniti de-afara - de-ai case sau vecini fara astampar - picurau pe ciment si caldura si umezeala dinauntru faceau aburi de-a dreptul, asa ca trebuia sa deschidem usa sa intre un pic de aer.

De obicei, pe timp de ploaie capatam paine cu dulceata, sau compot si, daca era mai primavara devreme sau toamna tarziu, lapte cu biscuiti sau ceai de menta. Asa ca ceva forfotea pe aragaz, contribuind cu aburi suplimentari la atmosfera ingramadita din bucatarie.

Nu mai dorm de mult la amiaza, dar pana in ziua de azi, cand ploua cu spume, iau un pulover pe mine si ma furisez in bucatarie, cu o bautura calda, sa ma holbez pe geam cum ploua. Si cateodata, ca azi, deschid geamul sa ma uit cum se sparg stropii de asfalt si cum se scurg burlanele la casa din fata...

Read more...

Fibrilatii creative

sâmbătă, 30 mai 2009

Dupa cum se poate constata, am fost foarte ocupata azi :D Era vremea de-o schimbare, pe cuvant. Acuma, cat de schimbare o fi, pana la coada, nici nu mai conteaza.
Ideea e ca am depus o gramada de eforturi ca sa ajung la mirobolanta varianta, deci sa nu prind pe cineva ca nu-i nu-i place ! :P

Oricum, ziua de creatie nu s-a terminat. Am niste planuri marete pentru astazi ! Ce pacat ca e deja 8 jumate seara... Plus ca ploaia cu spume de afara mi-a dat apa la moara (!) pentru un post traditional :)

Read more...

Ce-am mai facut si martea asta

marți, 26 mai 2009

[Sau "Cine-mparte, parte-si face!"]

Partea neplacuta
Ziua a inceput tare prost. Impropriu spus fiindca inceputul zilei de azi era inca sfarsitul zilei de lucru de ieri. Ca am plecat de la office la 1 noaptea, mai e cum mai e, dar ca abia 3 ore mai tarziu stingeam lumina ca sa dorm intr-un final glorios... well, asta nu poate sa fie de bine, nici macar intr-o zi normala.
S-a mai intamplat ceva de dimineata, inainte sa ma pregatesc sa ies pe usa, dar a fost o zi lunga si memoria imi cam joaca feste la ora asta... A, stai, mi-am adus aminte, apa calda era sublima dar cam lipsea. Esential pentru ferchezuirea matinala a podoabei capilare proprii.
Da' renumele zilei abia incepea sa se faca simtit: fix inainte sa ies pe usa, cand sa fac o ultima pirueta in fata oglinzii pentru "simularea efectului de oau" [nu te mai uita la reclame, nu te mai uita la reclame] am observat ca mi se descususera pantalonii ! Panica maxima !! Nu de alta, dar cu orice m-as fi schimbat nu s-ar mai fi potrivit corespunzator - si ce s-ar fi potrivit nu era spalat. Sau calcat. Solutia a fost o operatiune rapida de reparare a cusaturii, cu atat mai rapida cu cat taxiul era probabil deja jos.

Partea plictisitoare
S-a intamplat de dimineata, sub forma unei sedinte cu iz guvernamental. OMG, asa o adunatura de oameni gomosi si sufocati de propria lor importanta pe acest pamant, de functionari zelosi, cu spatele curbat de atata slugarnicie, de cucoane pretioase, carora le place sa se auda vorbind si de bagatori in seama, in general, de mult nu mi-a mai fost dat sa intalnesc. Mai lipsea sa avem ca decor o sala cu lamabriuri inchise pana la jumatatea peretilor, cu ferestre inalte si murdare, cu o masa de consiliu infinita si inconjurata de scaune tapitate in mare voga la sedintele de partid de acu' 20 de ani... Bu-hu-huu !

Partea stresanta


Ooo, stafia sedintei anticipate de vreo 2 saptamani... Brrrr ! Omul pe care-l asteptam sa medieze chestiunile a intarziat o ora, desi insistase sa mutam sedinta mai devreme. Money talks. Negocieri prietenoase intre dusmani de moarte. Proiectia mentala a unei hartogarai fara de margini. Mult prea multa apa. Aer conditionat deasupra capului. Susoteli particulare de fata cu toata lumea. More money talks. Aceleasi task-uri de-acu 2 saptamani, reluate, impartite acelorasi oameni, in aceleasi circumstante. Doar cu noi termene. Bleah, n-am sa lucrez in vanzari niciodata !



Partea obositoare


Am ajuns la birou pe la 5. Teoretic atunci incepea ziua mea de munca - poate nu chiar de 8 ore, dar macar vreo 5-6 tot s-ar fi facut. Din pacate, cum se intampla de obicei, am fost deturnata iara pentru vreo 1 ora si ceva, dupa care m-am trezit atat de obosita ca nu eram in stare sa leg 2 idei cap-coada. Din nou ca de obicei in circumstante din astea, as face orice altceva decat ce am de facut. Incep cate 5 lucruri deodata - mai multe mailuiri de raspuns sau de compus, documente sau texte de pregatit... as ! cui ii pasa, sa vedem ce mai zic prietenii bloggeri.

Asa se face ca am lalait timp de vreo 3-4 ore un volum de taskuri care in mod normal n-ar dura mai mult de 2. N-am rezistat mai tarziu de 9 jumate, asa ca iar n-am prins Friends...



Ultima parte


Ar putea sa se dezminta martea ? N-ar putea. Cum poti sa mai faci boacane cand stai - chipurile - linistit in pat si te uiti la tv ?! Uite ca poti. Ca mine. Care atat m-am jucat cu cerceii, pana cand mi-au alunecat din par peste perna de care ma sprijineam si de-acolo dupa canapea intr-un loc greu accesibil. Si da-i dupa aia si fugareste amaratii de cercei (niste bobite cu surub) pe sub canapea, cu coada maturii, orbeste. Acuma stau in spirt, in intr-un dop de sticla - ceea ce imi aduce aminte ca ar trebui sa iau capacelul din pat si sa spal cerceii, pana nu mai fac vreo boacana noua...



Noroc ca deja e miercuri si alea 3 ceasuri rele trebuie sa se fi terminat :P

Read more...

Tristetea si inutilitatea de pe lume

joi, 21 mai 2009

E vara...

Read more...

Imaginatieeee... incurcatura !

miercuri, 20 mai 2009

Ieri seara, in taxi in drum spre casa, cu unul dintre soferii nice, foarte prietenos, m-a cules de mai multe ori de prin tot orasul, tata de famelie, 2 copii, fetita de 6 ani abia impliniti, parca Diana o cheama, iar baietelul de 2 jumate, care vrea sa-i aduca tata bobo, chiar daca i-a adus si mama [smecherul, de mic a inceput :D]. Cum ar veni, ne cunoastem.
Ii suna omului telefonul - e aia mica, la dat raportul despre progresele de la gradi. Tati, grijuliu, o sfatuieste ca in seara asta sa doarma devreme, ca maine e zi de poze si trebuie sa arati bine. [oh, am io niste amintiri cu zilele de poze de la gradi...]. Da' in afara de asta, ia zi, tati, te-ai gandit la cuvintele alea ? Ia zi-mi 5 cuvinte cu i. Asa. Da. Foarte bine, mai zi. Hai tati, mai zi, nu mai stii ? Bine tati, te las sa te gandesti si ma suni mai incolo sa-mi zici. Da' nu intrebi pe nimeni, te gandesti tu, da ? [Ei, ziceti ca nu-i simpatic :) pedagogie ca la carte !]
Evident, ca altfel nu s-ar fi povestit - d'oh ! - am tras cu urechea la ce vorbea omul cu copila. Si inevitabil, fara sa-mi dau seama, am inceput sa ma gandesc si eu la cuvinte cu i. Acuma, daca zic ca n-am reusit sa ajung la 5 o sa radeti de mine. Dar fix asa e, n-am reusit sa ajung la 5. M-am impotmolit in interzis si intuitie si imaginatie, dupa care mi-a venit sa zic cu î, cum ar veni intreg, sau... incurcatura !
Cat de terminata tre sa fi fost sa nu fiu in stare sa gasesc 5 amarate de cuvinte, mai ales cu asa o litera populara !
Telefonul suna iara. "Te-ai gandit, tati ? Iarba, bine. Iarna, bravo. Asa, asa, foarte bine, tati. Da' te-ai gandit singura, da, tati ? Bravo. Da' cu h stii ? Ia sa te gandesti si sa-mi zici cand ajung acasa.
Cum ar veni, m-a facut un copil de 6 ani ! Jalnic...

Read more...

Mitza-i la Focsani !

luni, 18 mai 2009

Ma rog, Rita-i la Focsani, Mitza e ea in alta parte, da' mi-am adus aminte si va impartasesc si voua:

"M.: Frate... o fi târziu?... că pe-al meu l-am dat să-l dreagă...
N.: Unu fără un sfert.
M.: Umbli regulat?
N.: După gară.
M.: ...Miţa acu trebuie să fie... Cât ai zis că e?
G.: Unu fără un sfert.
M.: ...între Ghergani şi Conţeşti... Am lăsat-o să plece cu şeful... (Bate tare-n masă.) Bine, frate, eu nu beau nimic, ca'va s'zică?... Dă-mi o halbă..."

Restul aici. Hai ca e simpatic amicul. Dai si dumneata o bere, sa traiesti, nene Iancule ? :D

Read more...

Intre clase

duminică, 17 mai 2009

Nu mai merg niciodata cu rapidul, sau nu cu clasa a 2-a, oricum. Ingrozitor de urat mirositor, ca si cum cineva ar fi spalat tot trenul cu urina de la veceurile in-sanitare, asa de ingrozitor ca ai impresia ca o sa faci instant un pui de hepatita C, dupa care o sa dai imediat in septicemie. Oamenii, si ei, urati [ma scuzati, asa e], murdari si la fel de urat mirositori. Brrrr - si bleah !

Pana si nasul de la clasa a 2-a are un costum intins si murdar si e gras si transpirat [ma scuzati, saracu' om o fi suferind, si eu ma eu de el aiurea... da' costumul tot era murdar si vechi si intins pe la colturi].

M-am mutat la clasa 1 - alta viata. Oarecum. Am priza, este aer conditionat [desi rece rau, ca simt cum ma ia gatul, sensibila ca o papadie cum is]. Da' oamenii tot nu-s ok; tot mananca din punga de acasa, ou fiert, friptura, banana si beau vodca. Nu m-am uitat in gura/ punga omului, dar s-a laudat cuiva la telefon despre asta. Despre vodca nu garantez, ca nu mi-a mirosit [ceea ce ar fi fost practic nemaiauzit] da' asa mi-a zs chiar el. Mai aud pe cineva crapand semite, dar nu reusesc sa vad persoana; cineva fredoneaza cantece religioase (!); altcineva isi povesteste bolile - si ale familiei si ale interlocutorului, cu voce tare la telefon.

Vreau sa platesc suplimentul de clasa, dar nasul se uita indelung la biletele mele dus-intors, combinata alpina rapid-intercity, si imi zice sa stau linistita. Am un zvac de constiinta sa insist sa ii dau banii, motivand chiar ca imi trebe la decont, chiar daca nu imi trebe si as da banii din buzunarul propriu; da' ma gandesc ca daca el nu vrea, eu de ce sa fiu proasta sa ii dau bani cu forta ?!

Prind si niste fire de internet, ma ocup cu profilele de pe cateva situri de retele sociale, da' la Tecuci se schimba locomotiva, ca nu mai umblam pe linie electrificata, si Ghita, fara curent, intra in moarte clinica. Dupa aia, cand pornim, netul nu mai merge asa bine, soarele ma gadila chiar si de dupa perdeaua trasa strategic sa nu mai bata alizeul de la instalatia de aer conditionat, asa ca trag a somn si chiar adorm cu Ghita in brate.

Cred ca mi s-a facut foame - am mancat pe la 10, si s-a facut deja 5, iar niste biscuiti si un mix de fructe uscate si migdale nu prea imi tin de foame. Pe jumatate adormita, ma gandesc cu speranta la restaurantul pensiunii unde stau, si inghit in sec, pe jumatate constienta, in perspectiva mesei de seara cu mancare gatita.

Trece nasul si se tine de poante cu mine - "vine curentul, mai vine, mai sta" - si eu ma intreb daca o sa-mi ceara banii de supliment pana la urma, sub forma de spaga...

Omul cu produsele de la bar "apa minerala, bere, cafea, sticksuri, covrigei" - am vazut pe ecusonul lui ca se cheama steward, mai sa ma bufneasca rasul - nu mai apare. Si ah, ce-as fi baut o cafea !
Oh, well, pensiunea sa traiasca ;)

L-am strans pe Ghita si am scris toate astea de mana, pe caietul colorat, cu un pix cu gel care imi place foarte.
Ma uit acuma la cele 2 pagini A4 acoperite si in afara ca scriu mare si labartat dintotdeauna, imi dau seama ca am dezvoltat un scris colturos si cu niste legaturi intre litere si cateodata si intre cuvinte, care impreuna cu buclele supradimensionate [cuvantul asta a ocupat jumate de rand] fac paginile sa arate ca acoperite cu o combinatie de hieroglife cu litere gotice.

[Aici m-am intrerupt, ca mi-am dat seama ca ma dureau ochii - am un tic, scriu cu ochii mijiti si n-am nicio explicatie pentru asta - si m-am hotarat ca mai bine ma uit pe geam. Oricum, mai era vreo jumate de ora de mers].

Read more...

Freaky Friday

vineri, 15 mai 2009

  • M-am ars de dimineata cu fierul de calcat
  • S-a blocat cardul din nou, a 2-a oara intr-o luna, pe motiv de PIN gresit
  • Am mancat de la McDo si cu totul am dat aproape 400 de mii (vechi) pe mancat la serviciu (nu toti de la McDo, totusi)
  • S-au terminat pliculetele de cafea in toiul zilei
  • Ma prinde 10 seara la serviciu
  • Tre' sa ajung si la gara sa imi iau bilete

Si ziua inca nu s-a terminat...

Read more...

Technicalities

joi, 14 mai 2009

Intr-un exces de zel care ma caracterizeaza, de o vreme incoace m-am apucat sa imi cumpar CD-uri cu muzici. Nu ma apuc sa explic acuma cum si de ce rareori imi place un album intreg si prefer diverse compilatii, ca nu despre asta e vorba. Mai ales ca mi-am asumat riscul de cateva ori.
Ei da, dar acuma unde as putea sa ascult muzicile decat pe computer ? Toate bune si frumoase, trecem piesele in bratele lui Ghita si ascultam la cerere sau de voie.
Numa' ca as mai vrea sa ascult minunatele acorduri si in miscare, pentru care scop telefonul meu are capacitati extinse si dezvoltate in aceasta directie. Mai putin cu exceptia faptului ca nu primeste si nu reda [adica primeste, da' nu reda] decat format mp3.
Da, stiu, exista asa o nascocire de programel care transforma wav-urile de pe Ghita in mp3. Care insa se pare ca nu e suficient de desteapta, fiindca wav-urile respective sunt protejate de nu-stiu-ce si nu pot fi transformate. Asa ca telefonul meu imi afiseaza - in romana, chiar - ca nu am dreptul sa ascult canticelele mentionate. Ceea ce, dat fiind ca am dat bani pe ele, ma enerveaza de-a dreptul.
Deci: are cineva o solutie pentru problema sus-mentionata ? sau, daca nu, are cineva o solutie despre cum as putea sa cumpar niste muzici pe care sa le si pot asculta cand si cum am eu chef ?

Va multumesc ! :D

Read more...

Conferentiar - da' fara "doctor-inginer"

miercuri, 13 mai 2009

Da' pe unde nu mi-au umblat picioarele - vezi capitolul anterior cu Calatoarea si Calvarul, pe care n-am apucat sa vi-l termin, si multe alte posturi de calatorie. Si cate n-am mai indurat de fiecare data ! si pe-aiurea, dar si pe-acasa...

Ia sa incercam o lista:

  • aterizat in eveniment/ intalnire direct de la aeroport sau, dupa caz, aproape direct din pat, fara sa fi apucat macar sa ma gandesc la micul dejun
  • dificultati, mai ales ceva care dureaza mai mult de 1 zi, in planificarea isteata a garderobei - nu stiu cum se face ca si daca imi iau 3 haine tot cu una aia preferata m-as imbraca in fiecare zi; nu mai vorbesc de cat si cum se complica situatia daca mai am si evenimente sociale, after hours, de prestat !
  • stat in picioare mai mult decat imi permite sanatatea mentala, combinat cu pantofi neadecvati, deci dureri feroce
  • baut cantitati uriase de cafea [ocazional espresso - brrrr !] in mod repetat pentru contracararea oboselii; si a plictiselii
  • mancat fursecuri, pateuri si mini-sandvisuri pe post de mic dejun, gustari si masa de pranz
  • mandibula dislocata si intepenita de la atata cascat - de plictiseala, fireste
  • ochii injectati si iritati din cauza efortului de adaptarea la lumina artificiala, de cele mai multe ori prea slaba sau prea tare, in combinatie cu prezentarile .ppt de obicei chioare
  • probleme curente de serviciu care se cer rezolvate fix in zilele respective
  • lipsa de legatura la internet - sau miscarea in pasi de salsa a acesteia ! [asta cu salsa vine de la o discutie din seara asta, legata tot de evenimente; sa nu insistam, zic]
  • lipsa de priza pentru conectat Ghita [ah, de cand tot zic sa-i cumpar o baterie noua, saracu'...] sau de masa pe care sa-l tin, sau o asistenta prea putin numeroasa ca sa imi pot face de cap cu mailurile
  • discutii particulare in public intre diversii participanti in limbi necunoscute mie [chestiile astea ma frustreaza ingrozitor]
  • prezentari publice in limbi necunoscute mie [oh, da !] si netraduse
  • multe intalniri si discutii cu oameni cunoscuti, cu care n-am nimic in comun, deci cu care nu pot lega 2 vorbe istete
  • mult prea multe intalniri cu oameni necunoscuti cu care ar trebui sa desfasor conversatii inteligente, ba chiar spumoase, mai ales daca-s gazda
  • şcl, şcl

In caz ca nu e clar pentru toata lumea ce-am vrut sa zic: majoritatea cred ca un job pe baza de "conferansuri"/ intalniri/ evenimente socio-profesionale e o super-chestie; dar cand numarul de zile din luna "out of the office for business trip/ event" e mai mare de 5, si mai ales daca nu sunt toate deodata, atunci e din cale afara de obositor, frustrant si, cateodata - destul de des, daunator sanatatii.

Bineinteles, nimeni nu recunoaste chestiile astea ca "occupational hazard" :P

Read more...

Calatoare de profesie

marți, 12 mai 2009

Sa povestim repede, ca la 7 vine autobuzul sa ne duca la muzeul de arheologie unde se tine "Farewell cocktail" si n-as vrea sa intarzii, ca ieri.

Ce sa zic, daca am ajuns sa imi zica la controlul de securitate ca daca ar fi mai multi ca mine... In sensul ca eram super pregatita de control, carevasazica, si ca minimizasem la maxim (!) metalele gasibile asupra propriei persoane. Ce-i drept ca si eu am fost foarte multumita de gestiunea bagajelor. Desi nu chiar atat de multumita pe cat am fost ca n-am pierdut avionul iara, ceea ce era cat pe ce sa se intample - fir-ar de trafic. Cand zic "cat pe-aci" inseamna ca n-am ajuns cu 2 ore inainte de avion, da' cu 1 ora si 20, tot am ajuns. Si tot am ingurgitat un espresso lung cu un croissant [22 de lei ???! mama, e mult mai scump la internationale ! rusine !!]

[Pauza, ma uit la Dexter :D in original :)) desi parca nu mai e chiar asa de amuzant cum imi aduceam eu aminte...]

Revenind - foarte cuminte am fost, dupa ce m-am relaxat de grija avionului. A, si avionul - alta poveste, o chestie mai tremuratoare ca aia n-am vazut in viata mea ! Bulgaria Air, deh :P Si am si zburat foarte jos, nu stiu care era chestia, dar varfurile muntilor se vedeau mult, mult mai aproape decat ale alor nostri, in conditiile in care sigur is mai inalti...

Sunt in schimb foarte fericita; as vrea sa ma mut in hotelul asta daca s-ar putea. Daca s-ar putea sa fie si in alt oras, ar fi si mai bine :D Sunet de la TV in baie, gel de dus si alte pomaduri frumos mirositoare [eu imi car toate alea de-acasa ca nu-mi place niciodata cum miros produsele hoteliere], minibar corespunzator, nu ca l-as folosi eu cine stie ce, facilitati complete de cafea si ceai in camera, un ditamai "king-size bed" [pacat de el ca am dormit numa' vreo 4 ore jumate] si un foarte fain birou de sticla cu scaun albastru, pe care l-as lua acasa, nu mai vorbesc de birou la mine. Pot ? pot sa ma mut la hotel, va rog, ca si-asa pe-acasa mai putin ?

Ieri a fost o zi lunga, da' lungaaaaa... Am dormit in microbuzul care ne intorcea la hotel de undeva de la marginea orasului, ma rog, care a stat in trafic 1 ora pentru cei cativa Km de la marginea orasului la hotel. Mai rau ca acasa, va zic !

Dupa care, intr-un exercitiu militaresc de dus, spalat pe cap, coafat, sters unghiile de oja sarita si demachiat/ machiat la loc, totul in 30 de minute [ca doar v-am zis ca am intarziat], autobuzul ne-a carat la un restaurant cu specific bulgaresc unde ne-au rasfatat aceia cu o gramada de bunatati. Bine, cine sa mai aiba capacitate de procesare... Plus ca din 2 pahare de vin, mai aveam putin si cadeam sub masa - mai mult de oboseala oricum.
Si la sfarsit pe la 11 si ceva, alde George, il stiti - George, cica hai sa mergem sa bem o bere. OMG ! Si uite-asa ne-am pornit cu totii, vreo 20 de oameni catre un barulet, de unde adevarul e ca nu imi mai venea sa plec. Aveau muzica live o trupa vioaie si o fata cu voce de miere, pe cuvant, o combinatie fatala intre Loredana si Lily Allen, ca cantat niste din alea de inima albastra, fara sa fie deprimante, ba chiar tragand la dans... Foarte fain, as fi stat acolo toata noaptea.

Din pacate, cand ne-am intors la hotel, m-am apucat de mailuri, de unde prea putinul timp dormit in fabulosul pat albastru "king size".

Gata, fug, ca inca nu stiu cu ce ma imbrac si ma incalt :P [Note to self: pentru 3 zile sunt necesare 2 perechi de pantofi].

Diseara - daca mai sunt in stare :) - conferentiara de profesie.

Read more...

Trafic. Greu.

sâmbătă, 9 mai 2009

Plecata de-acasa. Vineri dimineata, spre serviciu, cu arme si bagaje. Oprire regulamentara la cafenea, cu mic dejun inclus. Intoarcere spre tipografie pentru ridicat colete. Bineinteles, nu-s toate gata. Job, job, pranz, job, job, job.
Intarziere jumate de ora la plecarea spre cartierul de nord. Ajung totusi doar cu 15 minute intarziere.
Plec spre Brasov cu Anita, prietena mea din facultate. Un week-end scurt, ca fetele ;) Ajungem la destinatie abia pe la 9 jumate, cu tot cu oprirea de 1 ora in Sinaia.
Zi minunata si insorita azi in Brasov, cea mai faina lene de asta vara incoace :) Din pacate, armele si bagajele turistului japonez n-au inclus si aparatul de poze, asa ca pozele au fost facute cu telefonul din dotare si prefer sa le descarc cand ajung acasa la Ghita [sunt cu Ghita junior, dn motive de greutate in bagaj].
Maine, duminica, cand oi ajunge, ma duc la botez la cel mai mic din gasca :)
Iar luni dimineata, dupa o noapte cu greu dormita, ma duc in Bulgaria, de unde ma intorc miecuri seara. Duminica viitoare ma sui in tren si ma duc la Iesi, de unde o sa ma intorc a doua zi, cel mai probabil tot cu trenul. In... cat ? 32 de ore ? o sa merg cu trenul cam 16...

O sa imi fie dor de afurisita de canapea pe care dorm acasa...

Read more...

Hummm...

marți, 5 mai 2009

Maine ma duc sa ma fac frumoasa. S-ar putea sa ies asa ? ;;) Va multumesc !

*Poza luata de aici.

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP