Blog Widget by LinkWithin

Week-end businesses

sâmbătă, 27 iunie 2009

Teoretic am un week-end super-plin, mai ales din motive de zile aniversare ale prietenilor - azi, maine si luni. Teoretic, zic, fiindca iaca, e aproape ora 4, si desi trezita de la 8 jumate (nu ma trezesc usor si de buna voie nici in zilele in care chiar trebuie ! nu stiu ce m-a gasit...), n-am infaptuit nimic maret pana acuma.

As zice ca e lene - dar stiu ca e oboseala care-mi induce o stare letargica. Doar fizic - in sensul ca nu-mi vine nici sa fac 2 pasi pana in bucatarie sa ma hranesc. (Intelectual nici nu stau asa de rau - dar mi-e lene sa ma si laud :P)

***
Asa. Vroiam sa zic ca iar m-a prins furtuna in taxi aseara, si n-am mai fost asa de norocoasa cat sa se opreasca pana sa ajung eu acasa. Mai eram si in sandale... Din fericire, faptul ca am carat toata saptamana umbreluta hanovreza in geanta atotcuprinzatoare a sfarsit prin a fi deosebit de util. Asa ca am reusit sa nu ajung leoarca in scara blocului, de la taxi - fireste, cu exceptia faptului ca am luat-o cu sandalele direct prin balta, fiindca pe altundeva n-aveam unde, pur si simplu nu exista altceva in afara de balta.

Dupa care, odata ajunsa in casa, bineinteles ca mi-a placut din nou ploaia la nebunie. Mai ales ca presiunea pe care o aveam in cutia craniana de dinainte de furtuna a disparut ca prin minune si ma simteam usoara ca un fulg.

***
Sunt in intarziere cu toate operatiunile, si inca nu m-am miscat din casa. Ei as, parca ce se poate intampla ? :P

***
Intr-un mod bizar si total neasteptat, abia astept sa vie ziua de luni. Ma duc la un curs mititel, de care sunt incantata cu anticipatie. O sa dau raportul fireste ;)

---------------------------------------------------------
Intr-un mod si mai bizar si mai neasteptat, de indata ce am terminat de scris cele de mai sus, Ghita, intr-o culme de tensiune nervoasa, ca de una fizica nu se poate vorbi, mi-a prostestat ca nu se mai alimenteaza si foarte repede s-a si inchis. Spre rusinea mea, mi-a luat cateva minute bune, in care am mutat stecherul in alte prize si m-am dat de ceasul mortii ca s-a stricat amaratul de tot, pana sa imi dau seama ca s- aintrerupt curentul de tot. Macar de-as fi observat ca lumina din baie s-a stins si ca afisajul ceasului de la radio e mort - asta din urma fiind chiar in fata mea, ca mai ca nu m-am impiedicat de cordonul lui de alimentare cand mutam pe Ghita printre prize...

Asa ca m-am mobilizat si m-am carat de-acasa intr-un final glorios, unde m-am intors putin dupa miezul noptii - imi tot vine sa zic on the stroke of midnight, ca suna asa, "cenusaresc" :D - dupa mai multe peripetii si situatii ciudate...

Read more...

Yeee-hoooo ! the boys are back

marți, 23 iunie 2009

[Post cu dedicatie pentru domnii care mai trec pe-aici - si in afara de fotbal si femei, mai au si masini in cap - sau pentru domnitele care au creierii infierbantati. Dupa masini, fireste. Asa, ca mine :P]



Ei da, a inceput sezonul 13. Banuiesc ca toata lumea a aflat deja cine e "the Stig". Asa cam la 85%, e o smecherie de publicitate. Toata saptamana de dinainte situl Top Gear a bombardat fanii cu "carlige". S-au postat relatari de la ziua de filmare. Poze de la ziua de filmare. Interviuri smechere cu starurile emisiunii. Predictii despre viitorul emisiunii. Anunturi despre prima emisiune, anunturi despre toata seria. Promisiuni de scene "extra", behind the scene. Zisele scene extra. Preview din emisiunile viitoare. etc. etc. etc. Dar nu asta conteaza.

... Si totusi, atata vreau sa zic: au aproape 800 de comentarii la postul de dupa prima emisiune a seriei, pe blogul Transmission ! Inclusiv adolescenti, fete/ doamne, americani, australieni si (alti) europeni. Zic de astia fiindca poate va ganditi ca nu fac parte din targetul emisiunii. Mai ales cei din afara UK care practic implora producatorii sa dea acces la emisiune si la clipurile extra si pentru cei care nu sunt in UK - BBC-ul are asa o regula ca da acces la emisiunile proprii pe iPlayer, dar numai din interiorul UK. Nu cred ca mai e cazul sa explic ce inseamna asta, dupa ce oricum nu am cablu, si, oricum, n-am mai vazut o editie TopGear pe A3 de nu stiu cand... Dar nu chiar asta vreau sa zic.

In treacat fie zis, echipa care lucreaza la, pentru emisiunea asta mi se pare de mare exceptie. Nu stiu mare lucru despre televiziune. Nu stiu nici mare lucru despre on line. Stiu cate ceva despre PR. Si mi se pare ca oamenii astia fac isi fac treaba la modul exceptional. Ca niste profesionisti, cu toate lucrurile puse la punct, dar si cu tot sufletul acolo. Mi-ar placea sa lucrez acolo.
Oh, sunt convinsa ca s-ar lasa cu (multe) nopti pierdute, cu ceva boala/boli de ficat si probabil ca as da in primire inainte de 50 de ani. But then again, si in ritmul prezent tot acolo o sa ajung, without the fun of it :P

Oricum, ce vroiam sa zic... A, da ! Am gasit o resursa sa vad toate editiile emisiunii, chiar si cele mai recente, ca asta de duminica trecuta !!! Ghici pe ce mi-am pierdut o ora in seara asta :D Yupiiiiiiii !

PS1 Ala micu' din promo e leit Richard Hammond cand era el mic :)) [da, stiu eu ca asa e :D]

PS2 Richard a pierdut primul challenge al sezonului. Saracu', praf l-a facut motocicleta aia...

Read more...

Vara, intr-o zi

duminică, 21 iunie 2009

A venit vara. Si oficial, adica. Nu ca pana acuma n-ar fi fost ziua la fel de lunga, n-ar fi fost la fel de cald, nu mi-as fi dorit la fel de mult sa plec in concediu.

... Grecia a fost cea mai frumoasa vacanta de pana acuma. In Halkidiki, adica, fiindca in Corfu nu prea s-au legat lucrurile. Iar Turcia a fost sub orice critica, dupa ce-am zacut 3 zile din 5 si am mai tras vreo 2 saptamani si dupa ce m-am intors...

Dar prima data in Grecia a fost foarte fain. Poate si fiindca era prima data. Dar a fost fain oricum. Am fost in croaziera, a vazut apa adanca de 1 metru in care vedeai ca in palma, mi-am facut tatuaj, am dansat sirtaki - pe masa !, am fost la Salonic, m-a intepat o viespe si am suferit teribil cateva zile, am citit vreo 6 carti, mi-am rupt spatele in autocar, mai ales la intoarcere.

... As putea pleca si maine. Dar de fapt nu pot. Nu numai in Grecia, ci nici oriunde altundeva, deocamdata. Asa ca, tipic pentru tratamente, daca nu poti sa iei cel mai bun medicament, incearca-l pe urmatorul pe care ti-l permiti. Ceea ce am si facut.

Am fost la film azi. My life in ruins (!), in decor grecesc, autobuze cu turisti, monumente, soare si cald, oameni frumosi, povesti de adormit copiii - tot tacamul. Inainte de asta, mi-am cumparat un sal albastru, nu mai bun de batut vantul prin el la malul marii (l-am si purtat in sala de cinema, ca adia briza) si cateva carti si am baut o cafea in 3 culori uitandu-ma la oameni mari, la copii sau la fantana arteziana, sau razand prosteste la paginile cartii...

Mi-am reincarcat bateriile - asa, ca la doua liniute :)

Happy poza din Grecia, cu chelnerul Stratos, care s-a dus peste drum sa cumpere suc de portocale :)

Read more...

Amintiri in viitor

vineri, 19 iunie 2009

Cand am intrat la facultate, am stat majoritatea lunilor din anul 1 intr-un dormitor transformat dintr-o fosta sala de lectura, pe care-l imparteam cu alte 7 fete. N-aveam decat 2 cuiere, 2 mese, cateva scaune si un dulap de vase si un frigider aduse de-acasa de una din fete. N-aveam dulapuri de haine - toate aveam sub pat genti sau cutii care ne adaposteau garderoba. N-aveam nici dreptul la intimitate.
Micile posesiuni personale erau deci la mare pret. O poezie lunga cat o zi de post scrisa pe o rola de hartie ca de fax, cateva carti carate de-acasa sau cumparate pentru facultate, walkman-ul primit cadou si o colectie mititica de casete, majoritatea tot primite cadou, toate inghesuite intr-un dulapior mesterit de tata. [Dulapiorul "s-a pierdut" prin una din mutarile succesive ulterioare...]

Casetele si walkman-ul m-au salvat de la multe in anul ala. Si daca ma gandesc bine si intr-un alt an de mai inainte. Puteam sa ascult muzica si sa imi vad de citit si de invatat sau de ce mai aveam eu chef. Sau puteam sa ma fac ca ascult muzica si sa ascult ce vorbeste aiurea lumea din jur. Sau puteam sa ascult muzica pur si simplu. Am ramas, din perioada aia, cu piese "stantate" in creieri. Pe unele nu le mai pot asculta acum, de la atata rulaj atunci. Pentru altele insa nu exista grad de saturatie - sau nu l-am atins. Si de fiecare data cand le aud ma trag inapoi in anul acela. Sau ma arunca cine stie pe unde, "inapoi in viitor"...



N-am putut deloc sa ma hotarasc - am un album Corrs pe caseta din aia veche, si anul trecut mi l-am cumparat pe CD. Si de 3 ore il ascult continuu. Asa ca am ales o piesa live. Daca va place, mai luati de-aici Breathless, Irrezistible, What Can I Do (to make you happy), Runaway, Only When I Sleep si multe altele...

Dupa clipul la What can I do, mi-am dorit sa arat ca Andrea Corr, sau macar ca una din celelate surori, pe care n-am stiut niciodata cum le cheama. Nu cred ca mi-a trecut nici pana in ziua de azi. Si poate de-aia continui sa-mi cumpar tricouri si pulovere in diferite culori, si continui sa imi doresc o palarie ca a sora-sii...

PS Am avut o zi lunga si grea azi, si niste oameni m-au dezamagit a nu-stiu-cata oara. Asa ca-s trista. Iar Corrs nu ma ajuta prea tare.

Read more...

Fetita fara chibrituri

joi, 18 iunie 2009

In casa e intuneric bezna. Dar pe hol, si in cladirea de vizavi si pe toata strada e lumina ca ziua. Asa ca ii e mult mai usor sa vada ce-i pe-afara, decat sa-si chinuie ochii incercand sa ghiceasca formele obiectelor din camera.

Ar avea nevoie de lumina. Oricum treburile nefacute pana la ora asta nefacute raman. Da' macar sa-si stranga acareturile imprastiate aiurea si sa-si faca loc sa doarma. Un rest de prajitura uscata e undeva in mijlocul culcusului - ar trebui sa o gaseasca, inainte de somn i s-a facut foame...

Eh, intre timp s-a obisnuit cu intunericul - noroc ca mai bate piezis o lumina de la becul din strada. Prajiturica nu-i de gasit, o fi pierdut-o, o fi stricat-o... Cu stomacul strans, ca altaceva in afara de prajitura disparuta n-are de mancare, nefericita, se ghemuieste sub patura.

N-are somn, ca nu-i e ora deocamdata, si raza de umbra aruncata de-afara o tine treaza si mai rau decat ar trebui. Asa chinuita cum e, ar citi. Dar lumina de-afara nu-i de-ajuns. Un supliment ? Ar putea incerca, da, chiar deschide capacul si asa ar avea destul cat sa citeasca - doar a mai incercat si alta data.

Dar nici in loc de asta se uita cateva clipe la palma de lumina si inchide capacul la loc, ca sa se faca intuneric. Trebuie sa pastreze din putinul ramas si pentru maine... Chiar daca stie ca s-ar putea ca maine sa nu se trezeasca.

Read more...

Is o natafleata !

marți, 16 iunie 2009

Tata n-are baieti. Desi tare i-ar fi placut. Un baiet priceput la matematici, care sa joace fotbal, sa fluiere toate cantecele pamantului, sa mestesugeasca si sa surubareasca toate biclele si cate si mai cate pe langa casa omului si in general sa infloreasca toate alea dupa urma lui. Asa, ca el, ca tata.

Nu prea i-a iesit. In loc de asta a facut 2 cucuiete care mai de care mai nazuroasa, care n-au niciuna habar sa treaca dincolo de ecuatiile de gradul doi si care i-au mostenit prostul obicei de-a cadea in branci de munca pana sa poata zice ca au pus si ele doua paie cruce.

Mai ales fie-sa aia mare - leita tac-so. Da' n-ar sti fata asta sa zica nu, nici s-o pici cu ceara. N-ar fi ea in stare sa profite la maxim de o situatie. Sau de un om ? Doamne-pazeste ! Cum s-a mai pomenit sa ceara ajutor ! Cum ar zice ea "nene, pana aici, nu mai pot, mi-a ajuns" ! Sau "ba, ia mai pune si tu mana si fa ceva, ca eu ma duc sa-mi vad de viata" !

In plus, parca ii mai si scrie in frunte ca e proasta de buna. Poti sa ii ceri luna de pe cer - are sa inceapa sa se gandeasca cum sa ti-o deie jos de-acolo. Poti sa-i dai si cheile imparatiei - o sa ti le pastreze bine, n-are sa zica la nimeni ca i le-ai dat, ba chiar o sa se simta prost cand ti le da inapoi daca imparatia nu e curata luna si rufele spalate, chiar daca tu nici praful nu l-ai mai sters prin imparatie de ani de zile.

Si peste toate astea, nici nu-i trebe mare lucru pentru ea. Daca-i zici o vorba buna din cand in cand si te faci ca vrei s-o ajuti, i-ai luminat ziua, da' daca nu, apai nu-i bai, are sa supravietuiasca si-asa.
C-asa a invatat-o pe ea tac-so, inca de cand ii zicea sa-si faca temele, ca munca-i de baza.

Tata, esti un nataflet !

Read more...

Tv-tv-tv

luni, 15 iunie 2009

Incercati pe la 1:55 :)) In legatura evidenta cu asta si cu asta :D

Read more...

Duminica dimineata

duminică, 14 iunie 2009

Ma dau a treia oara jos din pat in dimineata asta: geamurile de la balcon zangane aiurea si pe langa ca perturba linistea blocului, de care nu-mi pasa, nici nu ma lasa sa dorm, fie si asa chinuit si cu mustrari de constiinta ca e deja tarziu.

Odata rezolvata problema cu geamurile, ma sui inapoi in pat. [Doame, ce aiurea e fara tv ! acuma m-as fi uitat la ceva spalator de creieri, pana sa ajung sa ma trezesc de tot...]
Am 3 carti in pat - dintre care pe una am terminat-o ieri, pe alta n-am inceput-o si a treia are un semn de carte undeva pe la jumate de cateva luni bune. Hai sa vedem, poate ma trezesc cu aiestea.

[...] Plictisitor. Fata asta are o problema cu maritisul iminent si fiindca nu vrea sa recunoasca, somatizeaza intr-un fel neplacut prin refuzul/ imposibilitatea de a manca. Idioata. Citesc mecanic si "n-aud" ce zice autoarea.
Incep sa aud in schimb zgomotele blocului. O usa se tranteste intr-un apartament, probabil de la curent; dupa cum suna, e de pe la etajul 2. Vantul, altminteri nu asa agresiv, urla ingrozitor prin cei 25 de centimetri care ne despart de blocul de-alaturi - am impresia ca e crivatul in creierii muntilor sau undeva in fundul Siberiei. Vecinul de deasupra "discuta in contradictoriu" cu nevasta-sa si se lasa cu alte usi trantite; nu de la curent, de data asta. [Ciudat, pana acuma nu i-am mai auzit, desi probabil ca s-au mai rastit unul la altul si cu alte ocazii.] Vecinii de-alaturi asculta ceva muzica - dar s-ar putea sa fie doar radioul in bucatarie, ca abia se-aude - cata izolatie fonica sa fie intr-un bloc comunist, deh. Acuma se-aude si usa de la intrarea in bloc zanganind din toate fiarele. Are arc, sau asa ceva, si daca nu tragi de ea cu intentie si destul de tare, se inchide cand si cum vrea ea, si anume cu o bufnitura. Vajaiala dintre blocuri devine de-a dreptul sinistra. [Mi-aduc aminte ca prima data cand am auzit-o am verificat de 3 ori toate usile si geamurile din apartament, ba chiar eram gata sa pun un prosop pe jos langa usa, ca mi se parea ca de-acolo vin curentii si zgomotul. Pana am deschis usa si m-am lamurit ca "nu e de la mine"].
M-am plictisit de citit si linistea, sau aparenta ei, ma deprima. Deschid computerul si afurisitul Ghita, lasat in stand-by, se comporta urat, asa ca apas cu draci butonul de restart. Cand isi revine si il pun sa cante, ma gratuleaza cu "You don't fool me" - taci ma ! bine ca esti tu destept...

Imi trebuie cafea, asa ca o sa cobor sa iau paine si biscuiti cu ciocolata. La magazin mai sa ma ciocnesc de vecinul de la 2, care ma intreaba intrigat ce fac. Ce sa fac, nene, iaca la cumparaturi, ce intrebari prostesti ai de dimineata. Adevarul e ca probabil ca nu arat ca si cum m-as fi trezit de-a binelea...

Cum intru pe usa, nesuferitul urla "Too much love will kill you". Ma Ghita, esti prost ma, taci din gura si lasa-ma sa beau cafeaua si sa ma gandesc la lucruri faine...

Read more...

Experiment in curs de ratare libera

sâmbătă, 13 iunie 2009

Cum va spuneam, experimentul merge mai degraba prost. Nu compensez deloc timpul, nici macar pe ala de somn - ceea ce e un indicativ destul de bun ca nu (doar) tv-ul imi ocupa orele alea, si in plus nici macar apropierea orei serialelor favorite nu ma mai goneste de la serviciu.

In afara ca dau drumul aiurea la televizor, chestiunea e precedata de cautare febrila (desi inconstienta) a telecomenzii prin unica incapere din vastele apartamente. O rataceam eu si inaite, daramite acuma cand stiu (la modul constient) ca nu-mi trebuie - o las arucata prin tot locul. Ultima data am gasit-o sub perna, desi cu 3 minute inainte dadusem iara drumul la tv ca sa ma holbez dezamagita la purici.

Da' chestia cea mai nebuna e ca mi-am luat programul tv ! Aia n-a fost chiar inconstient - in sensul ca m-am prins cand intindeam mana sa-l culeg din rastel ca n-o sa-mi trebuiasca la nimic, dar se vede treaba ca am undeva o mica, minuscula speranta ca se va rezolva problema ca prin minune in zilele urmatoare. Cai verzi pe pereti, cum se zice la mine la tara !

Tot ce-o sa rezolv cu programul asta e sa ma oftic ca pierd pe langa seriale- ca la alea stiu ora deja - si ceva filme, desi probabil nu foarte multe (e vara, audientele sunt varza, se programeaza reluarile a 15-a si a 17-a de la orice).

Ah, si sa nu uitam: pierd probabil ultimul episod de la Gilmore Girls (nu "season finale", ci "series finale" !). Cu atat mai nemultumitor cu cat am pierdut si episodul de duminica trecuta, ocupata fiind sa zbor deasupra Marii Negre.

Oricum, se cheama ca deja am cedat. Am sunat azi persoana de legatura a don'soarei proprietarese, ca sa-i semnalez problema si sa solicit rezolvare.
Nu disperati de grija experimentului - eu estimez ca nu se rezolva mai repede de 2 saptamani ! Si nici atunci nu se stie...
Asa sa fim noi sanatosi si meseriasii cablisti odata cu noi !

Read more...

Post pe poarta

vineri, 12 iunie 2009

Prietenul "nostru", maestrul Coman, este, in mod evident, un Maestru. In afara de asta, se intampla ca mai este si din localitatea cea mai surprinzatoare din fotbalul romanesc la ora actuala. In aceasta din urma calitate, unde credeti ca se afla miercuri seara ?

Da, banuiesc ca s-a prins toata lumea: pe stadion !

Eu, suflet milostiv care ma aflu, tiu bineinteles cu ai mici si slabi care le dau un pumn in nas la ai mari si cu numitul nas pe sus, si ca urmare ii lasa lati. De-aia m-au si emotionat pozele maestrului si prin urmare va invit sa le urmariti la sursa.

Am sterpelit una, numa' asa cat sa va trezesc curiozitatea:

Read more...

Istanbul / Constantinopole

joi, 11 iunie 2009

Daca vreti sa vedeti poze din recenta "expeditie", in rubrica alaturata la People & Places ruleaza poze din album.
Sau intrati aici, pentru tot albumul - Palatul sultanilor Topkapi (mai ales din gradina), AyaSofia si Moscheea Albastra si alte instantanee de prin oras.

Ar trebui sa povestesc ceva mai cu cap, dar nu-mi ajunge suflul... mai tarziu.

Read more...

Exercitii de vointa

miercuri, 10 iunie 2009

Update: Experimentul merge relativ prost. Tot spre 2 noaptea m-am culcat, din cauza de activitati computeristice. De unde rezulta ca pe astea le faceam in acelasi timp cu uitatul la tv.
Mai mult decat atat, cred ca sunt pe punctul sa intru in sevraj: aseara m-am asezat pe canapea si am deschis tv-ul, fara sa-mi dau seama ce fa, dupa ce, in aceeasi stare de semi-inconstienta am cautat telecomanda in jurul camerei... Trist, foarte trist !

Ma intorc aseara acasa si ca de obicei, imediat ce inchid usa si las bagajele jos, dau sa deschid tv-ul. Ce sa vezi - nu merge cablul ! Am o intelegere cu don'soara proprietareasa ca partea cu cablul nu e de pe lista mea de preocupari financiare. Nu stiu ce aranjament are dansa, sau cum se descurca, ideea e ca nu e pe lista mea.

De intamplat s-a mai intamplat pana acuma sa nu functioneze. A durat de la cateva minute, pana la cateva ore [respectiv de seara pana a doua zi dimineata]. Asa ca mi-am zis ca asta e, sper sa se rezolve pana maine, numa' bine stau si eu linistita.

Ei, azi dimineata chestiunea persista - si la fel si in asta seara. Acuma, don'soara proprietareasa locuieste temporar la Londra sau undeva pe-acolo. Ce-i drept, am aflat ca zilele astea vine pe-acasa, dar vine fata la un parastas, deci nu prea se cade sa o innebunesc la cap cu aste probleme.

M-am gandit eu mai bine si mi-am dat seama [mai de mult, nu fix acuma] ca tv-ul este un mare mancator de timp in viata mea. Tot timpul cat sunt acasa - fix cum ziceam, de indata ce intru pe usa - cineva vorbeste din cutie. Imi tine de urat ce-i drept si in plus ii datorez o parte destul de mare din educatia mea ne-sentimentala. Partea proasta e ca pur si simplu nu ma pot desprinde de el. Unde vad un ecran aprins, sunt cu ochii in el, hipnotizata. [Am incercat chestiunea si in alte locuri si imprejurari, nu doar acasa. Functioneaza !] Multitudinea de optiuni si inventia de telecomanda sunt o binecuvantare - pot oricand [ma rog, aproape oricand] sa gasesc ceva care sa ma intereseze. Fie si desene animate :P

Asa ca daca tot s-a intamplat nefericirea [Universul trimite semne, va zic] si e si greu de rezolvat, cel putin pe termen foarte scurt, ia sa facem o incercare. Hai sa vad, imi zic, cat pot sa rezist fara sa capiez.

Teoretic, am de treaba. Si serile si peste week-end. Nopti nedormite. Carti incepute prin trenuri si avioane si ramase cu semnul in ele pana la jumate. Hainele de vara aruncate prin dulap fara noima. Vreo 2 sacouri care isi cer maneci scurte, o rochita de modificat, niste pantaloni de scurtat. Povesti de insirat, bloguri de citit, muzici si poze de aranjat. Trebaaaaa, asa, ca pentru vreo luna !

O luna n-o sa ma tina cu siguranta. Eu m-as declara multumita daca as trece peste week-end fara pshihoza. Desi recunosc ca sansele sunt destul de mici...

Si tot din seria cu semnele Universului, fiindca saptamana asta sunt singura la birou, profitand de toata patania cu tv-ul, ma antrenez pentru inca un experiment. Desigur, combinatia fatala ameninta sa ma transforme intr-o claustrata si o necomunicativa. Dar experienta si evenimentele arata ca uneori e mai bine asa.

PS. Deocamdata nu prea-mi iese :D Deja e ora 1 si eu nu dorm, deci care-i diferenta ?!

Read more...

Spoils of war

Captura de la Stambul. Nu e cine stie ce, dar e cam tot ce trebuia :) Si sunt incantata de toate, asa hiper-colorate cum sunt. Cea mai neasteptata si neplanificata achizitie este Green Tea (de fapt, in dublu exemplar), perfect pentru bagajele perpetue pe care "creez" in ultima vreme, dar perfect oricum, in general.
Lipseste totusi un obiect - uitasem de el la momentul pozei...

Read more...

Pfffff si double snifffff !

marți, 9 iunie 2009

Ce face omul cand sta la Sheraton in Istanbul ? Butoneaza la telecomanda, intr-o incercare disperata de a se intelelege cu televizorul. Si ce gaseste ? Tonight Show -yupiiiii !!! Cu Conan O'Brian* - booooooooooooooo !
Eram pregatita sa ii dau o sansa, de dragul lui Jay. Dar nu, pe cuvant ca nu merita.
In primul rand ca nu arata ca un "show host". Arata ca un stirist pus sa prezinte un program de comedie - da-da, fix asa, program de comedie, exact senzatia asta de intepenit si demodat, o, da. Saracu' nici infatisarea nu-l ajuta foarte tare - nu arata deloc ca un om glumet si/ sau pus pe şotii, nu e deloc genul bonom si jovial care e Jay.
Monologul nu prea i s-a legat - cateva poante cu audienta, repetate cam prea mult si cam fara sare si piper.
Deocamdata - adica pentru emisiunea asta :D - nu mi separe deloc ca s-ar "conecta" cu invitatii, pur si simplu nu se leaga. Dialogul a fost cam repezit si condus de invitati. Noroc ca l-a avut ca prim invitat pe Ryan Seacrest, care e un simpatic si un dragut - da, "ne" place :D - ca altfel cred ca nici ma mai uitam.
Decorul e cam in toate partile - au vrut probabil sa modifice ceva, dar mie mi se pare ca l-au imprumutat de la alta emisiune si nu prea sta la un loc. Fotoliul pentru primul invitat e cam ingust, asa ca abia incapea Ryan, nu mai zic de invitatul nr. 2, un actor mai grasut si agitat foc, caruia nu i-am retinut numele [parca ziceau ca a fost vocea lui Ratatouille].
Parca am vazut, absolut in trecere, ca e si o trupa acolo; plus un nene care i-a dat la un moment dat replica lui Conan asta. Dar e asa de departe de Kevin & band, ca aproape nu merita mentionati.

Rezumat: nu mi-o placut deloc ! Vreau sa vie Jay !

*Inteleg ca prima editie in noua formula a fost pe 1 iunie.

Read more...

Scurt pe doi

luni, 8 iunie 2009

La Istanbul. E foarte cald. Si ma simt rau. Iar maine am o zi de sedinte, lunga cat una de post.
Da' gradinile din palatul sultanilor merita sacrificiul.

Revin.

Read more...

Status quo

miercuri, 3 iunie 2009

Stau. E 9 ceasul si eu stau si astept de pe 6 si ceva un raspuns la o chestie. 3 randuri, cred ca atata vor fi, dar eu stau de 3 ceasuri sa le astept, fiindca altcineva le asteapta de la mine, fiindca e pentru noi o mare problema care are nevoie de solutii si pentru ca trebuie sa trimit odata cu problema si o fabuloasa solutie, fabricata de mine.

Mi-e inima cat un purice ca e bani, bani multi (cam prea multi, daca ma intrebati pe mine). Si ca nu cred ca, fiindca pana acuma n-am gasit, o sa gasesc de-acuma incolo vreo solutie mega-desteapta pentru chestia asta.

Mi-a intepenit gatul de stress si incepe a ma durea si capul. Jobul meu e ca o mlastina din aia dracoasa. Sau ca nisipurile miscatoare (da' ele parca nu-s asa dracoase ca mlastina). De ce te-agiti mai tare, de-aia te afunzi mai rau. Stiu ca eu stric, dar nu ma lasa constiinta sa ma duc acasa cand stiu ca am chestiunea de facut. Si mai am si alte multe chestiuni de facut, unele restante de ceva mult timp, dar sistemul nu mai inghite si se revolta, da eroare.

Ma intreb cum ar fi fost daca mai aveam si "obligatii familiale". Daca citeste vreunul din sefii mei (foarte putin probabil), sa stea linistiti: in ritmul asta nici nu voi avea prea curand obligatii familiale, o sa ma pot dedica in intregime, zi si noapte, muncii.

Oare mai dureaza ? Si mai important: oare mai primesc prostiile alea azi, sau stau degeaba ? Acu' o ora am primit mesajul "Sunt intr-o intalnire – trimit imediat ce termin." Alta nefericita. Ma gandesc ca ea s-o fi dus totusi acasa...

Cand ma gandesc ca de dimineata imi propusesem sa platesc chiria azi... Asta presupunea sa plec la 6 de la munca si sa ajung sa mai strang din casa inainte sa vie femeia sa isi ia banii. Cineva acolo sus isi rade de mine cam tare :(

Partea proasta e ca oricum o sa adorm tot pe la 2 jumate, ca in fiecare zi din ultima luna. Si ca maine tre' sa fiu la 8 jumate la Aviatorilor si la 9 la cucuietii din deal, ca sa pierd 4 ore la un eveniment plicticos si intepenit. La care ma duc impotriva propriei vointe, fiindca altfel voi fi lapidata in public in piata - si pot sa imi iau adio de la statuie.

Ma gandeam azi ca poate ar trebui sa o termin cu blogul - de bine ce i-am schimbat fata. Mi-am dat seama ca ma plang cam mult aici si am citit undeva (:P) ca oricum e recomandabil sa vorbesti cu oamenii decat sa scrii aiurea. In afara de asta, mi-au cam secat povestile, n-am timp sa scriu sau is prea obosita, raspund greu la mesaje... Si-atunci, la ce bun ?!

Uite ce fac eu la ora asta in loc sa ma uit la Friends ! [Uite ce-as vrea, in loc sa vreau sa ma vad cu prietenii existenti...]

Update: Mailul a sosit la 23:09. Partea pozitiva e ca eram acasa de vreo doua'j de minute la ora aia.

Read more...

Damage control

marți, 2 iunie 2009

Geamul de la bucatarie, ala cu ploaia in el, e pe jumatate deschis. Doar doua firicele de apa s-au scurs pe pervaz si au lasat o pata umeda langa pamatuful lasat strategic.

Geamurile de la balcon sunt desfacute - nu larg deschise, doar desfacute. Ceea ce inseamna ca - date fiind rafalele de mai devreme - s-au izbit unul de altul de au bagat vecinii in sperieti mai ceva ca tunetele. In balcon e ud, dar nu e baltoaca - peretele e umed, dar nimic ce niste soare si apoi o carpa de praf nu pot repara.

Am reusit sa ajung de la taxi pana in scara fara sa ma ud - deloc, niciun pic ! Adica da, mai ploua, dar fata de uraganul de mai devreme - ca si cum n-ar fi fost. Unde mai pui si am apucat sa ma urc in taxi fix inainte sa inceapa totul...

Am fost prea putin impresionata de tunete si de fulgere - de obicei ma incanta foarte tare sa bubuie cerul. Dar mi-a fost un pic frica - mai ales cand am ajuns in zona Unirii si grindina batea in masina ca piatra; ca si soferul incepuse sa se intrebe daca nu cumva i-o crapa parbrizul sau i-o indoi tabla. M-am gandit cam cum ar fi fost sa fiu pe strada, sau oricum nu in masina - si m-am consolat ca am avut noroc.

Am avut noroc cu soferul, ca a mers cu grija, desi nu se vedea la 5 metri in fata, si a fost asa, amabil si linistitor :) [Am mai scris despre el, anul trecut - m-a dus intr-o noapte tarzie acasa si a stat in fata blocului pana am intrat in scara, ca i s-a parut ca bantuie o tanti suspecta pe-acolo; fery nice, I tell you !]

Ei ce ziceti de asta: o marti fara ceasuri rele ! Cine-ar fi crezut...


Astea sunt de sambata, fireste. Dar sunt convinsa ca azi a fost cam la fel. De fapt a fost mult mai rau.

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP