Blog Widget by LinkWithin

Duminica dimineata

duminică, 14 iunie 2009

Ma dau a treia oara jos din pat in dimineata asta: geamurile de la balcon zangane aiurea si pe langa ca perturba linistea blocului, de care nu-mi pasa, nici nu ma lasa sa dorm, fie si asa chinuit si cu mustrari de constiinta ca e deja tarziu.

Odata rezolvata problema cu geamurile, ma sui inapoi in pat. [Doame, ce aiurea e fara tv ! acuma m-as fi uitat la ceva spalator de creieri, pana sa ajung sa ma trezesc de tot...]
Am 3 carti in pat - dintre care pe una am terminat-o ieri, pe alta n-am inceput-o si a treia are un semn de carte undeva pe la jumate de cateva luni bune. Hai sa vedem, poate ma trezesc cu aiestea.

[...] Plictisitor. Fata asta are o problema cu maritisul iminent si fiindca nu vrea sa recunoasca, somatizeaza intr-un fel neplacut prin refuzul/ imposibilitatea de a manca. Idioata. Citesc mecanic si "n-aud" ce zice autoarea.
Incep sa aud in schimb zgomotele blocului. O usa se tranteste intr-un apartament, probabil de la curent; dupa cum suna, e de pe la etajul 2. Vantul, altminteri nu asa agresiv, urla ingrozitor prin cei 25 de centimetri care ne despart de blocul de-alaturi - am impresia ca e crivatul in creierii muntilor sau undeva in fundul Siberiei. Vecinul de deasupra "discuta in contradictoriu" cu nevasta-sa si se lasa cu alte usi trantite; nu de la curent, de data asta. [Ciudat, pana acuma nu i-am mai auzit, desi probabil ca s-au mai rastit unul la altul si cu alte ocazii.] Vecinii de-alaturi asculta ceva muzica - dar s-ar putea sa fie doar radioul in bucatarie, ca abia se-aude - cata izolatie fonica sa fie intr-un bloc comunist, deh. Acuma se-aude si usa de la intrarea in bloc zanganind din toate fiarele. Are arc, sau asa ceva, si daca nu tragi de ea cu intentie si destul de tare, se inchide cand si cum vrea ea, si anume cu o bufnitura. Vajaiala dintre blocuri devine de-a dreptul sinistra. [Mi-aduc aminte ca prima data cand am auzit-o am verificat de 3 ori toate usile si geamurile din apartament, ba chiar eram gata sa pun un prosop pe jos langa usa, ca mi se parea ca de-acolo vin curentii si zgomotul. Pana am deschis usa si m-am lamurit ca "nu e de la mine"].
M-am plictisit de citit si linistea, sau aparenta ei, ma deprima. Deschid computerul si afurisitul Ghita, lasat in stand-by, se comporta urat, asa ca apas cu draci butonul de restart. Cand isi revine si il pun sa cante, ma gratuleaza cu "You don't fool me" - taci ma ! bine ca esti tu destept...

Imi trebuie cafea, asa ca o sa cobor sa iau paine si biscuiti cu ciocolata. La magazin mai sa ma ciocnesc de vecinul de la 2, care ma intreaba intrigat ce fac. Ce sa fac, nene, iaca la cumparaturi, ce intrebari prostesti ai de dimineata. Adevarul e ca probabil ca nu arat ca si cum m-as fi trezit de-a binelea...

Cum intru pe usa, nesuferitul urla "Too much love will kill you". Ma Ghita, esti prost ma, taci din gura si lasa-ma sa beau cafeaua si sa ma gandesc la lucruri faine...

2 comentarii:

miki 14 iunie, 2009 20:00  

:)) fratioara, diminetile de duminica nu ar trebui sa fie in halul asta de complexe!!

si normal ca nu ti-ai mai auzit vecinii discutand in contradictoriu. pentru asta, ar fi trebuit sa stai pe acasa.

n-ai nevoie de televizor. n-ai nevoie de televizor. n-ai nevoie de televizor. cand o sa il ai totusi, fii demna si spune-i cu emfaza ce te-a invatat ghita: you don't fool me!!

Rita 14 iunie, 2009 20:02  

Pai daca aveam televizoooor :D nu ar mai fi fost asa de complex. Plus ca sigur nu-i mai auzeam pe aia prin casile lor :P ca de-aia nu i-am auzit nici pana acuma, mama lor ! :P

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP