Blog Widget by LinkWithin

Status quo

miercuri, 3 iunie 2009

Stau. E 9 ceasul si eu stau si astept de pe 6 si ceva un raspuns la o chestie. 3 randuri, cred ca atata vor fi, dar eu stau de 3 ceasuri sa le astept, fiindca altcineva le asteapta de la mine, fiindca e pentru noi o mare problema care are nevoie de solutii si pentru ca trebuie sa trimit odata cu problema si o fabuloasa solutie, fabricata de mine.

Mi-e inima cat un purice ca e bani, bani multi (cam prea multi, daca ma intrebati pe mine). Si ca nu cred ca, fiindca pana acuma n-am gasit, o sa gasesc de-acuma incolo vreo solutie mega-desteapta pentru chestia asta.

Mi-a intepenit gatul de stress si incepe a ma durea si capul. Jobul meu e ca o mlastina din aia dracoasa. Sau ca nisipurile miscatoare (da' ele parca nu-s asa dracoase ca mlastina). De ce te-agiti mai tare, de-aia te afunzi mai rau. Stiu ca eu stric, dar nu ma lasa constiinta sa ma duc acasa cand stiu ca am chestiunea de facut. Si mai am si alte multe chestiuni de facut, unele restante de ceva mult timp, dar sistemul nu mai inghite si se revolta, da eroare.

Ma intreb cum ar fi fost daca mai aveam si "obligatii familiale". Daca citeste vreunul din sefii mei (foarte putin probabil), sa stea linistiti: in ritmul asta nici nu voi avea prea curand obligatii familiale, o sa ma pot dedica in intregime, zi si noapte, muncii.

Oare mai dureaza ? Si mai important: oare mai primesc prostiile alea azi, sau stau degeaba ? Acu' o ora am primit mesajul "Sunt intr-o intalnire – trimit imediat ce termin." Alta nefericita. Ma gandesc ca ea s-o fi dus totusi acasa...

Cand ma gandesc ca de dimineata imi propusesem sa platesc chiria azi... Asta presupunea sa plec la 6 de la munca si sa ajung sa mai strang din casa inainte sa vie femeia sa isi ia banii. Cineva acolo sus isi rade de mine cam tare :(

Partea proasta e ca oricum o sa adorm tot pe la 2 jumate, ca in fiecare zi din ultima luna. Si ca maine tre' sa fiu la 8 jumate la Aviatorilor si la 9 la cucuietii din deal, ca sa pierd 4 ore la un eveniment plicticos si intepenit. La care ma duc impotriva propriei vointe, fiindca altfel voi fi lapidata in public in piata - si pot sa imi iau adio de la statuie.

Ma gandeam azi ca poate ar trebui sa o termin cu blogul - de bine ce i-am schimbat fata. Mi-am dat seama ca ma plang cam mult aici si am citit undeva (:P) ca oricum e recomandabil sa vorbesti cu oamenii decat sa scrii aiurea. In afara de asta, mi-au cam secat povestile, n-am timp sa scriu sau is prea obosita, raspund greu la mesaje... Si-atunci, la ce bun ?!

Uite ce fac eu la ora asta in loc sa ma uit la Friends ! [Uite ce-as vrea, in loc sa vreau sa ma vad cu prietenii existenti...]

Update: Mailul a sosit la 23:09. Partea pozitiva e ca eram acasa de vreo doua'j de minute la ora aia.

11 comentarii:

cristina 04 iunie, 2009 02:26  

Rita, pe scurt zic: "of!".
Dar partea buna si draguta e ca ai schimbat fata blogului :)

anitza 04 iunie, 2009 02:59  

bine ca pana la urma a venit mail-ul :) cum spune omul din Tibet: daca nu poti schimba nimic de ce sa te agiti, daca poti schimba de ce sa te mai stresezi...deci :) mai cu optimism ... :)

Elena 04 iunie, 2009 10:06  

offtopic: Cand am vazut titlul, am crezut ca ne scrii despre formatia aceea veche, care imi placea mie in tinerete:)
Deci sa nu inchizi blogul, te rooog! Si eu am sperat ca dimineata imi gasesc aici statuia in fata, dar colega a zis ca astia vor sa ma surpinda la pensie:D

miki 04 iunie, 2009 15:57  

rita cedeaza nervos? rita moare daca cedeaza nervos! rita e prea tanara sa moara.

ritchiu 04 iunie, 2009 23:51  

eu zic că o să îţi treacă. până la urmă, faza mişto cu blogul e că poţi lua o pauză oricând :D

miki 05 iunie, 2009 00:06  

da, rita! invata de la el, profesionistul pauzelor pe blog! nimeni nu ia pauze mai bine decat el! :))

Rita 05 iunie, 2009 02:05  

Cristina - :) as fi putut sa ma rezum la "of", desi cred ca n-ar fi fost suficient de adanc :)

Anitza: haide doamna, de unde-atata optimism ? si asa am putin, se mai si termina des...

Elena :) melodia cu armata, de mare exceptie; am auzit-o prima data in tabara la Navodari cand treceam intr-a 5-a :)
Cu statuia... in ritmul asta nu apuc pensia, deci as prefera statuia mai devreme :P Cat despre blog mai vedem.

Miki - nu stiu daca moare, dar e aproape ca se preda :-<

Nelu - ti-o zis Miki mai jos, da' ti-as fi zis si eu :P n-as vrea sa-mi treaca de blog, da' de toate alelalte - da. ma rog, om mai vedea.

Miki - da, da, asa, zi-i ! si-apoi numa despre batmobilul ala scrie :P

ritchiu 05 iunie, 2009 14:52  

noroc că sunteţi voi drăguţe!!!!

şi normal că scriu despre Batmobil, e parte importanta din viata mea, clar?

miki 05 iunie, 2009 19:22  

....get a life then!!! :D

ritchiu 05 iunie, 2009 19:30  

miki, cu gura aia o sa iti pupi copilul??? :))

Rita 05 iunie, 2009 21:19  

Nelu, hai ma, ca suntem dragute :) Miki e chiar mai draguta ca mine, in calitate de mamica de viitoare Mara, deci nu poti sa te iei de ea :D
Te cam inteleg cu batmobilul - scrii despre el cam la fel de mult cat scriu eu despre munci :P

Miki - cine, Nelu sau io ? :)))

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP