Blog Widget by LinkWithin

Dare. Change.

joi, 23 iulie 2009

Din ciclul "Universul trimite semne" :) Gasit azi, aici.



N-am intrat in ciclul ala "postez videoclipuri". S-a nimerit doar, fiind foarte pe subiect. Revin si cu scrisori, promit :)

Read more...

Missing in action

marți, 21 iulie 2009

Later edit: Laura zice sa ne mutam intr-o cladire de birouri cu etaje multe si sa ne luam mai multe topuri de hartie :D

[Ok, acest post a fost scris complet, apoi pierdut si rescris din amintiri. I hate Internet !]

N-am plecat in concediu :( nici alte lucruri mult mai rele nu mi s-au intamplat. Inca. Doar am fost prea ocupata ca sa mai traiesc. Doar am muncit. Si ziua si noaptea. Iar in week-end am dormit. Si ziua si noaptea.

Am fost in ultimele saptamani la un atelier de creativitate - am mai amintit de el, am amenintat ca o sa povestesc mai multe. Well, nu am prea multe de povestit. Am aflat lucruri, am intalnit oameni. Am facut si niste exercitii mititele de imaginatie si de scriere.
Azi - adica ieri - a fost ultimul atelier. Am avut si tema, pe care am fost prea ocupata sa mi-o fac. Toata saptamana m-am gandit la el, la textul de-l aveam de scris, dar am ajuns sa-l scriu in clasa. Asa ca a fost scris pe genunchi, si la propriu si la figurat. Mai pe urma, una din colege mi-a zis ca e prea realist - si adevarul e ca dupa ce i-am ascultat pe ceilalti mi s-a parut si mie de-a dreptul prozaic.
Dar nu despre asta vreau sa zic.
Ci despre faptul ca mi-am dat seama cu ocazia asta, cat de putin am intins aripile [ca tot a fost un motiv recurent :)]. Si cat de prea putin fantastica si de la obiect e vederea mea asupra lumii, cat de cu picioarele pe pamant si cu ochii larg deschisi sunt.
La propunerea de incheiere a atelierului cu un exercitiu artistic contemporan colectiv pe tema data, le-am spus colegilor ca probabil ca nu voi participa. Nu-mi mai dau seama acum daca a fost din cauza ca "eu muncesc zi lumina, n-am timp" sau din cauza ca exercitiul artistic contemporan nu e din gradina mea.
Dar invitatia la muzeu, pentru o jumatate de zi din saptamana asta candva, a fost sigur din cauza ca "eu muncesc zi lumina, n-am timp". E adevarat ca o parte dintre colegele de atelier sunt in vacanta (de la liceu !) si restul au o profesiune suficient de liberala cat sa le permita nu doar o escapada de o dimineata la muzeu, dar si una de o zi intreaga in afara orasului.
M-am intristat. Fiindca mi-am dat seama cat de mult "I'm missing out on things" - alta expresie mai graitoare in romaneste nu-mi vine in cap la ora asta...
Si-apoi pot sa incerc sa ma pacalesc - cum am facut si cu atelierul, cum fac si cu blogul - ca recuperez cat pot, pe unde pot. Adevarul e ca uite, si blogul, cu cat mai mult timp ii dedic - fiindca, nu-i asa, e altceva decat munca, e timp pentru mine - cu atat mai putin timp pentru mine am de-adevaratelea... Ca iar s-a facut 2 jumate noaptea oricum si inca mai am treburi obligatorii de facut pana sa pot sa dorm.

In aceasta nota greoaie, mult prea pentru orele astea vioaie, va las cu un clip pe care mi l-a trimis azi (adica ieri) un prieten, ca sa ma mai scoata din ale mele.



Film premiat la Cannes Lions 2009.

Read more...

E de rau !

vineri, 10 iulie 2009

Avem asa: intoarcere dreapta - competa (bine, hai 95%); intoarcere stanga - max. 45 de grade, asa cam la jumate fata de cat ar trebui; fata - cam 20 de grade, iar spate, in functie de sprijin, cam 40 de grade.

Astea sunt miscarile pe care le poate face capul meu, pe suportul intepenit care este gatul si pe stativul muschiului trapez, in egala masura de afectat si de intepenit.
Cauzele pot fi diverse - dormit cu capul intre umeri din cauza pernei prea moi si a saltelei prea tari, curentul dintre fereastra si usa si racitorul de aer de la birou - care tin loc de aer conditionat, pozitia incorecta la birou, geanta prea grea carata pe umarul stang, stress major si prelungit...

Avem de unde alege - si daca ma uit mai bine, cred ca de-acuma e occupational hazard in toata regula si ma incadrez la boli profesionale...

Efectele secundare legate de pozitiile incomode - ca pe aia comoda nu reusesc sa o gasesc - includ dureri de cap (muschii stau prost pe gat si imprejurul capului), oboseala accentuata (dorm prost din cauza de pozitie incomoda), miscare tipica de robotzica si altele care mai de care mai haioase si mai neplacute in acelasi timp.

Ca un facut, tocmai am vizionat un episod din CSI, unde victima era un participant la rodeo, cu CoD* fractura de coloana vertebrala la baza craniului (pe baza de cazatura, dar si de un pumn incasat suplimentar). Partea frumoasa - a se citi "infricosatoare" - este ca au avut o animatie cu miscarea scheletului omului in timp ce era pe taur si respectiv succesiunea de miscari ale oaselor care au dus la ruperea gatului, ca sa o zic pe de-a dreaptul. Ei, in aste conditii, gatul a inceput sa ma doara si mai tare :(

Cand zic eu ca universul trimite semne... Cred ca trebui sa caut un maseor, ca nu se mai poate !

Later edit: n-am avut ce face si am cautat pe net detalii (cine m-o fi pus??!) si iaca ce-am gasit. Da' chiar am pus diagnosticul corect - si culmea, anticipam si tratamentul.

*Cause of Death - pai da, ca de-acuma stiu si jargonul de criminalisti :D

Read more...

Cronica de noapte

Auch, iar e 3 noaptea. Sau dimineata. Sunt cam chioara de oboseala, mi-e foame si ziua lunga si crunta de ieri nu s-a sters. [Stiti senzatia de impins si cazut pe scari ? ei, cam aia e.]
Noroc cu orezul pe care l-am ars inainte sa plec de-acasa - am si eu ceva de mancare. Pana una-alta, stau in varful patului, langa 3 genti si continutul lor imprastiat pe langa mine si butonez, in timp ce mai ciugulesc din orez.

Inca nu m-a lovit somnul la maxim - nu stiu ce se intampla ca de la o vreme, starile cele mai treze si concentrate le am tocmai in creierii noptii. Ieri [sau alataieri ? ce zi o fi fost ?!] am plecat de la birou la 1 noaptea, mai mult din cauza orei si a caldurii decat din cauza de oboseala. Si am si infaptuit niste lucruri marete...
Asa, cum ziceam, inca nu mi-e cumplit de somn, dar in foarte scurt timp stiu ca o sa-mi vina sa-mi vad sufletul ca sa ma pot culca, ceea ce e mai greu de facut, dat fiind ca mai am de pregatit niste materiale pentru sedinta de maine dimineata.

Acu' juma' de ora cand am intrat in casa, afurisitul de Ghita a chicotit sub forma unui email nou venit - "te-ai indurat sa te mai intorci acasa, usernico ?". Mi-a venit sa-i ard un pumn, dar m-am abtinut... Las ca vede el, puslamaua !

Parul si pielea imi miros a fum - mai baieti, daca ma iubiti, nu vreti voi sa va lasati de fumat ? a ? nu ? bine, nu... Am asa o capacitate de a colectiona si duce dupa mine diferite mirosuri - si bineinteles, cele mai putin placute sunt si cele mai persistente. O sa fac iar baie, a 2-a oara in interval de 8 ore, iar maine dimineata ma voi spala pe cap a 3-a oara intr-o zi (asta tre' sa fie ceva record !)

Oricum, ce vroiam sa zic ? Asa, da. Pentru o petrecere in timpul saptamanii, pentru care nu prea simteam antren dupa preaminunata zi, a fost foarte tare ! Cred ca a ajutat si faptul ca m-am gatit ca un pom de craciun :P Dar chiar a fost fain. Au cantat niste baieti niste coveruri binecunoscute ale unor trupe asemenea - si chiar daca au mai trisat pe ici pe colo, la total au dat bine. Ce-i drept numarul decibelilor a fost cam mare - vorba lui Calin - "if it's to loud, you're too old" (da, ma, is, dintotdeauna am fost :P). Ca atare, incercarile disperate de a comunica cu gasca au avut ca rezultat o voce super-dogita cu care nu stiu cum ma prezint eu maine la sedinta...

Am mai notat urmatoarele: cica organizam curand o seara de filme - cu ceva tematica Batman (uof, baietii astia) - se ocupa Calin :D ; Alex a promis ca merge cu mine la Harry Potter (in sfarsit, ca incepusem sa cred ca o sa ma duc singura) ; Alina (la multi aaaaaani !) a zis ca e cazul sa facem o mica vacanta cu toata gasca, ca sa mai apucam si noi sa schimbam mai mult de 10 vorbe legate; Crisu a dansat mai ceva ca-n vremurile bune; Madaluna a facut victime :)) iar Dan a facut procesul verbal al intregii chestiuni :))))) Si cand le zic ca ar trebui sa ne vedem mai des...

Ia te uita, am pus castronul cu orez pe o reclama dintr-o revista de barbati ["de", nu "cu", fiindca mai nou am inceput sa cumpar si sa citesc din astea], iar reclama zice ca "sa faci fata zilei dupa o noapte... lunga!". Pai ce bun mi-ar fi un revitalizing power gel din asta maine dimineata ! chiar asa, pentru fete de ce n-or fi facand ? ce, noi n-am avea de reconstruit niste fetze dimineata ? oho, si inca cum.

Ok, s-a umplut cada. Ma duc sa scot fumul din piele si dupa aia om mai vedea ce-om mai face. Desi cred ca o sa-mi ingrop simtul datoriei undeva mai adanc, cat sa nu mai iasa la suprafata, si o sa ma culc -macar vreo 4 ore de somn sa prind si eu...

Read more...

Snow Day

marți, 7 iulie 2009

Ah, de cand tanjesc dupa o zi libera, care oricum inainte de peste vreo trei saptamani nici nu s-ar fi intamplat. Azi ar fi fost oricum o zi luuunga de lucrat, probabil ca si acuma as fi fost la birou. Ca de obicei, insa, nu-i cum se pregateste, ci cum se nimereste.
Asa ca azi, la 9 si un sfert, dupa ce imi mobilizasem toate fortele cat sa ma pregatesc sa plec de-acasa si sa ajung la o sedinta importanta, chiar dupa ce ma amagisem cu promisiunea ca dupa sedinta ma intorc acasa, m-am hotarat ca nimic nu justifica posibilitatea de a pica pe strada, de unde nu m-ar culege nimeni, oricum, asa ca am ramas acasa.

Ziua libera - ziua asta a mea libera - e o conventie de denumire. E doar o zi off work - oricum as fi avut nevoie de mult mai multe. Si n-a fost deloc libera, nu fiindca as fi recuperat in vreun fel muntele constant de treburi casnice. Si nici fiindca as fi recuperat in orice alt fel cate ceva din micile placeri pentru care am din ce in ce mai putin timp.
Ci pentru ca m-am muncit cu mine sa fiu in stare acceptabila de functionare pentru maine si pentru ca aproape nu m-am miscat din pat toata ziua. Si pentru ca, si asa, sfarsitul zilei m-a prins epuizata, buimaca, cu capul mare si rotitor din cauza presiunii atmosferice si in sevraj dupa cofeina de care am stat deoparte toata ziua.

Mi-as fi dorit sa fie snow day...

Read more...

Zeul electricitatii strikes back !

joi, 2 iulie 2009

Picat curentul la serviciul. Pierdut (devenit indisponibila) munca de 2 ore, de predat pana maine dimineata. Injurat Electrica. Electrica zis ca avarie in cartier. Termen nedefinit. Injurat Electrica din nou. Plecat acasa (unde curent). Reapucat de munca. Bleah, injurat Electrica din nou, inca o data (!).

Tocmai cand credeam ca am scapat...

Read more...

Oda Zeului electricitatii

miercuri, 1 iulie 2009

Brrrr, trosc, poc ! Cam asta am auzit ieri dimineata, in timp ce ma pregateam sa ies pe usa. Moment in care lumina din baie s-a stins. Okay, zic, in timp ce imi stergeam pantofii cu buretele siliconat, iar s-a ars vreun bec, iar s-au pornit toate ventilatoarele din bloc, iar a pacanit ceva, iar a mai sarit vreo siguranta. Las' ca vedem diseara - imi trasez ca sarcina; dupa care, odata trasa usa dupa mine, chestiunea imi zboara cu totul din cap.

Ziua se taraie - prea greu pentru ce-as vrea sa fac, prea repede pentru ce-ar trebui. La 6 fara 10 ma napustesc pe usa biroului, ca trebuie sa ajung la primul curs. (revin cu relatarea)

Pe la 8 jumate, cand inca mai picura dupa inca un pui de furtuna, ma urc in taxi cu destinatia supermarketul din cartier: nu mai am nimic de mancare ! si mai sunt si alte articole strict necesare de cumparat... As fi trecut pe-acasa - geanta de peste zi era deja plina oricum - dar ar fi fost mai greu sa mai ies, dupa aia. Deci rosii, dovlecei, caise, biscuiti, pui, branza cu verdeturi, branza cu smantana, servetele... aa, stai ! cratita ! da, acuma, ca e momentul, dintr-un motiv care-mi scapa total. Dar oricum, e luni, am luat chestii de gatit, acuma e un moment la fel de bun ca oricare altul de cumparat o cratita. Mai are si capac de sticla - meserie.

Sunt smechera la casa - reusesc sa inghesui toate alea - mai putin cratita, bineinteles - in punga rosie urata. De obicei vin cu geanta impaturibila, ca pe aia nu trebuie sa o las in dulap si nici mai dau bani aiurea ca sa adun plastic in casa... Ma rog. Incarcata cam cu trebuie sa fi fost capra (aia cu trei iezi) cand se intorcea acasa, ma indrept spre casa. E tarziu, dar uite, pana la ora asta am fost la curs si am fost la cumparaturi si uite, o sa fac si de mancare, na.

Cu bucuria anticipata a creatiei culinare in cap, dau buzna pe usa si apas de primul buton. Nimic. Jos-sus-jos-sus. NIMIC. Fir-ar ! Dau o tura sa verific semnalele vitatale. Niciun intrerupator nu are efecte magie asupra becurilor - deci fiat lux - ioc ! Radioul cu ceas e stins. Ghita, ramas acasa, trage sa moara cu luminita galbena care zice - tot timpul, TOT timpul - ca nu mai are baterie.

Hummm... Pai, imi zic, lasa ca vine el curentul inapoi. Adica e tot blocul la mijloc ca sa zic asa, cineva trebuie sa se miste sa repare chestiunea. Si probabil ca a picat de curand, ca doar n-or sta cu totii fara lumina, acuma cand se face noapte.

Hai sa ma apuc de papornite, lasate in mijlocul casei. Ma apuc sa sortez diversele ca sa le introduc in frigider. Cand deschid usa, o fractiune de secunda sunt suprinsa ca nu s-a aprins lumina. Ma uit la pui - mai am sau nu mai energie si chef sa mai gatesc in seara asta ? Hai, ca cine stie cand vine lumina, doar n-am sa astept la nesfarsit; deci in congelator cu tine.

Cand deschid usa la congelator - dimineata imi revine in creier ! Nu e pic de gheata, iar baby carrots sunt aproape in stare naturala. Sa stii, ma loveste ideea, ca e picat curentul de dimineata ! Deja sunt panicata. Ma sui pe scaun sa verific sigurantele - toate la locul lor, dar le mai misc o tura pe toate, sa ma asigur. Nicio schimbare. Cand cobor de pe scaun, nu stiu ce-mi vine sa ma uit pe vizor - tabloul de sigurante e chiar deasupra usii. Moment in care ma apuca panica - pe hol e lumina, era si cand am venit, si era si la parter, si liftul mergea ! Deci tot blocul are curent, numai eu nu !!

Nu prea stiu cum de mi-a trecut prin cap sa ma duc pe la vecini sa intreb care-i situatia la ei. Doar electricitatea nu-i apa, sa fie intrerupta pe coloana, nu ? Fiindca da, la mine pe palier nu mi-a raspuns nimeni, asa ca m-am dus la vecinul de deasupra, unde iar n-a raspuns, si dupa aia la ala de desubt - pe care probabil ca l-am trezit din somn, saracul. El avea curent.

Cred ca la momentul ala incepusem sa ma resemnez ca o sa-mi petrec o alta seara ca fetita fara chibrituri, cu deosebirea ca de data asta telefonul mobil nu mai avea nici el baterie decat de o liniuta.

Mi-am scos arsenalul de lumanari - am cumparat odata 2 cutii, de la Bamboo, de lumanarele din alea mici, fara miros, dar datatoare de lumina. M-au mai scos ele din nevoie si cu alte ocazii - ca de exemplu cand s-a ars neonul in baie.
Jumate de cutie - 8 lumanarici au fost imprastiate prin casa. Dar am aprins doar 3, plasate strategic, ca sa nu consum prea multe deodata -deja ma vedeam stand cu lumanari vreo 3 zile. Nu stiu ce se intampla cu toate echipamentele mele: tv-ul e scos pe tusa si ma face sa ma uit la chestii online, in niste ferestre de 10x6, sa-mi crape ochii de concetrare, Ghita e intr-o perpetua moarte clinica, becurile clipocesc de cand le stiu - ca si neonul isteric din baie, si acuma si asta.

Depasesc momentul de lamentare si ma apuca spumele: stiam eu ca o sa se intample asta ! De cand tot zic mademoazelei proprietarese ca nu-i normal ce se intampla ! Eeeee, pai ce, doar eu sa sufar. Conform graficului meu nu mai de ora de dat telefon la oameni, mai ales aproape perfect straini. Dar graficul prevede situatii de urgenta - care este !

Deci sun - si o fac pe mironosita ca vai, ma scuzati de telefon la ora asta, dar e o urgenta bla, bla bla - cand de fapt eu spumeg. Cocoana ma intreaba cand-s maine acasa, de preferat pe ziua, ca sa vie electricianul. Dar eu nu si nu, cocoana, eu muncesc zi lumina, nu poci sa stau acasa sau sa plec de la munca fiindca dumneatale nu ma asculti ce-ti spun cand iti spun ca nu-i a buna. Dupa care o fac pe martira - lasa, mai stau si maine asa, poate miercuri reusesc sa plec mai devreme de la munca [nu vorbesc aiurea, maine chiar scap un pic mai repede, in timp ce azi...].
Strategia functioneaza, si madam imi zice ca se duce la vecinul ei electrician sa intrebe macar ce ar putea sa fie. Foarte bine, sa se duca, ce, eu ce vina am ca am venit de o ora acasa si frigiderul imi miroase deja a alimente stricate, ca sa nu mai zic de astea cumparate azi care-s ca si bune de aruncat direct daca nu se repara situatia.

Ei asa mai da, vine mesterul mintenas, cu trusa de scule - desi fara lanterna, bolovanul - sa vaza macar unde-i problema. Bine, zic, lumanari am si eu.

Evident - EVIDENT ! ca nu e de la tabloul de sigurante. Doamne, parca-s in camin cand din cauza resourilor improvizate una-doua sareau sigurantele si jumate de palier iesea pe hol sa protesteze si sa se agite inutil, pana se gasea un viteaz sa gadile tabloul...
Fiindca da, de la tablou era toata problema. Nush ce fir era slabit, subtiat, indoit spre rupt si facea scurt circuit intr-una. De unde si clipocelile becurilor - aha ! I told you so !!

Ma rog, cica il propteste un pic mai serios pana sa vie sa inlocuiasca nush-ce-ul cu totul, a doua zi, adica azi. Ca fiindca tabloul e pe hol, nici nu trebe sa fiu eu acasa. In gandul meu, vii tu maine cum ma duc eu pe jos pan'la Roma si inapoi, ca Badea Cartan !

Slava cerului ca s-a rezolvat ! Altfel as fi facut niste pasi mari inapoi in evolutia omenirii, Ghita ar fi devenit pamant de flori si eu as fi trait in pustietate, mancand numai ciuperci salbatice si muschi - de pe animale, nu din copaci, da ? desi nu-s prea sigura cum as fi facut focul...

Ei si uite-asa m-am apucat eu de gatit la 11 noaptea, am mancat bunatate de preparat pe la 1, cand imi trecuse foamea deja de vreo 2 ori, si vreo 300 de pagini de carte mai incolo, candva dupa 4 dimineata, fara pic de somn in creieri, m-am hotarat sa ma culc.

Din pacate, faza cu somnul in creieri a revenit la normal azi toata ziulica, asa ca acuma, la orele 2 de dimineata, dupa ce am petrecut la birou vreo 13 ore, 14 cu tot cu drum, imi cam pica ochii in gura...

Deci, ca sa ne intelegem: Zeul electricitatii este cel mai cool sau, dupa caz, cel mai hot - in functie de cat de tare si la ce anume ne trebuie.

[Acesta a fost un post publicitar. Drept plata, Zeul electricitatii este respectuos rugat sa se abtina pe viitor sa se mai joace cu nervii mei. Va multumim !]

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP