Snow Day

Ah, de cand tanjesc dupa o zi libera, care oricum inainte de peste vreo trei saptamani nici nu s-ar fi intamplat. Azi ar fi fost oricum o zi luuunga de lucrat, probabil ca si acuma as fi fost la birou. Ca de obicei, insa, nu-i cum se pregateste, ci cum se nimereste.
Asa ca azi, la 9 si un sfert, dupa ce imi mobilizasem toate fortele cat sa ma pregatesc sa plec de-acasa si sa ajung la o sedinta importanta, chiar dupa ce ma amagisem cu promisiunea ca dupa sedinta ma intorc acasa, m-am hotarat ca nimic nu justifica posibilitatea de a pica pe strada, de unde nu m-ar culege nimeni, oricum, asa ca am ramas acasa.

Ziua libera - ziua asta a mea libera - e o conventie de denumire. E doar o zi off work - oricum as fi avut nevoie de mult mai multe. Si n-a fost deloc libera, nu fiindca as fi recuperat in vreun fel muntele constant de treburi casnice. Si nici fiindca as fi recuperat in orice alt fel cate ceva din micile placeri pentru care am din ce in ce mai putin timp.
Ci pentru ca m-am muncit cu mine sa fiu in stare acceptabila de functionare pentru maine si pentru ca aproape nu m-am miscat din pat toata ziua. Si pentru ca, si asa, sfarsitul zilei m-a prins epuizata, buimaca, cu capul mare si rotitor din cauza presiunii atmosferice si in sevraj dupa cofeina de care am stat deoparte toata ziua.

Mi-as fi dorit sa fie snow day...