Blog Widget by LinkWithin

Let it fall, let it fall, let it fall

marți, 29 septembrie 2009

If it's gonna be a rainy day
There's nothing we can do to make it change
We can pray for sunny weather
But that won't stop the rain



O sa-mi caut albumul, se cheama 'Songs for you, truths for me' :)

Read more...

Cealalta femeie

luni, 28 septembrie 2009

Are cearcane fiindca doarme prost si tarziu. Zice ca se trezeste greu si n-are chef sa se mai dea jos din pat. Pierde oricum ore intregi la televizor...

A imbatranit aiurea, si are nevoie de un pumn de vopseluri ca sa nu sperie oamenii pe strada - asa ca de cele mai multe ori dimineata probabil ca nu se recunoaste in oglinda. Parul ii sta aiurea de obicei, cu toata stradania. Cand se imbraca aiurea, se imbraca tare aiurea - diversele chestii pe care da o caruta de bani pur si simplu nu se aseaza cum trebuie.

Nu te poti intelege cu ea pana nu bea prima cafea - si nici dupa aia, oricum. Mananca cum doarme - tarziu si prost. E mofturoasa, si chiar si din lucrurile care ii plac trei sferturi ii fac rau.
Daca ar putea, n-ar mai munci o singura zi in viata ei. S-a lenevit infiorator si orice face e exclusiv din obligatie. Poate sa fie foarte convingatoare, dar cine o cunoaste stie ca e lenesa.

Nu se mai entuziasmeaza de prea multe lucruri, ba chiar dimpotriva - e la fel de curioasa, pe cat e de pofticioasa, adica deloc. Se entuziasmeaza peste masura de iesirile cu prieteni si cunoscuti, dupa care incepe sa o oboseasca prezenta lor si sa nu mai aiba chef sa mearga nicaieri. Oricum, da mai mereu impresia - daca nu chiar si spune - ca ar prefera sa fie in alta parte. Si oricum, majoritatea oamenilor pe care ii cunoaste o enerveaza, fiindca ii considera lipsiti de inteligenta si de bun-simt.

Panicoasa, cateodata cu mania persecutiei - toate lucrurile i se intampla numai ei. Chinuieste oamenii din placere si e razbunatoare, asa ca majoritate se roaga sa o loveasca amnezia. Sau fulgerul. Sloboda la gura cand e plina de draci, dar plina de tabu-uri. Depresiva si cu atacuri de panica, totusi se infurie teribil si blestema oamenii...

Iar daca si-ar pune mintea si mai tare, probabil ca cineva si-ar rupe gatul de-a dreptul intr-o zi !

Read more...

Stepdown Challenge Sinaia '09 – Twice as nice!

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Ii stiti pe prietenii mei de la RaidExtrem ? Ei bine, ei organizeaza week-end-ul viitor la Sinaia smecheria asta de eveniment din titlu - Stepdown Challenge.

Joi sunt inscrierile si antrenamentele, vineri - calificari, sambata e chiar concursul, iar duminica program de voie. Organizatorii promit traseu si probe interesante pentru participantii la concurs si spectacol pentru asistenta. Asa ca daca sunteti amatori de senzatii tari, poate ne vedem pe-acolo ;)

Oricum, oamenii si-au facut treaba ca la carte, asa ca gasiti informatii prin tot internetul - urmariti-i pe Facebook si pe Twitter. Ca sa nu mai spun ca toate detaliile despre concurs, traseu si program, formularul de inscriere, toate sunt pe situl oficial: http://www.stepdown.ro/.

Deci, mai vine cineva ? :D

Read more...

Ce mai urmeaza ?!

joi, 24 septembrie 2009

Mai pe la inceputul lunii, asa, ma tot miram in sinea mea despre cum se mi aranjeaza toate lucrurile. Foarte frumos, mi-a placut la nebunie. M-am mirat putin, nu mult, ca sa nu fie de deochi, despre sortii prielnici.

Ei bine, cred ca m-a auzit cineva mirandu-ma, chiar si in sinea mea. Si s-a hotarat sa ma trezeasca la realitate. Rezultat ?
Luni: dimineata mi-am patat o camasa alba cu cafea - mie chestiunea asta de maxim 2 ori pe an; atelier de dulciuri s-a amanat, dar n-am aflat asta decat dupa ce m-am invoit de la serviciu, m-am enervat in trafic, am platit taxiul cu ultimii bani, am gasit un bancomat in ultimul moment.
Marti: aveam o sedinta la 2, la niste oameni cu fasoane. Fiindca n-am terminat o afurisita de prezentare, sun pe la 1 si ceva si intreb cat e de critic sa ma infiintez si daca o sa dureze mult. Foarte si, respectiv, da. Bine, vin mai tarziu, zic, va gasesc acolo. Ma duc la destinatie la 3, dupa slalom prin centrul supra-aglomerat si deci prea multi bani la taxi. Toata lumea plecase de jumate de ora. Slalom inapoi prin centrul supra-aglomerat. Si da, prea multi bani la taxi. La birou imi trebuie niste raspunsuri urgente pentru intalniri, strategii, prostii. Evident, nimeni nu raspunde la telefon, iar de mail ce sa mai zicem...
Miercuri: sedinta cu ifose. Mi-e rau de-mi vine sa vars. Seful intarzie, eu am o vaga idee despre ce se vorbeste, desi ieri cand l-am intrebat daca trebuie sa pregatesc ceva, sms-ul a zis ca nu. Ma intorc varza la birou, cu dorinta ascunsa, desi nu prea bine, de a duce rasa umana la extinctie. Ziua se taraste greu. Seara am o invitatie scortoasa la un cocktail relaxat. Cu 5 minute inainte sa ies pe usa, accident vestimentar major. Dupa regulile artei, ar trebui sa merg acasa, sa ma schimb. Adica sa fac slalom inainte si inapoi prin centrul supra-aglomerat. Rezolv situatia cum pot si sper sa nu ma fac de rusine. Seful a zis ca intarzie o jumate de ora. Prognozez ca nu va mai veni. Se adevereste.

Sunt intr-un rollercoaster emotional ingrozitor. Am intr-una senzatia ca merg pe sarma, pe un monociclu, si oricum n-am plasa de siguranta. Toata chestiunea este extrem de obositoare si in acelasi timp nu ma lasa sa dorm noptile. Tocmai m-am gandit ca saptamana asta, de cand au inceput calamitatile, s-a schimbat zodia...

Deci - ce mai urmeaza ?!

Read more...

Mobilizare generala !

joi, 17 septembrie 2009

Update: Ei, poftim ! There is no justice in the world...

Auziti, lasand la o parte ca fix cand a aparut stirea nu eram pe receptie fiindca porcul de Ghita a intrat in greva, va rog cu cerul si cu pamantul: cine imi faciliteaza si mie accesul la filmarea Top Gear ? ;;) [acesta este un clipicit ingenuu si fermecator]

Daca e nevoie de explicatii si motive, cititi aici, aici, aici si mai ales aici !

... Am zis ca vine ziua mea ? Bine, mai incolo, dar ce, primesc cadouri minunate de pe-acum. Deci, o invitatie, cineva, oricine ? Pliiiiizzzz ?
Acuma, daca ma gandesc mai bine, ar putea exista si o recompensa !

Read more...

Coana (Chi)Rita in careta motorizata catre Iesi (2)

miercuri, 16 septembrie 2009

Continuare de aici.

S-au urcat niste... tarani, da, fix asa, in ciuda vesmintelor cu staif. Ar fi vrut sa stea toti 3, pe scaunele din fata mea, asa ca au mutat sacosa de rafie a mosului spre mine, fara sa intrebe. Idiotii, or fi crezut ca-i a mea... Pana la urma s-au dus pe locurile tinerilor din spate, asa ca aia s-au asezat in alta parte cand s-au intors de la tigara. Faptul ca le-a atras cineva atentia ca locurile sunt ocupate nu i-a embetat cu nimic - pe mocofani, vreau sa zic.
Unul din mocofani vorbeste la telefon. Cel putin tot vagonul e astfel pus la curent cu situatia unui apartament din Iasi si cu mersul trenurilor dinspre Bucuresti. Mocofanul nr. 2 suna si el pe cineva - unde-i Tudorel, a venit la munca, ia da-l la telefon, ia ma, vorbeste si cu Petrica. Slava cerului ca a picat semnalul - altfel puteam si eu sa vorbesc cu numitul Tudorel.

Am mai zis ca mi-i cald ?

Mocofanii vorbesc doct despre inutilitatea diplomelor de la facultate. Chiar ca da !

Mocofanul nr. 1 si doamna mocofana (e o doamna...) vorbesc la mobile in acelasi timp - sper ca nu unul cu altul. Cica or sa coboare la prima - slava !

Iar vine o unda de duhoare - mosul adormit se intoarce in partea cealalta, sau poate rafia respira...

Doamna mocofana stie cuvinte destepte - au analizat cifrele, au trimis raportul prin imeil, şăfu o zis, li s-a spus clar. E buna de sefa de campanie electorala - vorbeste mult si fara rost si nu spune nimic.

WTF ?! Mocofanul nr. 2 a iesit pe jumate pe geam in goana trenului printr-o halta - RASPUNDI BA DRACULUI LA TIELIEFON ! Tot restul vagonului a sarit din scaun. Are ochelari "de aviator". Tampitul.
Ii trebuia numarul lui Nico (aka Neculai) - am aflat cand "ba" a sunat inapoi, ca sa nu-l iaie necuratul. De care numar al lui Nico nu mai era nevoie, fiindca fusese gasit; impreuna cu numarul nevesti-sii si cu numarul lui secret, pe care nu-l stie toata lumea - evident, ca doar e secret...
Doamneeee, multi oameni natarai ai lasat pe lume !

15:50, Tecuci, mocofanii au coborat !
Am deschis geamul - de ce nu l-oi fi deschis pana acuma nu stiu !

16:05, tot in Tecuci. Fata de peste coridor (in locul Libertatea pentru femei) asculta muzica la casti. Mult prea tare. Din nou precizez, 2m intre noi si il aud foarte clar pe Michael cum racneste in Earth Song. Undeva mult mai in spate, unuia din fratii mutati de la locurile lor ii urla si mai tare in urechi "They don't care about us". Daca pentru mine, la distantele astea, e enervant de tare - cum or fi suportand astia in propriile timpane ?! Sper sa li se termine bateriile mai repede tuturor. Mie de asta mi-e, altfel as asculta si eu. Dar trenul asta, in caz ca nu v-ati prins, nu are prize, asa ca risc sa imi moara telefonul cand mi-e lumea mai draga.

Mi-e foame. Visez la un restaurant bine garnisit si tanjesc dupa un capucino cu spuma de lapte. Am de gand sa caut in Iasi un restaurant la care am fost asta toamna. Am ratat celelalte vizite in Iasi pana acum - ei, pe asta am de gand sa nu. Mi-e foame.

Bine ca macar ne-am aerisit. Cum am inceput sa scriu asta, cum locomotiva de la trenul de-alaturi, foarte aproape, a inceput sa duduie si sa scoata fum, sau gaze de la motor, sau orice o fi mirosind asa.

Vreau sa plecam. Cum am scris asta, trenul a pornit. Oare sa mai vreau ceva ? :D
Hait, am schimbat directia de mers. Si cred ca am iesit de pe linia electrificata.

Whoaa. Mosuletele s-a mutat singur pe un scaun mai incolo. Poate curentul - sau aerul curat - l-a deranjat. Pai daca stiam...

Poate ar trebui sa inchid geamul. Dimineata m-am trezit cu o durere difuza de dinti. Nu vreau sa repet experienta. Nu chiar maine.

Hopa. Unul din oficialii cu cosuri vine sa doarma lungit pe cele 3 scaune din fata mea. In afara ca mi se pare groaznic sa vrei sa atingi cu mai mult decat e necesar din tine sau din hainele tale mizeriile astea de scaune, mi se pare foarte aiurea oricum - sta mult prea aproape de mine (da, am o problema cu distantele personale).

Am adormit. Greu, apasator, lenes -ca somnul de pe drum. De cand m-am trezit stam. Si se pare ca stam de mai mult timp - oamenii vorbesc suparati la telefon - cred ca de-asta m-am si trezit. O tanti a pierdut ultima masina spre casa; zice ca-s 30 de minute intarziere - what the hell ?!

Am visat greu, la fel cum am dormit, si inca nu m-am dezmeticit. Habar n-am ce-am visat, dar in paralel am auzit niste copchii chiraind aiurea, oamenii povestind la telefoane si toate celelalte zgomote dintr-o gara in the middle of nowhere.

Cred ca am asteptat alt tren intarziat - tocmai a trecut si noi tocmai am plecat !

Ma doare capul de la caldura si de la somnul chinuit. As bea o cafea. Mi-e foame.

Aerul miroase greu, a praf, a metal incins, a omul asta lungit pe 3 scaune in fata mea.

17:25, nush ce gara. Pe stanga, catre pustii, cam 100 de oi pasc printre liniile de tren. Poate facem de-o pastrama...

Am pierdut numarul paginilor mazgalite. M-am "intors" in agenda pana la 21 august. Probabil ca multe cuvinte sau randuri intregi de-a dreptul n-o sa le mai inteleg cand o sa transcriu diseara [ba am inteles tot, suprinzator :)]. Sau o sa-mi fie lene [nu mi-a fost]. Dar exercitiul e interesant [da, a fost, mai fac].

Nota: inca n-am plecat din Iasi, dar inca mai am "material" de ieri pentru inca vreo 2-3 posturi. O sa vad daca reusesc sa recuperez ceva din ele in tren. Sau daca scriu ceva nou :)

Read more...

Ce m-am mai gandit

Am negociat cu colega mea si am stabilit ca ar fi rezonabil sa ma pensionez. Da, chiar de pe-acuma, pe motiv de lehamite de munca. Sau, daca suna mai rezonabil, as putea sa ma pensionez pe durate limitate - cand e zi cu soare de exemplu. In restul zilelor sa muncesc ca de obicei. Dar in zilele cu soare - nu, sa pot sa stau pe banca la soare, sau sa citesc, sau sa ascult muzica sau orice altceva mai fac pensionarii.
Mai vrea cineva ?

Read more...

Coana (Chi)Rita in careta motorizata catre Iesi

Doamnele de langa mine vorbesc despre nunti, meniuri si cum nu trebuie sa irosesti mancarea (salamuri, chiftele, sarmale, peste - cat incape) si de cat de scumpa e bautura, ca la o adica acuma se cer mai multe nu ca pe vremuri cant se punea doar vin la masa. Acuma astia tineri si la apa fac mofturi - asa au vrut ei, Dorna, nu stiu de ce...

Vine controlul - si supra controlul, in sensul ca e o echipa de 3 oameni care vaneaza infractorii neplatitori de taxa de transport. Oamenii mint cu seninatate - e o doamna cu 2 baieti trecuti bine de varsta adolescentei care au vrajit un mosulete sa ii treaca pe biletul lui ca insotitori, sau asa ceva. Adica eu asa banuiesc din discutiile pe care le prind. Doamna ii zice controlorului care ii intreaba de ceva acte ca de, ce sa facem, asta e situatia. Cata seninatate, eu n-as putea. N-am mers in viata mea cu nasul - nici macar in studentie. Ca dupa ce ca mergeam rar acasa si n-aveam chef de senzatii tari, la noi era supra-control pe fiecare tren si erau si niste nasi ai naibii. Nu ca as sti, dar asta era impresia.

Doamnele cu discutia despre nunti sopotesc de zor, iar cea din colt e panicarda de-a dreptul. Cred ca n-are bilet si ca atare e lesinata de frica - sau mai are un pic si lensina de-a dreptul. Iaca, ce sa vezi, un om cu constiinta ! Inca se mai resimte si dupa ce a trecut controlul - cu bine - si se jura ca nu mai face asa ceva in viata ei..

Trenul miroase urat - URAT - intr-una, tot timpul, oriunde ai sta. Am schimbat vreo 4 locuri pana acuma - scaunul doamnei fara belet care a coborat in Ploiesti Sud.

E 1, dar mi se pare dupa lumina ca spre 4 dupa-amiaza. Poate timpul prea scurt de dormit - doar m-am culcat pe la 3 dimineata - are ceva de-a face cu asta.

O babuta de pe un scaun mai in spate se holbeaza la mine intr-una - ce-oi fi avand asa interesant ? S-a intors de tot in scaun, spre spate, ca sa ma vaza.

Uhhh, in fata mea, pe fostul meu loc se aseaza un mosnegut care vinde ciorapi in plastic nou si ochelari de vedere vechi. Miroase ingrozitor. Si stau la 2m de el. Uuuuh, vreau sa plece, sa plece, sa plece ca altfel imi vars stomacul aici. Si abia am mancat... Ah, doar am zis ca nu mai plec decat cu IC... doar am zis ! Ah, si cat mai e pana ajungem...

Deja 3 ambulanti cu nealimentare (mosneagul + 2 "surzi" - care nu sunt cu adevarat asa, sunt sigura) si inca 3 cu alimentare (2 "oficiali", cu ecusoane + 1 colorata cu un cos) - bere, aline, covrigei.

Il stiti pe Alain de Boton cu experimentul scriitoricesc din aeroport ? Ei this is no Heathrow, dar as scoate o colectie de nuvele, daca nu chiar un roman intreg dupa o saptamana de calatorit cu CFR-urile tarii. Cred ca am mai povestit ca visul meu e sa stau la cafenea si sa ma holbez la oameni si sa le scriu povestile. Doar ca n-ar fi cafenea, ci afurisitele de trenuri. Si doar ca nuvelele mele din tren nu si-ar gasi targetul in nefericitii de calatori care merg cu el, trenul. Nici n-are sens sa detaliez de ce.
Bine, dupa asta as deveni agorafoba si as primi cumparaturile pentru subzistenta printr-un cos atarnat cu scripeti la balcon... But I would make millions, asa ca mi-as permite :D

Am umplut deja cu scris marunt 4 paginute din agenda de la Radu. E un pic mai mare decat mana mea asa ca nu e de mirare ca randurile se umplu repede. Cred ca sunt sanse mari sa devina my little black book.

Cred ca natiei asteia i-ar fi de folos un sistem de tulumbe care sa aplice bai fortate cu clabuci, ceva si cu tot cu haine, evident. Alt nene sta pe scaunul unde am stat eu. Duhneste, nu exista alt cuvant mai bland. Ma intreb cat de urat ar fi din partea mea sa ii zic ca pute, de mi se face rau, deci sa se mute in alta parte. Bineinteles, are faimoasa sacosa de rafie. Sper doar ca o sa coboare in curand...

O tanti de peste culoar citeste o revista subtirica de femei - gen Libertatea pentru femei daca mai exista asa ceva. Titlu mare pe 2 pagini: Culoarea lacului de unghii spune totul despre tine (sau asa ceva). Oups. Oare ce-o fi spunand despre mine care am unghiile vopsite in rosu-sange ? Sa intreb, sa nu intreb ? (era pur retoric)

Langa nenea mirositor, deci langa fostul meu loc e un geam separator pe care se vad niste groaznice urme unsuroase. Nu cred ca sunt de la fata cuiva, dar sunt cu siguranta de la un par infiorator de murdar. Tulumba ? Please ? Sandvisul se revolta la mine in stomac - pacat, a fost gustos, in mod suprinzator.
Ah, as vrea sa ma teleportez la Iasi. N-ar mai fi amuzant, ca mie imi place sa calatoresc - cu tren, avion, masina - orice, numai sa fiu pasager. Dar macar nu m-as mai imbolnavi de scarba. Cred ca o sa incep sa respir exclusiv pe gura - si sa blochez respiratia nazala.
Sa ne intelegem: trenul e rapid, e din alea noi, nu ca jegurile alea de accelerate cu care m-am dus anul trecut la Sibiu. Desi si asta e fix un alt jeg - e absolut imputit. Parte fiindca sunt convinsa ca nu e curatat nici macar o data pe luna, parte fiindca oamenii din el sunt ingrozitor de ne-sanitati.
Cand ma gandesc ca ma gandeam sa ma imbrac cu o camasa alba. O salopeta maro spre negru ar fi mai potrivita.

Oi, nenea si-a tras geanta langa el si s-a pus la soamne. Imi vine sa plang de furie si neputinta. Mai mult de neputinta.

Ce va spuneam - 10 paginute scrise marunt. Pai nu e inca ora 2 - pana la 7 cad ajung la Iasi termine o nuvela intrega.

Am scapat capacul pixului pe jos. Il ridic cu scarba si ii dau drumul in geanta. O sa il arunc, nu mai are rost sa pun mana pe el din nou...

Iaca si presa: click, click, programe tv, prosport. Cineva intreaba pe altcineva daca a vazut pe nush cine la acces direct. OMFG ! o sa mor pan' la Iesi ! De unde rezulta ca sunt potential snoaba cu certificat - de fapt potential certificat, ca snoaba sunt cu siguranta.

Bleah, nenea s-a intors, ca tocma ce-am plecat dintr-o gara. Acuma duhneste si a tigara. Am sa mor, am sa mor, am sa mor ! Bine ca am bilet de intoarcere cu Intercity - of.

Peisaj fain: o campie galbena de porumb uscat, un cer de un albastru linistit, cu nori albiciosi pasnici, in zare dealuri verzi.

Nenea miroase in continuare, ca sa zic asa. Noroc cu flacaii din spate - vine un ceva de zahar vanilat dinspre ei - nu de la praji, ci de la un parfum simpatic.

[to be continued]

Read more...

Stiti ce m-am gandit ?

marți, 15 septembrie 2009

De fapt, m-am gandit la cateva chestii foarte istete din care ar putea sa iasa un post chiar inteligent - si inteligibil.
Din pacate, soarta e potrivnica; fiindca maine plec in voiaj (vorba vine) si pentru ca am cascat gura aiurea la tembelizor, intarziind nepermis si chiar indecent de mult facutul bagajelor, si fiindca e deja 2 jumate dimineata - ei, pentru ca toate acestea, vorba poetului, uite ca nu mai scriu nimica.
Am scris totusi randurile astea fiindca astept de cateva ore sa se incarce mailurile din ultimele 10 zile si pe amaratul de Ghita - ca de, vine si el cu mine in voiaj. Si ajunsese pe la 89%. Dar acuma gata.
Cat despre postul cel istet - well, poate maine in tren - daca nu cumva gasesc ceva mai interesant de relatat; sau daca nu citesc cu prea multa ravna din Harry Potter :D

Read more...

Mestereli, mesteritori

duminică, 13 septembrie 2009

Casa noastra - a parintilor mei, respectiv - e chiar intr-o casa, pe pamant cum ar veni. O casa veche imi imaginez - casa care pana acum vreo zece ani era la coltul strazii avea pe ea marcat anul 1906, iar pe alte case din cealalta jumatate de strada scrie inca 1926.

Casa veche deci, constructie la fel, facilitati si utilitati lipsa, tot tacamul. Cand zic utilitati lipsa, inseamna ca nu avea baie si unicul tribut adus modernitatii era o chiuveta in casa, care in fiecare iarna a copilariei mele ingheta bocna, ca incalzirea se face prin sobe de teracota - modernizate, ce-i drept, probabil cand s-au mutat parintii mei acolo, prin anii '80.

Toate astea au continuat sa existe pe durata copilariei mele; abia cand eram in liceu - si parintii mei pusesera ceva bani deoparte, numai ei stiu cum - s-au facut niste modificari si modernizari.

Cum ar fi ca toata fatada casei a fost stricata, ferestrele acoperite si gradinita de trandafiri distrusa - ca sa faca loc centralei termice si unei bai decente, cu cada. Faimoasele sobe de teracota au fost scoase, s-au pus calorifere in camere odata cu centrala termica pe baza de gaz, a fost instalat un boiler in baie, ca pe langa apa curenta sa avem chiar apa calda. In plus, toate camerele au fost zugravite din nou.

Spus in cuvinte suna putin, dar nu e asa, deloc. A durat cateva vacante de vara la rand. Toate resursele casei si familiei - financiare, umane si emotionale - au intrat in modificarile astea. Tata, fiind el lasat de mama natura cu pricepere la orice chestii de facut cu mainile (inca o trasatura in care l-am mostenit) s fost implicat in toate lucrarile si operatiunile, de la un capat la altul. Mortar, caramizi, zidarie, tevi de scurgere, tevi de centrala, tencuiala, varuit, montat ferestre, finisaje - la toate s-a bagat. Ceea ce nu ne-a scutit totusi de repetate echipe de muncitori, de care, daca mama nu era acasa eram eu responsabila: facut cafele, cumparat bere, pregatit gustari. Ah, si tot dezastrul care ramanea dupa ei si care trebuia inevitabil curatat...
Cred ca de la asta mi se trage aversiunea profunda pentru curateniile generale - si pentru alea particulare, for that matter. De la asta si de la operatiunile sezoniere in care mama se hotara sa schimbe locul mobilei prin casa.
De-asta la mine acasa lucrurile nu se misca din loc. Si imi si dau silinta sa nu fac prea multa mizerie, ca sa nu trebuiasca sa fac prea multa curatenie.

Ei, si ajungem la motivatia acestei postari. Din cauza unor accidente sau defectiuni pe la etajele superioare, am avut asta-iarna ceva infiltratii pe tavanul de la baie si din debara. Ei, a venit momentul sa rezolvam problema - si anume, fratele proprietarei sa rezolve problema. Doar ca aceasta calitate nu m-a scutit de celelalte probleme pentru care detest reparatiile si mesterii si curateniile.
I-am facut cafea, mi-a fumat in casa, a trebuit sa il ajut sa mute masa de la bucatarie prin toata casa, ca doar cred ca e de-o inaltime cu mine. Si la sfarsit aproape ca mi-a si zis ca si-a pierdut el ziua libera aiurea ! Macar nu a trebuit sa il platesc...

Cand o sa ma mut la casa mea, o sa il chem pe tata sa fie director de santier - chit ca o sa coste berea mai mult - si eu o sa dorm la hotel. Si o sa ma duc doar la inspectia finala.

Read more...

TV back

vineri, 11 septembrie 2009

Mda, am iarasi cablu, dupa fix 3 luni de zile.
Stau la fel de hipnotizata in fata telvizorului ca si inainte. Din pacate insa nu mi se pare ca mai e mare lucru de vazut... Nu vorbesc de chestiile la care nu ma uitam nici inainte - stiri peste stiri si talk-show-uri si analize etc etc
Nu prea mai sunt filme, serialele cred ca-s inca in pauza, muzica n-are niciun haz si nici nu prin Boomerang. Era mai amuzant iTV pana la urma - daca mi-ar fi mers si internetul corespunzator...

Pe scurt, iar pierd timpul aiurea - de data asta si fara gratie.

Read more...

What are friends for ?

marți, 8 septembrie 2009

Prietenii sunt ca sa vina in vizita si astfel sa te forteze sa faci curatenie :D ceea ce am facut, dar nu chiar de tot. Si-apoi las' ca ma iarta, ca doar casa luna nu e motivul pentru care suntem prieteni, nu ? ;;)

Later Edit: Prietenii sunt ca sa te asculte cand te plangi a suta oara despre job si despre viata ta mizerabila.
Prietenii sunt ca sa rada de tine cand esti indragostit lulea, de nu mai vezi pe unde calci pe strada.
Prietenii sunt ca sa iti cumpere o cafea cand esti chior de somn - sau mahmur - si sa iti faca un vin fiert cand esti racit cobza.
Prietenii sunt ca sa iti spuna la multi ani cand pana si tu ai uitat ca e ziua ta.

Prietenii sunt ca sa iti cumpere in dar cartile pe care tu vrei sa le citesti.
Prietenii sunt ca sa mergi cu ei in vacanta.
Prietenii sunt ca sa nu iasa in oras cand tu n-ai chef sa iesi la dans.
Prietenii sunt ca sa te minta frumos cand ai nevoie si sa iti spuna adevarul blajin tot cand ai nevoie.
Prietenii sunt ca sa iti scrie un mesaj simpatic si emotionant fix cand ziua te apasa mai tare.
Prietenii sunt ca sa vorbesti cu ei dupa ani de zile ca si cum nu v-ati fi vazut de ieri...

Read more...

In alta zi


Read more...

Ploua infernal

luni, 7 septembrie 2009

"De-atitea nopti aud plouand [...]
Si parca dorm pe scanduri ude,
In spate ma izbeste-un val
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal."

Brrrrr...

LE: aceasta este o poezea studiata de-a lungul si de latul de elevi zelosi intr-o ora de literatura romana (si poate si pe-acasa, daca au avut ceva comentariu literar de... copiat). Mult mai putin celebra, totusi, ca mult-repetata "ploua ploua ploua vreme de betie" pe care baietii de la mine din clasa si de-aiurea o inganau tanjind dupa respectiva stare euforica.

Ce n-am putut sa inteleg nici la vremea respectiva si nici in ziua de azi e ce l-o fi chinuit atat de tare pe saracul om de a putut scoate senzatiile astea din el. Cum ma, cum sa dormi pe scanduri ude ? Si mai ales cum sa te izbeasca valul in spate. Pe ploaie. Cand e frig ?! Ca eu simt cum ma baga pneumonia in mormant numai cand citesc asa grozavii.

Nu mai zic de aia podul ne-tras. Cum ar veni sa tresar eu somn ca n-am inchis usa de la casa. Cum ar veni ca lui ii mai bine cu podul tras, izolat carevasazica, respectiv in lumea lui nemuritor si rece...

Haide draga, mai terminati cu ploaia asta ca uite ce scoate din oameni, zau asa !

Read more...

I ain't missing you at all...

vineri, 4 septembrie 2009


John Waite - I ain't missing you at all

Rita citeste carte castigata marti la concurs Tweetika - "A concise chinese-english dictionary for lovers". Pagina 41: "England is hopeless country, but people having everything here: Queen, Buckingham Palace, Loyal Family, oldest and slowest tube, BBC, Channel 4, W.H. Smith, Marks & Spencer, Tesco, Soho, millenium bridge, Tate Modern, Oxford Circus, London Tower, Cider and ale, even Chinatown."

Rita deschide Twitter - Promotie bilete avion Londra de la 89 Eur sau, la alegere, 30.000 de bilete de avion cu preţuri de la 13 Euro.

Pe Rita o apuca dorul de duca.

No, I ain't missing you, I can lie to myself...

Read more...

Cooperativa "Arta si precizie"

joi, 3 septembrie 2009

Atentie, urmeaza text cu continut frivol :)

Ii stiti pe oamenii aia care fac picturi sau scriu versuri pe boabe de orez ? Mie mi se par niste plasmuiri, gasesc ca e greu de acceptat ca s-au nascocit oameni cu asa rabdare, atentie, migala, acuitate si acuratete.

Tineti cont, nu ma consider deloc o persoana cu "2 maini stangi", ba dimpotriva, sunt considerata de oamenii care ma cunosc macar un pic ca o persoana cu rabdare, atentie, migala... ati prins ideea.

Fix din motivele de mai sus, pentru economie - mai ales de timp, si fiindca pur si simplu cred ca fac treaba mai buna, sunt genul care-si executa singura manichiura. Doar ca pentru asta platesc un pret foarte mare - si anume ca trebuie sa stau treaza pana in creierii noptii, cand termin absolut tot de facut si pot sa stau cu degetele raschirate ca sa se usuce opera de arta si sa continuie sa arate cum trebuie.

Bineinteles, "sa termin absolut tot de facut" e doar o insiruire de vorbe, nu e o expresie cu inteles si nici n-are vreo treaba cu realitatea. De exemplu, acuma, cand teoretic astept invoire de la unghiile mele sa ma duc la culcare, am in pat 2 carti, 3 reviste, un catalog, 2 sticlute de oja, un tub de crema, trusa de unghii, aparatul foto, o agenda, un token si bineinteles pe Ghita, ca doar la el scriu. Ca doar de, nu pot sa stau de-a dreptul cu degetele in aer, ca o cuconita razgaiata - it's just not me.

Provoc pe oricine crede ca e in stare ca, la aceste ore inaintate si dupa ce a avut o atentie exagerata pentru pictura minutioasa a 10 unghii cu rosu (rosu e important in discutie, fiindca greselile se vad din avion), sa deplaseze toate obiectele mentionate in afara suprafetei de dormit fara afecteze integritatea picturii de unghii.

Si partea proasta e ca si daca reusesc, printr-un miracol, tot nu inseamna nimic, fiindca am prostul obicei sa dorm cu mana sub cap, sau sub perna. Asa ca dimineata ma trezezc cu modele de tesaturi pe unghii, de zici ca au fost facute cu schepsis, la salon ! Ceea ce ma enerveaza teribil, mai ales fiindca seara trebuie sa reiau operatiunile.

Oh, well... Doar am zis ca e frivol, sa n-avem vorbe !

Read more...

Ta-daaaaa !

miercuri, 2 septembrie 2009

Iaca, in asteptarea cartii cu faimoasele retele ale lui Montignac, am produs ceva si dupa capul meu. Simplu ca "buna ziua" !


Read more...

Saptamana asta: daca e marti, nu ai ghinion !

marți, 1 septembrie 2009

Cititorii "nostri" mai vechi [ah, asta suna a "raspundem ascultatorilor"...] stiu ca am obiceiul sa ma plang periodic de ghinioanele care ma lovesc mai ales in zilele de marti. Sau in zilele de marti, 13. Sau in zilele de vineri, 13 - sau chiar in orice alta zi care intr-un univers paralel si defazat este una din zilele enumerate.
Nimic nu anunta aceasta zi de marti - care nu e 13, ce-i drept - a fi in vreun fel speciala fata de altele. Doar ca nu mai ploua - dupa ziua de ieri in care a cam turnat cu galeata. Dar fiindca sunt constienta de vointa proprie a zilelor de marti de a invarti lucrurile in felul lor, mi-am luat preventiv umbrela mica in geanta.

Chiar in ciuda hohoscopului, care anunta consecinte apocaliptice ale zilei, pana la urma s-a dovedit a fi o zi tare buna :)

Am sfarsit prin a fi invidiata si felicitata de un colt al Twitterului romanesc, fiindca am reusit sa castig cartea de azi la concursul Tweetika, PLUS cartea oferita prin tragere la sorti de Pranzul din caserola - "100 de reţete şi meniuri", de M. Montignac.

Ok, sa zicem ca la concurs tot am mai avut o bucatica de merit - ca am ghicit raspunsul repede-repede - dar dincolo a fost chiar noroc chior ! cu atat mai mult cu cat nici n-am facut eforturi speciale si mai si uitasem de tragerea la sorti.
Cu atat mai mare surpriza si euforie pe capul meu, mai ales fiindca la Tweetika particip de vreo 2-3 saptamani zilnic (ok, poate am ratat 1 zi), si desi am stiut/ gasit raspunsul corect de fiecare data (cand am participat), inca nu castigsem nimic.

Asa. Acuma, intr-o nota usor mai serioasa, as vrea sa mai zic ceva.
In afara de exaltarea - nu exista un cuvant mai ilustrativ - pe care mi-a adus-o faptul ca am castigat, ba chiar de 2 ori [n-am mai castigat ceva de pe vremea unui concurs de integrame, la vremea liceului] - as vrea sa le zic oamenilor care-s "vinovati" de finantarea premiilor - Books Express si BookBlog ca mi se pare o idee super-luminoasa asta cu premiile in carti. Asta si fiindca am reinceput sa citesc constant si sa-mi cumpar carti, la fel de constant, si am placerea metodica de a cauta o carte potrivita pentru un cadou de suflet.
Si chiar daca, dupa premiere, pare asa o reclama (foarte putin) mascata eu tot am sa va invit sa le faceti niste vizite - merita.
Si pe cat posibil, o sa particip in continuare la Tweetika - nu neaparat pentru premiu, just for the fun of it !

S-ar parea ca toamna a inceput bine, pana la urma. Ceea ce va doresc si voua !

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP