Blog Widget by LinkWithin

Printesa Bob de mazare

luni, 19 octombrie 2009

Cand aveam vreo 4 ani ai mei au fost intr-un concediu pe la Poiana Brasov - fara mine, deh. Mi-au adus de-acolo un costumas de dansatoare unguroaica - o camasuta alba cu dantele si un fel de sarafan negru cu trandafirasi rosii, acelasi material ca si rochia superba pe care si-a cumparat-o mama. Mi-a placut costumasul ala la nebunie si sora-mea l-a purtat si ea, cand i s-a potrivit. Iar rochita mamei a devenit o rochie foarte apreciata pe care am purtat-o la o petrecere cand eram in clasa a 12-a.

Dar cat pe cat de tare mi-a placut costumasul si cat de incantata eram cand ma imbraca mama, pe atata ma ingrozea camasuta aia. Avea niste dantele, cum va zic, si la gat si la maneci, si se strangeau cu un snur. Iar mama, ca multe alte mame in vremea aia, avea obsesia cu apretatul, mai ales al dantelelor. Iar camasuta mea nu scapa niciodata nescrobita. Atata ce ma zgaria bucatica aia de material, ceva ce n-am mai pomenit !
De fapt, ca sa fim corecti, am mai pomenit. La vreo cativa ani dupa ce n-am mai putut purta costumul unguresc am avut o rochita alba cu vaporase si cu guler si volane rosii. Se incheia cu un nasturas la spate. Doamne, ce-am mai purtat rochita aia. Si dupa ce n-a mai fost buna de oras, am purtat-0 prin ograda bunicilor pana nu s-a mai putut. Ei, cu asta, aceeasi poveste - apret, apret, apret. Imi aduc aminte si acum odata asa de tare ma deranja nu stiu ce cusatura interioara probabil ingrosata de faimosul apret, ca m-am schimbat si am plecat "in oras, la plimbare" in tricou si pantaloni scurti. Sacrilegiu !

Cele mai chinuitoare chestii din anii de scoala generala n-au fost, cum ar putea crede cineva, matematicile sau fizica - pentru care, doamne, n-aveam nicio atractie sau vreo intelegere. Ci faimoasele gulerase dantelat de impodobit uniforma si niste funde pe care mi le monta mama pe degete. Tanjeam dupa trandafirii cuminti ai colegelor mele. Dar nu, eu aveam funde montate pe degete si apretate asa de tare de puteau sa reziste si 2 saptamani ! Bine, erau si un fel de signature mark, ca nu mai avea nicio alta fata in toata scoala :D

Cand am incetat sa mai port haine cumparate de mama - de fapt, cand am inceput sa mi le cumpar singura - au inceput sa am probleme cu materialele. Chestiile plasticoase de obicei se electrizeaza - unul dintre fenomenele cele mai nesuferite asupra pielii mele. Nu stiu daca ma credeti, dar cu cateva ocazii, chiar am reusit sa generez scantei luminoase. Nu mai spun de "electrocutarile" cu diferite persoane (nu stiu daca se manifesta la fel, dar eu asa le zic).
Si in general, am ramas pana in ziua de azi la fel de mofturoasa la materialele si texturile pe care le au hainele mele.

Toata aceasta lunga introducere e ca sa ma minunez inca o data. Mi-am cumparat un pulover de casmir cu agora - o poezie, genul de chestii despre care vaz in filme ca ar costa prea mult. Ceea ce probabil ca e adevarat - a costat prea mult. Si ce sa vezi: ma inteapa !!!

6 comentarii:

nelu 20 octombrie, 2009 22:33  

muahahahaha! tare finalul :)) eu am o reală problemă cu încălţările. e o aventură să îmi cumpăr ceva de încălţat. dacă îmi cumpăr fără să mă holbez la cel puţin 30 de perechi diferite din magazine aflate la distanţe apreciabile, clar nu port perechea respectivă decât de două ori.

Rita 21 octombrie, 2009 01:37  

Ti se pare amuzant, ai ? mama si sa vezi ce scame lasa pe frumoasa camasa albastra ! grrrr
Si cum vine asta cu incaltarile ? e chestie e confort sau de ritual ? :D ca nici eu nu umblu atata !

nelu 21 octombrie, 2009 22:26  

e o chestie de aspect, apoi de confort. un mic exemplu : am fost acum vreo două seri să mă uit la ceva de încălţat, poate îmi voi cumpăra. mi-am luat două tricouri :)))

Rita 21 octombrie, 2009 22:40  

Eu daca as fi baietii (sau fetele) cu incaltarile, as face un aranjament cu fetele (sau baietii) cu tricourile. Sa le iasa si o pereche de pantofi vanduta la 4 tricouri, sau asa ceva ;)

Elena 22 octombrie, 2009 15:05  

Urasc apretul, iar de cand am scapat pe picioarele mele acest produs nu exista! Nicaieri in univers:)))) Exact aceleasi faze cu bluzele si gulerasele am indurat si eu, grrrrr. Si nici lenjeria de pat nu o suportam apretata, drept pentru care vesnic am certuri cu mama, care si acum ma bodoganeste ca nu-s gospodina:))))

Rita 23 octombrie, 2009 00:04  

Elena, stii care e ironia ? acuma folosesc un spray cu un fel de apret si cateodata ma oftic ca nu-mi stau camesile mai drepte :) Dar ala nu zgarie :D

Cat despre mame, vai, daca ar vedea a mea ce e prin vastele mele apartamente :)) in curand o sa am nevoie de menajera - ce zic eu, am deja nevoie, doar ca nu mi-o pot permite :P

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP