Blog Widget by LinkWithin

Legile din tara sosetelor

vineri, 27 noiembrie 2009

Orice soseta mai lunga de 3 centimetri si care se respecta nu va sta intinsa, la locul sau, ci de indata ce posesorul este in mijlocul drumului, se va undui incet in jos, ghemuindu-se la glezna mai jos de marginea ghetelor sau dupa caz atarnand dizgratios peste pantof.

Orice soseta cu simt civic isi va imparti culorile cu toate suratele sale, in mod nediscriminat si fara nicio preocupare artistica.

Orice soseta cu stima de sine va incerca permanent sa se piarda de perechea ei, ascuzandu-se in cuva masinii de spalat, pe fotoliu in teancul de rufe de calcat, sub pat sau chiar in cosul de gunoi.

Orice soseta cu principii se va rupe la momentul cel mai putin potrivit, lasand la iveala, dupa caz, o unghie vopsita sau un calcai aspru, spre umilirea definitiva a purtatorului.

Cica sa nu le calci in picioare !

Read more...

Time (running) out

Aveam de gand sa scriu altceva. Ba chiar postul e inceput de ieri noapte. Doar ca sunt oribil de obosita si simt nevoia sa trec pe "complaining mode".
Saptamana asta - poate si cea trecuta, nu-mi mai aduc aminte - n-am plecat inainte de 10 jumate - 11 noaptea de la birou. Si prin urmare n-am adormit inainte de 3 dimineata.
De obicei, daca trebuie sa ma trezesc - si ma setez in acest sens de cu seara - ma trezesc, mort-copt, uneori ca prin farmec, de cele mai multe ori super-obosita, dar ma trezesc la timp ca sa ajung la timp unde trebuie. Ei, in afara de luni, saptamana asta n-am mai reusit sa ma trezesc. Alarma a sunat, ca de obicei, de 3 ori, la 7 minute distanta, chiar si cu cateva snooze -mie nici ca mi-a pasat ! Am dormit inca o ora peste timpul programat - de obicei, mai pierd inca 20-30 de minute in pat, dar la modul controlabil.
Timpul de iesit din casa - igiena, cosmetica, tv, mofturi - a variat de la 35 de minute azi, la 2 ore - nici nu mai stiu cand, miercuri parca. Fara sa mananc, doamne-fere, si fara macar sa-mi beau cafeaua (sacrilegiu !) pana la ore cam prea tarzii si care se apropiau periculos de pranz.
Cum ar veni, am ajuns la birou, dupa escale pe la diverse evenimente, in starea de agregare a unui zombie, la care azi s-a adaugat o crunta durere de cap. Probabil ca orele de somn in minus, totalizand 9 numai pana azi, au decis sa-si faca simtita absenta.
Ziua mananc oarecum haotic - si dau o gramada de bani pe asta (de fapt despre asta vroiam sa scriu), iar seara numai tampenii pe care le mai gasesc prin frigider. De exemplu, toata saptamana am "lucrat" la un borcan urias masline verzi umplute cu gogosar...
Am pierdut toate serialele - incepand cu Grey's (ma rog, am vazut doar jumate) si culminand cu House in seara asta. A, si ieri seara mi s-a stricat televizorul - s-a stins pur si simplu si n-a mai vrut sa porneasca. Noroc ca aveam unul de rezerva...
N-am spalat vasele, n-am dus gunoiul, n-am curatat frigiderul.
N-am scris pe blogul meu, nu mi-am scris nici guest-posturile, n-am mai comentat pe nicaieri.
Si sunt epuizata, suparata, nervoasa.
Am nevoie de o pauza - ba chiar de o vacanta ! Ce zic eu, ar fi buna si ziua aia de 30 noiembrie libera - fiindca 1 e liber, na !
Dar probabil ca nu merit, fiindca da, nu mi-am terminat treburile si in niciun caz la timp...

Read more...

Senzatii tari

luni, 23 noiembrie 2009

Stau in scaun si am senzatia ca am iar 10-12 ani si-mi executa cineva niste proceduri complicate - extractii, nervi, plombe, aparat, mulaje si alte asemenea. Cred ca am ramas si cu ceva traume psihice in afara de consecintele dezastruoase asupra dentitiei mele, pe termen lung sau chiar pentru totdeauna.

Doctorul asta e bland si imi zice intr-una "stam asa un pic", desi e clar ca el nu sta deloc.

Corpul imi e incordat la maxim - mana stanga e inclestat pe manerul scaunului, iar cu dreapta mototolesc doua servetele.
Toate sistemele vitale sunt in alerta - imi simt exact inima in corp, toti nervii sunt sensibili, desi ignora orice stimul care nu e amenintator. Genunchiul stang imi mai zvacneste din cand in cand - imi dau seama de asta fiindca vad varful ghetei miscandu-se, cand n-ar trebui.

Muschii spatelui sunt intepeniti - scaunul e pentru oameni mai inalti si mie imi ajunge crestetul unde altii isi sprijina gatul.

Freza aia, doamne, ma ucide. O fi zgomotul sau poate mirosul de dinte pilit, ars. Zvarrrrrrrrr, pana in creier. Sunt incordata ca un arc, dar slava cerului, anestezia e ca un balsam - pana sa-mi puna plomba la celalalt dinte aproape ca mi-a amortit si nasul. Chiar daca din cauza zgomotului si al mirosului am impresia ca simt fiecare pilitura - de fapt nu simt nimic.
Am praf si de resturi de plomba pe mine si miroase in continuare a ars. Imi tin respiratia in timp ce freza imi gaureste creierii, ca sa nu mai simt mirosul si sa nu ma apuce panica. Dar cum gura mi-e blocata si incerc sa nu inspir prea tare, ca sa nu ma inec si sa-i tusesc doctorului in figura - sau chiar sa il musc de mana.

Cand clatesc - ugh, un lichid pe care papilele mele amortite il ghicesc acru, desi ma indoiesc foarte tare ca e asa - ma uit mecanic pe geam, care da in piata Sf. Vineri. E mai multa agitatie (joia trecuta era mai pasnic). Se vede si o vesta fosforescenta, deci probabil ca e un politist in intersectie. Vremea e urata si cred ca o sa ploua. Dupa-amiaza probabil ca o sa sufar un pic, dupa ce-mi trece anestezia si nervul dintelui o sa tremure de frustrare ca nu si-a putut face de cap si mai tare.
Dar sunt aproape fericita fiindca n-am simtit nimic si ca mi-a trecut durerea. Asa ca indraznesc sa-mi fac programare si pentru saptamana viitoare.

Read more...

Electorala

duminică, 22 noiembrie 2009

Vreau sa zic asa: am stat 3 ore jumate la coada ca sa votez. Nu in afara Romaniei, nu la 8 seara - in Bucuresti, de la 2 jumate.
De la 5 trebuia sa ma duc la un "eveniment social&monden" si pe la 4 jumate, prietenii cu care trebuia sa ma vad acolo m-au sfatuit calduros sa ma duc acasa, ca n-o sa conteze fix votul meu.
Stiam si eu, stiu ca probabil n-a contat - decat poate pentru cei foarte multi care au ramas in urma mea la coada, cei 500 care mai erau la coada la Drept la ora 6, si cei de la Leu in fata carora s-a inchis sectia de votare. Si mi-a fost si frig - destul de rau cat sa imi pierd vocea iar.
Dar n-am plecat acasa, inclusiv fiindca sunt incapatanata.

Si acuma vad ca estimarile privind prezenta la vot sunt pe la 53%.

Stiu ca pentru rezultatul alegerilor, faptul ca eu am stat la coada n-a insemnat nimic. A iesit pe dos cam tot ce-am votat. Putin, foarte putin, ma bucur ca ne-am dus mai multi sa votam. Inclusiv - sau mai ales - tineri.
Pacat inca ca ne trezim asa greu - da, inclusiv eu.

Read more...

Femeie cu capul pe umeri caut barbat gentilom asemenea*

miercuri, 18 noiembrie 2009

Nu-s deloc o persoana "confruntationala". Nu-mi place sa ma cert, cu oricine - fie si cu vanzatorii in piata; nu-mi place sa ma contrazic, inevitabil nu-mi place sa fiu contrazisa, iar daca e musai sa se intample, atunci sa se intample la modul "we agree to disagree".

Nu-mi place sa folosesc cuvinte tari -am un prieten care isi incearca talentele persuasive pe mine ca sa ma faca sa injur "barbateste" - sa fim seriosi, Dane, n-o sa se mai repete :P. Vorbele murdare si violente tradeaza ganduri murdare si violente. Chiar daca la prima vedere e mai "subtire" sa folosesti invective decat sa scuipi oameni in fata sau sa ii calci in picioare, granita dintre vorbe si faptele astea e tare subtire si usor de trecut. Limbajul este o conventie si in spatele lui e ceva concret - iar in cazul de fata, ceva concret si neplacut.
Eu nu l-am auzit pe tata injurand decat de papuci si rar de tot, la furii teribile, de dumnezei. Nu s-a pomenit la noi in casa exprimare cu "pu" si cu "pi" si toate rautatile care-mi trec mai des prin cap acuma le-am auzit in camin in primul an de facultate. Iar eu sunt fiica tatalui meu, deci nu.

Intr-o ordine de idei apropiata, nu-mi plac oamenii care nu stiu sa se exprime. Daca-ti ies cuvintele pe gura alandala, musai si in cap tot asa dezordine e; sau gol. Sa incurci sensurile, sa nu stapanesti gramatica, sa n-ai habar despre ce vorbesti si sa vorbesti totusi ca o moara stricata - pacate capitale, mii de buline negre.

Poti totusi sa nu fii cel mai destept din lume - nu-i necesar sa stii fizica cuantica sau mecanismele de reproducere la nevertebrate, dar ai face bine sa stii pe cine sa intrebi daca-ti trebuie sa afli.

Orice-ar zice altii, si oricat de pavat ar fi deja drumul spre iad, intentiile bune conteaza pana la Al de sus si inapoi - "thou shalt not harm" e combinatia mea personala intre porunca a 6-a si Juramantul hipocratic si mi-ar placea daca mai multa lume s-ar lua dupa litera si spiritul ei.
Si asa toti dam cu oistea in gard invariabil si sistematic - cu intentie sau fara, unii mai mult de la natura. Macar cele cu intentie sa incercam sa le mai limitam, pana nu apar consecinte ireparabile.

Ca femeie care sunt, pun si mare pret pe "aparitii" - nu pe aparente, am zis bine. Nu e musai sa ai ochi albastri, nici nu conteaza daca ai plete si nici nu trebuie sa pui cravata rosie la camasa alba - dar daca totusi pui, ai grija macar sa-ti stea cum trebuie. Pentru mine conteaza si ambalajul, design-ul. Daca maine mi-as lua o masina, as avea grija sa-mi placa caroseria si sa aiba o culoare faina. Da, as intreba cu siguranta pe cineva de chestiile tehnice la care nu ma pricep - adica majoritatea - dar as avea grija sa-mi placa masina aia cand ma uit la ea.

Cu politica acuma. Am pretentia ca e ceva de capul meu, dar la asta chiar nu ma pricep - si nici nu pretind ca ar fi altfel. Ca si cu fizica cuantica -desi habar n-am ce-i aia, stiu ca daca chiar mi-as pune mintea, as scoate-o la capat; doar nu vad vreun interes sau folos imediat ca sa ma apuc eu de asta.
Tot asa si cu politica. Chiar cred ca as scoate-o la capat - doar ca nu vad un interes sau un folos imediat in chestiunea asta. Doctrine, strategii, programe, directii, curente - plus diverse interese de moment, de grup, de culise. Plus politici economice, fiscale si mai stiu eu de care. Sunt departe de a le inventaria si inca si mai departe de a le intelege si accepta in halul in care se gasesc in peisajul politic autohton.
Ca sa fiu si foarte sincera, nu stiu daca democratia - in sensul ei adevarat, de puterea poporului - e chiar lucrul de care avem nevoie. Ce stie el, poporul ? ce poate el sa faca cu puterea asta care zices-se ca-i a lui ? Macar de-ar fi mai multi asa constienti ca mine ca nu au habar de prea multe lucruri. Dar nu sunt - se cred chiar foarte capabili si foarte indreptatiti sa-si dea in petec cu dreptul de vot. Cine l-o mai fi nascocit si pe asta...
Nu, chiar nu cred ca toata lumea ar trebui sa aiba drept de vot - si nu ma refer doar la cazurile flagrate de cazier penal sau de dunga rosie in buletin. Nici sa fie dat unor "alesi" pe baza de finante personale, dar nici asa, aproape la discretie.
Sa fie, domnule, un examen de baza - ca la carnetul de sofer. Ce, daca n-ai habar sa circuli cu masina poti sa omori oameni - cati, 10-20 deodata, doamne-fere. Dar daca eu si inca altii multi ca mine - poate un milion, poate 2 milioane - o dam in bara cu votul, fiindca nu stim pe ce lume suntem - atunci o dam in bara pentru tot restul de 20 de milioane.

Bine. Sa lasam expertiza politica la o parte - prea putini o au si dintre cei care o au, prea putin o folosesc la ce trebuie. Rezulta ca ne aflam o mare de oameni care nu pot sa ia o decizie rationala, din lipsa de informatii. Si oarecum si din lipsa de optiuni reale - ca doar de-aia vorbeste toata lumea de "alegerea cea mai putin rea". Deci avem decizie emotionala, pe baza de impresie artistica.

De unde rezulta eu si multi altii ca mine suntem zilele astea in plin proces de jurizare. Cin' sa fie alesul - cine ? Si dupa ce impresii artistice il alegem ? Si ce ne facem, ca unii evolueaza destul, in timp ce pe altii ii vedem prea mult. Si ce ne mai facem ca mai e o asistenta tare zgomotoasa pe margine care nu lasa pretendentii sa se prezinte cum trebuie, mai ales fiindca ei stiu ca eu o sa aleg emotional, drept pentru care incearca sa ma emotioneze.
Si eu stiu ca ei stiu, asa ca mi-am luat precautii sa rationalizez cu alegerea emotionala - sa fac niste critezii, sa zic ce e important pentru alegerea mea emotionala. Adica exact ce povesteam la inceptul postului.

Doar ca daca trag linie si adun, intrebarea capitala tot nu si-a gasit raspuns. Cum care intrebare ?! "Eu cu cine votez?"

*"Barbat" e o conventie - atat de dragul cheii matrimoniale in care am scris prima parte a postului, cat si ca sa reflecte realitatea candidatilor la Presedintia Romaniei, Anno Domini 2009.

Read more...

Culoarea durerii

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

House patruleaza prin casa in mars chinuit si fara directie si se intinde dupa injectia cu calmant [are necroza musculara].
Un episod mai inainte, Foreman se zvarcoleste in pat cu dureri oribile in tot corpul si urla sa ii faca biopsie [are o bacterie in creier].

In timpul asta, in cutia mea de chibrituri, as da orice sa ma taie careva, chiar si pe viu - cumva, am impresia ca m-ar durea mai putin. Nu, faptul ca ii vad pe astia zvarcolindu-se nu ma ajuta cu nimic. Odata cu maseaua ma doar si jumatate de cap, si dintele din fata, si urechea si in curand o sa ma doara si in gat de la amigdalele enervate. Nu mai pot sa gandesc, nu sunt sigura ca imi tin echilibrul vertical in toiul turelor de casa pe care le dau - si ma lovesc de usi, de altfel, dar nu simt nimic, fiindca maseaua ma doare mai tare decat orice altceva. Nici de vazut nu prea mai vad bine - e o ora tarzie din noapte, ochii imi sunt impaienjeniti din somnul in care ar fi trebuit sa fiu, si toate cele au conturiri neclare. Poate de-aia ma si lovesc de usi. Am luat 2 pastile diferite, deci doza dubla de substanta antiinflamatoare, dar nu ajuta la nimic. Oricum in ultima saptamana am luat o folie intreaga, asa ca probabil ca nu mai au niciun efect.

Am trecut prin toate stadiile: un zvac, un bazait, un zumzet constant, tacanit continuu si urlet in padure. Am ajuns la nivelul ala in care as fi urlat in padure. De fapt am si urlat - la mine, in cutia mea de chibrituri.
Curent electric si lovituria puternica si arsura si taietura adanca. N-am patit nimic critic sau prea "accidentator" toata copilaria mea - in afara de o arsura rea si urata care a lasat semne - dar cumva am o idee destul de precisa despre cum se simt toate astea la un loc.

Am vazut un film odata, un fel de SF, in care era vorba despre un colan scarabeu care, odata purtat, prindea viata si punea stapanire asupra victimei. Si leacul pentru salvarea fetei celei frumoase, care inevitabil a primit colanul, era sa-si imagineze ca raul iese din ea. Era ca o ceata rosie care se ridica din pieptul fetei, mai deasa si mai rosie pe masura ce iesea raul.

Cand ma dor cumplit dintii - si m-au durut ceva la viata mea - imi imaginez asa, ca un cui rosu gros si lung e infipt in gingie, in locul dintelui. Si ca sa ma conving ca nu mor de durere, imi imaginez ca iese cuiul, incet si greu ca un surub, din care varful se agata infinit de dinte, de gingie... de creierul meu ! si nu mai iese odata de tot !

Citeam undeva ca durerile de dinti sunt pe locul 2, dupa cele de rinichi, dar inaintea durerilor nasterii. Of, mi-e groaza...

La un moment dat am inceput sa caut cabinete non-stop - dar mi-a fost groaza sa petrec 2 ore in creierii noptii pe drumuri si pe scaunul dentistului. Niste tampoane cu spirt, si dupa ce s-a terminat, cu whisky, mai incolo, amortita, dar tot cu tinte rosii in creier, am adormit chinuita.

Read more...

Si totusi...

marți, 10 noiembrie 2009

Apropos de postul anterior, cred ca totusi ceva-ceva nu fac cum trebuie. A series of unfortunate events mi s-au tot intamplat de saptamana trecuta incoace - incepand de la faptul ca vineri noapte am uitat cheile in usa, pe dinafara, si terminand cu chinurile teribile la care ma supun pe rand in acelasi timp dureri tampite de masele si o gripa rebela - care sper sa nu fie din acelea.

Chiar, ce simptome sunt pentru afurisita aia de gripa ? si in general, dignosticul se pune exclusiv post-analize ? Nu mai descriu ce senzatii fierbinti incerc, nu e amuzant deloc.

Pe scurt, nu-mi merge prea bine...

Read more...

Am fost cuminte

vineri, 6 noiembrie 2009

Asa ca uite ce am primit de la niste clienti :) La cafenea mi le-au pus in apa, am creat valva la check-in si la controlul de securitate - being a Diva and all that - am starnit invidia stewardeselor si a intregului avion, coborand ultima cu florile in brate.
Si ma bucur sa va spun ca si-au revenit superb. Me happy :)

Read more...

Ioi !

miercuri, 4 noiembrie 2009

Maine ma duc pan' la Cluj - ceea ce inseamna ca inca de azi dimineata mi-am luat precautia sa ma trezesc speriata sa nu pierd avionul.
Stiu ca nu o sa ma pot abtine sa ma culc foarte-foarrrrrrte tarziu, ceea ce inseamna ca ca trezirea va fi un pas mai aproape de infernul personal. Poate ar trebui sa mai lucrez iar la obiective...
Partea buna e ca maine pana la 2 voi fi terminat toate treburile legate de deplasare. Partea proasta si respectiv extrem de proasta e ca: 1. mai am foarte multe treburi de birou care musai sa fie prestate maine si 2. avionul de intoarcere e abia la 6 jumate sau asa ceva. Cu putin noroc, o sa pot sta la cafenea, sa-mi verific mailurile si sa-mi termin treburile - de scris verzi si uscate, sau de sunat o gramada de oameni.
Si probabil ca maine seara o sa crosetez si partea a 2-a a Calvarului, promisa deja de vreo jumate de an, deja...

Read more...

Doctore, simt ceva mortal

marți, 3 noiembrie 2009

Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.*

Nu sunt prea sigura care-i "pozitia" mea fata de deochi. Nu stiu daca o fi ochiul rau, sau gandul vrajmas - vrajitorie sau reactie fizica si chimica de raspuns (fiindca sunt sigura ca se poate demonstra ceva dpdv strict biologic).
Dar niste lucruri se intampla si se intampla semnificativ. Sau mie mi se intampla, fiind eu mai sensibila (sau antrenata) si cu cele neexprimate de-a dreptul. Am o problema cu spatiul personal, respectiv cu incalcarea lui, simt privirile insistente, si cred ca am avut ceva "diagnostice" de deochi la viata mea, care s-au lasat cu disconfort fizic destul de mare si de durata - in termeni medicali: migrena, vertij, tensiune oculara.
Tind sa capat simptome similare si in situatii conflictuale: cand nu ma infurii de-a dreptul, mi se face rau cand ma cert cu lumea. Chiar daca nu e vina mea, dar si mai tare daca e, absob toate energiile rele. Din cauza asa si sunt foarte putin confruntationala, urasc sa ma cert, sa trebuiasca sa-mi argumentez pozitia la nesfarsit sau sa conving pe alticineva ca am eu dreptate. Prefer sa ma retrag din situatiile astea.
Doar ca situatiile nu dispar fiindca ma retrag eu din ele. Si vorbele raman la fel de grele si zise si scrise si chiar doar gandite. Ba cateodata nici nu trebuie sa fie vreo situatie conflictuala manifesta. Doar niste ramasite de ganduri nezise de prea mult timp, care ies la suprafata pana la urma.
Mi s-a intamplat de cel putin 2 ori in ultima saptamana sa ma loveasca niste vorbe mai ceva ca niste galeti de apa rece. Rau, rau de tot - mai ales pe frigul asta.

Nu pot sa ma abtin sa ma gandesc ca poate le-am meritat. Ceea ce ma face sa ma simt si mai rau...

*Marin Sorescu - Boala

Read more...

Madlena

luni, 2 noiembrie 2009

Azi am imbracat prima data paltonul in sezonul asta, iar in buzunar am gasit o lira si 65 de pence. Din alte vremuri.

Ah, as fi putut pleca sambata, ar fi fost cadoul perfect. Dar muncesc, n-a fost sa fie :-<

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP