Blog Widget by LinkWithin

Senzatii tari

luni, 23 noiembrie 2009

Stau in scaun si am senzatia ca am iar 10-12 ani si-mi executa cineva niste proceduri complicate - extractii, nervi, plombe, aparat, mulaje si alte asemenea. Cred ca am ramas si cu ceva traume psihice in afara de consecintele dezastruoase asupra dentitiei mele, pe termen lung sau chiar pentru totdeauna.

Doctorul asta e bland si imi zice intr-una "stam asa un pic", desi e clar ca el nu sta deloc.

Corpul imi e incordat la maxim - mana stanga e inclestat pe manerul scaunului, iar cu dreapta mototolesc doua servetele.
Toate sistemele vitale sunt in alerta - imi simt exact inima in corp, toti nervii sunt sensibili, desi ignora orice stimul care nu e amenintator. Genunchiul stang imi mai zvacneste din cand in cand - imi dau seama de asta fiindca vad varful ghetei miscandu-se, cand n-ar trebui.

Muschii spatelui sunt intepeniti - scaunul e pentru oameni mai inalti si mie imi ajunge crestetul unde altii isi sprijina gatul.

Freza aia, doamne, ma ucide. O fi zgomotul sau poate mirosul de dinte pilit, ars. Zvarrrrrrrrr, pana in creier. Sunt incordata ca un arc, dar slava cerului, anestezia e ca un balsam - pana sa-mi puna plomba la celalalt dinte aproape ca mi-a amortit si nasul. Chiar daca din cauza zgomotului si al mirosului am impresia ca simt fiecare pilitura - de fapt nu simt nimic.
Am praf si de resturi de plomba pe mine si miroase in continuare a ars. Imi tin respiratia in timp ce freza imi gaureste creierii, ca sa nu mai simt mirosul si sa nu ma apuce panica. Dar cum gura mi-e blocata si incerc sa nu inspir prea tare, ca sa nu ma inec si sa-i tusesc doctorului in figura - sau chiar sa il musc de mana.

Cand clatesc - ugh, un lichid pe care papilele mele amortite il ghicesc acru, desi ma indoiesc foarte tare ca e asa - ma uit mecanic pe geam, care da in piata Sf. Vineri. E mai multa agitatie (joia trecuta era mai pasnic). Se vede si o vesta fosforescenta, deci probabil ca e un politist in intersectie. Vremea e urata si cred ca o sa ploua. Dupa-amiaza probabil ca o sa sufar un pic, dupa ce-mi trece anestezia si nervul dintelui o sa tremure de frustrare ca nu si-a putut face de cap si mai tare.
Dar sunt aproape fericita fiindca n-am simtit nimic si ca mi-a trecut durerea. Asa ca indraznesc sa-mi fac programare si pentru saptamana viitoare.

2 comentarii:

Elena 23 noiembrie, 2009 17:50  

deci ar mai fi o raza de speranta... ma refer la faza cu durerea, pfff!

Rita 24 noiembrie, 2009 00:14  

Elena, n-as fi crezut, dar e posibil :) chiar si pentru mine, care-s ingrozita de tratamentele dentare...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP