Postări
I love the rain the most...
duminică, 31 mai 2009
... when it stops (zice un canticel care imi place mie).
Aplecata peste geamul de la bucatarie, ma uit cum toarna. Casa din fata are un sistem complicat si ciudat de burlane. 2 pustani prinsi de bulbuci aiurea pe strazi alearga chicotind de rasuna cartierul - nu mai e nimeni altcineva pe strada si ecoul rasuna mai tare ca oricand.
Cum bate si vantul, cu ploia deasa rezulta rafale de ploaie care ineaca vilutele din cartier.
Mirosul de apa peste praful si iarba orasului. Cred ca asta e. De asta imi place ploaia, desi detest sa imi curga apa in cap si sa am hainele leoarca. Imi aduce aminte de tara, de "tara" mea, unde am crescut pana pe la 6 ani.
Eram un chistoc, bunicii - "mama" si "tata" - erau in putere, alde vara-mea se incurcau propriile in picioare, iar sor'mea nu era nici macar in plan.
Pe-atunci ploua mai des, parca. In toiul verii aerul se racea deodata, prea brusc pentru mijlocul campiei, cerul se innegrea peste dealurile de la marginea satului si in scurt timp turna cu galeata. Cumva, nu stiu cum, nu-mi aduc aminte decat de ploile de peste zi... Stiam ca o sa ploua si cam cat de tare dupa cat se infoiau in praf nebunele de gaini si vrabiile, pe care nici grauntele furate nu le mai interesau. O ciripeala agitata se auzea si din vecini si indata mirosul de apa in praf si iarba aducea ploaia cu spume.
Incalziti cum eram de la cele 30 de grade de dinaintea furtunii (jale mare la vremea aia), toti copchiii cu parul ciufulit erau indesati in pulovere si "baloane" de ploaie vechi ale bunicilor si unchilor, toate de 3 ori mai mari. Prichindutele de noi - de cele mai multe ori ne insirau, cu manecile hainelor pana la genunchi, de la bucataria de vara catre odaile intunecoase, cu "draperii" din cine stie carpe recuperate de mama de cine stie pe unde.
Ce televizor, ce carti, ce povesti ! Daca ploaia dura mai mult de un sfert de ora si ne prindea la amiaza, eram condamnate la somn. Daca mama mai avea treaba pe-afara, mai apucam sa chiraim vreo ora inainte sa ne verifice daca dormim. Bataie cu perne, gadilituri, vorbit aiurea in dodii, furat suzeta de la aia mica, sari in paturi, astea ne erau distractiile. Numai ca venea controlul - daca aveam noroc si auzeam "generalul", cred ca nicio magie n-ar fi functionat spre potolirea noastra asa rapid. Ne prabuseam in pat cu capul in perna, in orice pat nimeream, cu un cearsaf tras pana la barbie si stateam nemiscate in asteptarea verdictului.
Ce-o mai fi ras mama in sinea ei... Diavolitele de noi probabil ca aveam obrajii rosii si respiratia agitata sub pleopele inchise - de unde atata somn ? Cand am inceput sa ne prindem cum e treaba, ne prabuseam in pat cu fata la perete, si ne straduiam sa avem respiratia aia linistita a omului adormit.
Da' probabil ca mama era multumita si cu prefacatoria, ca niciuna din noi nu mai umbla aiurea prin ograda sau prin sertarele secrete din odaile de la drum.
Bineinteles, daca mama nu mai avea treaba, venea cu noi la somn - si pedeapsa cea mare era ca una din noi trebuia sa doarma cu ea in pat. Distractia noastra era compromisa - cum aveam vreo incercare sa miscam in front, mama se ratoia la noi in 2 vorbe de nu mai ziceam niciuna pis ! Asteptand-o sa adoarma ca sa ne putem prosti in voie, iara, inevitabil cel putin una din noi adormea bustean si cealalta era in camera de alaturi, asa ca a treia sfarsea prin a adormi si ea imbufnata, cu gandul la bataia cu perne pe care azi isi propusese s-o castige.
Ploaia de dupa somnul de amiaza insemna ca ne strageam cu totii in bucatarie si stropii mari din furtuna bubuiau pe acoperisul de tabla. Hainele de ploaie ale alora veniti de-afara - de-ai case sau vecini fara astampar - picurau pe ciment si caldura si umezeala dinauntru faceau aburi de-a dreptul, asa ca trebuia sa deschidem usa sa intre un pic de aer.
De obicei, pe timp de ploaie capatam paine cu dulceata, sau compot si, daca era mai primavara devreme sau toamna tarziu, lapte cu biscuiti sau ceai de menta. Asa ca ceva forfotea pe aragaz, contribuind cu aburi suplimentari la atmosfera ingramadita din bucatarie.
Nu mai dorm de mult la amiaza, dar pana in ziua de azi, cand ploua cu spume, iau un pulover pe mine si ma furisez in bucatarie, cu o bautura calda, sa ma holbez pe geam cum ploua. Si cateodata, ca azi, deschid geamul sa ma uit cum se sparg stropii de asfalt si cum se scurg burlanele la casa din fata...
