Blog Widget by LinkWithin

Cum mi-am petrecut pana de curent

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Am impresia ca am mai citit titlul asta pe undeva - sau doar m-am mai gandit la el. Cred ca problemele mele de natura electrica sunt deja cunoscute - am povestit despre ele, in episoade repetate - doar ca mi-e lene sa caut linkurile :)

In mod normal, ca posesoare de laptop si de conexiune internet mobila n-as fi avut nicio problema de gasit ocupatie. Numai ca nemernicul de Ghita s-a stins la 1-2 minute dupa ce n-a mai luat curent din priza (stiu, baterie varza si probabil si incarcator cam tot asa).

Noroc ca am ceva lumanari prin casa - unele mititele, in "coaja" de aluminiu, fara miros si care fac lumina buna. Una in bucatarie si una in camera, plus noaptea laptoasa si perdelele lipsa - si am rezolvat-o cu lumina. Nu de cea mai buna calitate, dar rezonabila. Bine, am reusit si sa creez ceva pagube - una din lumanari, pe terminate, pe care am pus-o ca desteapta pe televizor a lasat o urma topita in carcasa. Cred ca o sa fie cam greu de explicat proprietarei...

Si tot noroc ca, in asa casuta mititica, si cu toata dezordinea care pare sa devina permanenta, stiu cu ochii inchisi pe unde sunt toate cele. Asa ca am putut sa gasesc usor prin casa ce-am avut nevoie - inclusiv lumanarile si chibriturile.

As fi putut asculta muzica de la telefon, dar bateria era deja la jumate si in eventualitatea in care nu s-ar fi remediat situatia, m-am gandit ca poate mai am nevoie de ea. Asa ca lipsa totala de ocupatie. Nu ca ascultatul de muzica s-ar califica drept ocupatie.

Tot mi-era lene inainte - si foame in acelasi timp, asa ca mi-am facut niste cartofi. A fost amuzant sa bucataresc in semi-intuneric. De la geamul bucatariei se vede tot cartierul in intuneric - de fapt asa mi-am dat seama ca nu e pana doar la noi in bloc si prin urmare ca va dura mai mult de cateva minute. Pe urma au inceput sa apara luminite timide pe la geamuri - probabil ca si alti descurcareti ca si mine dadusera de urma lumanarilor din casa.

Cat am asteptat sa se fiarba cartofii, am inceput sa ma plictisesc, fireste. Cu toata lumina chioara, am reusit sa mai eliberez masa din bucatarie (pe care o folosesc pe post de dulap si care din cauza asta e mereu supra-incarcata). Am aruncat o jumatate de cozonac insipid ramas de la Craciun si care se impietrise deja si niste banane innegrite de coapte ce erau (mie imi plac alea mai crude). Am descoperit ca mai am niste ciocolata neagra cu alune si o punguta cu fistic !

Dar cata ordine sa faci si pe o masuta ?! Asa ca m-am hotarat ca e momentul sa reiau preocuparile intelectuale la lumina lumanarii.

Aveam de terminat o carte in week-endul asta si de scris un post despre asta. Nu atat de obligatie, cat de drag - si cititul, si scrisul. E o carte pe care mi-am dorit-o mult, pe care am primit-o cadou si care mi-a placut, din cat am citit, atat de mult pe cat ma asteptam sa-mi placa. Nu dau detalii, o sa scriu postul :)

Asa ca lectura, desi putin chinuita din cauza luminii slabe si din sursa unica, a fost o incantare. Asa de incantare ca am simtit nevoia sa imi iau notite, asa, aproape pe intuneric. Am zis ca stiu pe unde sunt toate alea pe de rost, deci am fost in stare sa gasesc in haosul din geanta agenda Moleskine si pixul cu varf subtire special pentru scris in ea :) Si mi-am luat si notitele. Foarte asiduu !

Cand deja imi obosisera ochii cam prea tare de la lumina slaba, a venit curentul. Chiar daca as putea sa ma descurc cu mai putina energie electrica, lumina imi cam e indispendabila. Probabil ca la televizor as putea renunta, mai ales daca iau in considerare teancurile de carti si reviste necitite.
Totusi, nu cred sa am chef de pene de curent prea curand ! Vremurile vechi, in care, doar cu mama acasa si la lumina lumanarilor de cununie ale alor mei, imi faceam temele, ca un scoler de clasa I sarguincios ce eram, in care mancam peste marinat, pentru care am pastrat o slabiciune pana in ziua de azi, si stateam langa soba sa ma holbez la luminile aruncate pe pereti de flacari - vremurile alea s-au cam dus :)

PS. Uite ce-a scris Alina pe Cenusa. Poate de-acolo aveam senzatia familiara a propos de titlu - si uite cu mintile mari se intalnesc :)

7 comentarii:

Alina Fekete 10 ianuarie, 2010 18:08  

:-)) suntem vecine??? La mine a picat curentul de patru ori in ultima luna, nu mai rezist...

Rita 10 ianuarie, 2010 20:19  

Alina, cred ca suntem vecine :) Eu stau aproape de Iancului.
Nu stiu daca chiar de 4 ori, dar aseara s-a intamplat, si pe 1 ianuarie ziua, si inca intr-o seara spre noaptea tarziu. O mai fi fost intr-o zi cand eram la serviciu - deci da, se cam fac 4 :))

Zu 10 ianuarie, 2010 22:04  
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Alina Fekete 10 ianuarie, 2010 22:06  

Scuze, am postat sub alt nume :D, de aceea am sters... ziceam ca eu stau in zona Mosilor. Suntem vecine, clar, putem sa ne enervam la unison... :-))

Elena 10 ianuarie, 2010 23:06  

Si in nordul tarii se intampla, si destul de des... motiv sa am emotii de cate ori am painea in masina la preparat. Deci suntem sabotate constant!

Rita 11 ianuarie, 2010 22:53  

Elena, ai toata simpatia mea pentru bietele paini :) De fapt, ce se intampla daca se intrerupe curentul in mijlocul chestiunii ? POti sa continui de unde ai lasat, sau trebuie sa arunci si sa iei de la capat ?

Elena 23 ianuarie, 2010 18:19  

Se pare ca e compromisa treaba daca se ia curentul. Ori eu nu stiu sa umblu la masina, cert e ca nu am curaj sa programez de seara pe dimineata sa fie gata painea, pt ca am vazut noaptea ca sunt mai dese penele de curent.

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP