Blog Widget by LinkWithin

Rezolutii pe apa sambetei (tratat despre taxiuri si mancare)

miercuri, 20 ianuarie 2010

E cam prea tarziu de stabilit rezolutii de anul nou si cam prea devreme sa fi tras linie si sa zic ca nu mi-a iesit. Dar adevarul e ca nu prea-mi iese. Nu ma hotarasem la prea multe lucruri, dar nu mi-au trebuit decat 2-3 saptamani ca sa nu ma tin de ele. Unele dintre cele mai usurele - sau asa mi se parea - erau sa mananc mai sanatos si sa o mai raresc cu taxiurile.
S-a dovedit insa ca amandoua chestiunile astea mici presupun asa de mari ajustari... Mai si sunt strans legate intre ele. Sa vedeti cum.

Dat fiind ca sunt prea chioara de somn dimineata, efortul de tarat propria persoana plus bagajele suplimentare sub forma de poseta, geanta sau rucsac, ce-mi cade sub mana in saptamana respectiva, efortul, zic, de-acasa pana la metrou si mai ales de la metrou pana la birou e mult prea mare. Si ca sa nu ajung deja stoarsa de forte si de nervi intr-un loc in care ar trebui sa mai am asa ceva de cheltuit, am stabilit in sedinta interna eu cu mine ca dimineata am voie sa iau taxiul. Cu conditia ca seara sa plec pe jos si respectiv cu metroul. Si de fapt chiar imi placea varianta: nu aveam termen de ajuns acasa, drumul de la birou spre metrou e mai suportabil decat in sens invers, metroul e liber de la statia mea si pot sa stau jos si sa citesc si sa ascult muzica timp de multe statii. Foarte frumos.
Dar n-a functionat decat in prima saptamana de lucru. Cum am inceput sa plec la 8, 9, sau dupa 10, ca in seara asta... Cum sa mai plec pe jos ? la orele ale pe trotuarele neluminate de pe splai, obosita vraiste, si mai ales inotand prin nameti ?! No way !
Partea proasta e ca pana spre 10 martie nu e nicio sansa sa se schimbe ceva in programul asta, deci cu taxiul am cam terminat-o. Stiu, mai e mult din martie pana in decembrie, dar tot nu.

Cu mancarea pe cuvant ca am facut eforturi, jur pe rosu. Am facut cumparaturi repetate, am si gatit si in week-end si in timpul saptamanii - tot in prima saptamana de lucru. Dupa aia, ce naiba sa mai gatesc cand eu ajung acasa in creierii noptii si cum e in seara asta, de exemplu, de nici macar  un sandvis n-am mai avut chef sa-mi fac.
Dimineata - pai n-am stabilit ? ma dau jos din pat si ma urc in taxi ! prefer sa stau o jumatate de ora in plus in pat, decat sa mananc. Asa ca prima "masa" e la birou - pe birou chiar. Cafea si ce se mai nimereste cu ea.
Dupa care, masa de pranz e un chin, de-a dreptul. Biroul meu e intr-o cladire comunista, fara niciun fel de facilitati (de ex. hartiea igienica la baie nu intra in dotarile minime) si care e izolata. Deci nu avem catering, nu avem restaurante, nu avem fast food, nu avem alimentara. In niciun caz la o distanta mica, asa incat in pauza de masa sa ma duc pana acolo, sa imi iau de mancare, sa ma intorc si sa si mananc linistita. Asa ca optiunile sunt sa imi aduc de-acasa (respectiv ce n-am gatit), sa imi cumpar de pe drum sau sa imi comand. Asta cu comanda, zau asa, parca e reteta pentru taiat pofta de mancare. Va poftim - avem pizza (yuch, nu mai suport), paste si salata (pastele nu-mi plac, salata nu-mi ajunge), mancare chinezeasca (vine greu, cam in 2 ore, au ceva comanda minima si de obicei nu pot sa mananc cat iau, iar mai tarziu sau a doua zi nu mai au acelasi gust). Mai gasisem la un moment dat o firma care facea livrari cu preparate bio, dar aia erau si mai scumpi si aveau si comanda minima mai mare.
Multiplicati optiunile astea - respectiv lipsa lor - cu 5 zile lucratoare si sa vezi distractie. Daca mai adaugam si faptul ca stomacul meu traumatizat - gastrita sau ce-o mai fi la mijloc  - are personalitate si vointa proprie, si deci nu accepta orice si oricand. Mai ales fructe si legume si iaurturi - otrava, domnule ! Nu tot timpul, dar oricum...
Ca tot ziceam de luat din drum, ma impacasem la un moment dat cu baietii aia de la SnackAttack - mi-a placut, nu, am fost super-incantata cand am vazut ca au si mancare gatita. Doar ca sunt numai 3 feluri si m-am plictisit repede. In plus, asta presupune ca trebuie sa ma opresc in fiecare zi, in drum spre birou, cu taxiul sa imi iau de mancare. Sa conving taximetristul sa mearga pe un anume traseu, mai ales cand e trafic mare si nici eu n-am chef, sa il convins opreasca intr-un loc anume, nu chiar in fata magazinului ca n-are unde parca, si sa ma astepte, ca eu sigur ma intorc. Plus planificarea cumparatului de pe traseu in fiecare zi, inclusiv in zilele in care am intalniri si mai esuez cine stie pe unde prin oras... Complicatenia de pe lume, oameni buni !

De ce nu pot sa fie lucrurile simple, de ce ?! Sa ma teleportez la serviciu. Si inapoi acasa. Sa apas pe buton - la serviciu, sau acasa, sau in metrou - si sa imi apara micul dejun, sau masa de pranz sau gustarea de dupa-amiaza. Daca as rezolva treburile aiestea, calitatea vietii mele s-ar imbunatati substantial. Asa de tare ii invidiez pe oamenii care au cantina sau restaurant sau macar un automat de sandvisuri si gustari la serviciile lor respective !

Asa, totul se reduce la faptul ca eu ma duc la serviciu, ca sa fac bani, ca sa ii dau pe mancare si pe taxi, ca sa ma duc la serviciu !

1 comentarii:

crestere 01 februarie, 2010 23:30  

Mutumesc pentru informatii. Mi-a fost de folos acest articol.Astept post-uri noi pe acelasi subiect.

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP