Blog Widget by LinkWithin

Teoria firului de par

marți, 26 ianuarie 2010

[Post cu target feminin]
Cred ca o sa-mi las parul lung. Cat de lung se poate, cu orice consecinte, ca si-asa mi-am dorit toata copilaria sa imi curga pletele pe umeri si mama m-a tot tuns. Bine, posibil sa aiba de-a face si faptul ca pur si simplu nu mai reusesc sa ma inteleg cu frizerii. Coafezii. Bine, hairstilistii !
Nu conteaza in chestiune aproape deloc cat de fitos e salonul sau cat sfarseste prin a ma costa operatiunea. Ma rog, poate ca are de-a face, fiindca atunci cand dau mai multi bani am oarecum pretentia sa nu ma trateze de parca sunt la tejghea, sa cumpar paine: "na, ia painea, plateste si pleaca" - "treci la samponat, ce sa tai, sa-ti fie de bine, pa !". Si nu ca procesul de cumparare a unei paini ar fi vreo chestiune simplissima in ce ma priveste, am sa povestesc eu despre asta alta data...
In ultimele luni am fost la 3 stilisti. La una mai fusesem de cateva ori, cu rezultate indoielnice - cam 1 tunsoare reusita la 3 nu prea. Toti au intrebat cum sa ma tunda, fara sa dea vreun moment impresia ca au de gand sa si puna in practica ce le zic. Cel putin asta ultimul, de alaltaieri, mi-a dat impresia ca asculta ce zice colega lui in cealalta parte a salonului in loc sa fie atent la ce-i zic eu acolo. Poate ca nu ma pricep sa explic in limbaj de specialitate, dar daca tu altfel nu poti lucra, intreaba-ma, ca sunt sanse mari sa ne intelegem.
Fata la care am fost data trecuta mi-a zis ca nu asa ar trebui sa ma tund, ca altfel se poarta acuma ! A cazut de acord totusi sa ma tunda cum vreau eu, dar impotriva propriei vointe. Pana la urma cred ca tunsoarea ei mi-a iesit cel mai bine, desi a bombanit-o tot timpul pe aia de dinainte - ca uite ce linie, ca uite aici a taiat prea mult in scara, ca trebuia sa tina cont de nu-stiu-ce...
Deci draga stililist, eu sunt de acord ca asta e meseria ta si ca ar trebui sa ma sfatuiesti sa imi aleg o tunsoare care sa imi vina bine, sa se potriveasca cu tipul fetei, culoarea cu pigmentul pielii si al ochilor si asa mai departe. Dar pentru asta trebuie sa pui niste intrebari ca sa te lamuresti - e ca un diagnostic. Pana la urma, iti vine sa crezi sau nu, podoaba asta capilara pe care tu o vezi acuma prima data, eu o port tot timpul cu mine. Da, chiar si in somn, si nu vrea nimeni sa vada cum arata dupa :P
Asa ca intreaba-ma cat timp acord ingrijirii parului zilnic, de cate ori imi spal parul pe saptamana, ce produse de intretinere folosesc, daca si ce fel de colorare folosesc, daca prefer breton sau nu, daca e ondulat de la natura sau daca il indrept, daca am vartejuri, daca peste 3 luni o sa vreau pletele valuri sau o tunsoare a la garçonne.
Cat poate sa dureze interogatoriul asta ?! 5 minute. Dar daca trecem prin el, macar intelegi si tu ce-am eu in cap si respectiv pe. Ca sa nu ma trezesc la sfarsit, dupa ce mi-ai invartit foarfecele aiurea 10 minute pe langa cap, ca mi-ai taiat prea mult din lungime si prea putin din breton, ca mi-ai facut cararea in partea cealalta si nu sta, fiindca am vartej si altele si altele.
Si fir-ar sa fie, intreaba-ma inainte daca vreau sa ma speli pe cap. In primul rand, fiindca oricum ma spal in fiecare zi si daca nu, oricum ma spal inainte sa ies in oras. Si in al doilea rand fiindca nu-mi place sa stea nimeni cu mainile prin capul meu. Deci cu atat mai putin am chef sa stai tu, si sa mi-l incurci, cu tot balsamul al carui miros nu-mi place pe care mi l-ai turnat in cap. Si inca si mai putin am chef sa-mi apesi scalpul si sa imi atingi gatul, care oricum e intepenit pe marginea afurisitei aleia de chiuvete. Totul rezultand intr-o durere de cap persistenta, chiar si la 24 de ore dupa aia.
Si nici nu te apuca sa imi torni o jumate de tub de spuma in cap si 1 litru de fixativ lichid. Mai ales cand ti-am zis ca nu vreau coafat. Ca oricum nu ma coafez, in viata mea terestra, si ca nu vreau sa ma simt ca impaiata cand ies de la salon. Si mai ales nu-mi sculpta o coafura cu volum care-mi face capul de 2 ori mai mare, ca inca n-am 55 de ani si un perete drept perspectiva.
Repet, de curatare si ingrijire ma ocup eu. Si daca am chef sa fie altfel, o sa iti zic; dar numai intreaba-ma.

2 comentarii:

Elena 26 ianuarie, 2010 12:26  

Tocmai ce am infaptuit acum o saptamana o chestie radicala parului meu: l-am dus la tuns si... l-am scurtat de tot. Adica am revenit la ce aveam acum ceva ani in cap:) Norocul meu e ca merg la aceeasi persoana de vreo 11 ani, stie ce vreau pentru ca nu spun niciodata ce vreau:)

Rita 27 ianuarie, 2010 00:38  

Mai, pe frigul asta vad ca toata lumea merge la tuns :)) Uite si la Lucian, care nu prea mai da pe-aici ;)
Eu n-am reusit performanta sa pastrez pe cineva atata - am avut unul fain, Felipe, dar s-a mutat la un salon in Baneasa si eu pana acolo nu ma duc nici daca ma ia cu elicopterul !

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP