Blog Widget by LinkWithin

Dictionar pe fuga: NAM

sâmbătă, 27 februarie 2010

N-am facut bagajele, ce zic eu, nici macar n-am toate hainele curate si nici costumele, camasile, esarfele calcate. N-am idee cu ce o sa ma incalt, n-am gentile potrivite si/ sau asortate. Hei, n-am cusut tivurile la 2 perechi de pantaloni.
N-am terminat dosarul de contabilitate. N-am tradus articolele de pe un site, n-am produs suficiente articole pentru celalalt site.
N-am platit ultima intretinere, n-am platit lumina. N-am facut curat si n-am spalat vasele. N-am facut ultimele cumparaturi - deci n-am rochita, fond de ten, gloss, gel de dus, pastile de urgenta si alte nimicuri de maxima importanta. N-am facut programare la coafor si la cosmetica. N-am ajuns la dentist.
N-am scris pe blogul asta 2 saptamani, iar pe celalalt n-am scris aproape deloc. N-am fost acasa la ai mei de vreo 8-9 luni, n-am viata sociala, n-am acceptat invitatia la ultima petrecere, n-am cumparat cadou, n-am dat telefon de la multi ani.

Sincer, n-am niciun chef sa plec nicaieri... dar n-am incotro.

Read more...

Wishlist (A bon entendeur...)

miercuri, 24 februarie 2010

N-am mai intrat pe blog de-atata vreme ca saracul nici nu ma mai tine minte - nici nume, nici mail, nici parola - nimic. Intre timp a si venit primavara, pare-se. Parca ar fi o plantutza pe care am uitat s-o ud...
Si mai si vin cu pretentii - fiindca da, am intrat sa fac o lista scurta de pretentii. Daca doreste cineva sa-mi intre in gratii undeva in viitorul apropiat, iata cu ce trebuie sa se infiinteze:

  • bilete de avion la Londra
  • bilete la prima inregistrare Top Gear din sezonul viitor, la pachet cu poza si autograf de la Hammond
  • bilete la unul din concertele baiatului asta [saptamana asta se pun in vanzare bilete pentru concertele din toamna din Irlanda, Frata, Germania si Belgia !]
  • rochita de mai jos, de aici, pentru concertul de mai sus
De pantofi frumosi pentru rochita si de o jacheta motor - da' asa, draguta, pentru fete, ma ocup eu.
Hell, as putea plati si jumatate din restul costurilor.

Stiu ca ziua mea e mai incolo, dar la nevoie pot sa inventez mintenas o ocazie corespunzatoare.

Deci, anybody ?

Read more...

Snow Day

duminică, 7 februarie 2010

Parintii mei stau intr-o casa. (D'oh !) Adica o casa-casa, pe pamant; o casa veche, cu mai multe intrari, si total ne-modernizata, prin urmare si neprietenoasa. N-am avut baie in-doors pana cand eram eu in liceu; si cam tot pana atunci am avut soba cu lemne in casa. Dar si dupa aia, cum baia era "atasata" la camera de zi care functiona si ca si dormitorul alor mei, iar camera mea si a sora-mii era la intrarea urmatoare, pe timp de iarna lucrurile erau tare complicate. Pulovere, caciuli, fulare si ocazional geci sau paltoane erau puse in functiune pentru transbordarea mea si a sora-mii in apartamentele noastre particulare, mai ales in urma unei bai, nu neaparat fierbinti.
Curtea ingusta era salasul vifornitelor, sosite desigur de la rusi si care inghetau apele, la propriu. Friguri mai mari ca la mine acasa, la mine in curte, rar am intalnit. In aia 3-4 metri latime, se adunau niste troiene in vremea copilariei mele in care mi se duceau picioarele adanc. Tin minte ca intr-un an, cu zapezi multe si mari, tata reusise sa stranga zapada de prin curte intr-un fel de deal in petecul de gradina din fundul curtii. Ce de-a rost si-a avut sania in anul ala...
Cred ca am ramas cu sechele. Chiar daca aveam casa in mijocul orasului, literalmente, intotdeauna mi se parea ca-s in mijocul campului. Aerul era rece si il simteam inghetat direct in gat, cand respiram - cauza multelor si repetatelor guturaiuri din fiecare an. Imi taia si respiratia si oasele - si nu e nici cea mai mica exagerare in afirmatia asta. Chiar si mai incoace, cand iernile n-au mai fost asa de ingrozitor-oribile, frigul tot imi taia oasele. Drept care m-am ales cu o forma incipienta de reumatism.
Cum va spun, toate senzatiile legate de frig imi sunt cunoscute indeaproape. Stiu pana si mirosul de aer inghetat, parca amestecat cu fum, care se intampla cand e ger mare. Il pierdusem intr-o vreme, chiar uitasem de el. Dar anul asta, intr-o noapte cu luna plina, cer senin si un ger de inghetau pietrele, fix cand plecam de la biroul meu care e in mijlocul orasului, dar aproape in camp, m-a prins de narile inghetate si m-a trimis inapoi in cu 20 de ani. Sau asa ceva.

Nu stiu ce mi-a trebuit sa ma duc azi la serviciu. E un fel de-a spune - stiu, ca altfel nu m-as fi miscat de-acasa, in ciuda prognozelor meteo si a realitatilor din teren - ca doar am si eu ferestre si pot vedea ce se intampla in strada. Dar aveam treaba, asa ca m-am dus. Ma pregatisem mental sa ma duc cu metroul, dar am incercat totusi la taxi si am avut noroc - unul din soferii mei obisnuiti a venit sa ma ia :)
Am mers chiar bine, pana ne-am impotmolit la 50 de metri de birou. Deci am luat-o la picior pentru restul distantei si dati-mi voie sa va zic ca a fost... intens ! Zapada viscolita se pusese pe tot restul distantei in straturi variind de la 10 la 30 de centimetri. Cand am ajuns in birou deja ma apucase panica, mai ales ca am stat 5-10 minute la usa incuiata a cladirii, pana a venit portarita de undeva sa-mi deschida. Cum o sa mai reusesc sa plec ? Cum, cand deja era foarte multa zapada si ningea viscolit in continuare. Am avut destul de treaba, si as mai vi avut, dar la 8 am plecat fiindca altfel cred ca nu mai ieseam de-acolo. Portarita mi-a zis ca face tura dubla, fiindca omul care trebuia sa o inlocuiasca nu putea ajunge sa o inlocuiasca.
Cand am plecat m-am gandit eu bine si am luat-o pe partea cealalta a cladirii. Unde n-am reusit sa intru in zapada decat pana la genunchi.


Maine scolile si gradinitele sunt inchise. Pun pariu ca la noi in curte nu o sa se sinchiseasca nimeni sa deszapezeasca. Si oricum ar trebui vreo 20 de oameni, sa munceasca 4-6 ore ca sa scoata locul la lumina. Si totusi, maine o sa ma duc la serviciu. Life sucks.

Read more...

Omul cu zane bune

joi, 4 februarie 2010

Later edit: In mai putin de o saptamana, pentru Daniel s-au donat peste 37.000 Eur. O gramada de oameni au donat obiecte sau servicii pentru o licitatie caritabila, se organizeaza evenimente si actiuni cu acelasi scop. Lucrurile sunt pe un drum bun si sper sa ramana asa.
Conturile pentru donatii sunt acestea:
EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712
Mie mi-a luat 3 minute prin internet banking. Daca poti, da si tu o mana de ajutor. Poate fi asa de simplu si de putin costisitor ca o cafea oferita unui prieten.

Nu sunt prea multe de zis. Mie mi se pare intotdeauna ca daca nu simti, vorbele altcuiva n-or sa te miste nici cu un centimetru.
Lucrurile pentru Daniel sunt simple: o sa aiba un copil in martie si asta ar trebui sa fie prioritatea lui. Mai are insa de dus niste batalii si mai are nevoie de un pic de ajutor pentru asta. Cateva zane bune au crezut ca pot sa-a ajute sa miste muntii din loc si sa stiti ca se vede.
N-am sa scriu mai mult, fiindca nu ma pricep sa scriu lucruri sensibile si oricum nu e de scris sau de citit, e de facut ceva. Puteti citi povestea intreaga pe situl lui Daniel, gasiti acolo toate informatiile despre cum puteti da o mana de ajutor. Si puteti face ceva - oricat de putin ar parea, conteaza.
Colega mea zicea azi ca am cam amortit, ca nu ne mai impresioneaza mai nimic, ca nu ne mai surprind lucrurile rele care se intampla in vietile noastre sau ale altora. Desi pe loc i-am dat dreptate, sper in secret ca nu e adevarat.

Read more...

Probleme si fantezii de logistica transportului

marți, 2 februarie 2010

Update: Si azi e marti: avionul a avut 45 de minute intarziere, din motive tehnice, iar la cafeneaua mea de resedinta nu au traditionalele sandvisuri. Frustrata pana peste poate !

Tocmai am mai intreprins o sedinta de bagaje. Nu cine stie ce, ca nu plec decat pentru o zi - stiti, ruta mea plictisitoare si obositoare de Cluj. Orisicat, data fiind iritarea mea perpetua fata de traseul asta obositor, planificarea atenta a bagajului e esentiala.
M-am hotarat la geanta de umar, chiar daca nu se repartizeaza greutatea in mod egal si oricum a scolioza. Doar ca nu vreau sa imi si disloc vreun umar incercand sa jonglez cu rucsacul din spate si incercand sa scot din el portofel, computer, chei si orice alte minunatii de care mai pot avea nevoie pe traseu. [Apropos, am uitat sa imi iau carte. Pauza.] [Gata, am rezolvat, 2 carti.]
Ca tot ziceam de scos computerul din geanta, cred ca am mai povestit de cateva ori: controlul de securitate ma scoate din minti. "Dezbraca-te, descalta-te (am cizme cu fermoar si tocuri cu metal, ce vreti), scoate din geanta, scoate cureaua" etc etc Dupa care "misca-te mai repede si pune-ti toate alea pe tine la loc in vazul lumii". Nu stiu eu cum e treaba cu scanerele alea corporale, dar daca m-ar scuti de misculatiile astea, eu as fi bucuroasa de acord cu ele. Macar asa m-ar scuti de pipaitul in public de catre doamnele controloare ! Prin urmare, maine, fara curea la pantaloni ! na, sa vedem ce mai nascociti acuma...

E un concurs undeva prin blogosfesfera - cum vrei sa fie calatoria de vis. Ei pentru mine ar fi o calatorie bagaj-free, fara ca totusi sa-mi lipseasca ceva de care as putea avea nevoie.
Carte de citit - poftiti ! Biscuiti cu ciocolata - aici ! o revista, ca e prea greoaie cartea - iata, la alegere ! un sal sau o pereche de manusi, ca e frig - cum sa nu ! umbrela - prezent !
Mi-e teama ca aceasta calatorie de vis presupune prezenta permanenta a unui sclav manager de bagaje. Care sa le care el si sa scotoceasca inlauntrul lor in cautarea obiectelor de prima necesitate; sau de simpla necesitate; sau de capriciu. Care sa se ocupe el de controlul de securitate, prin care eu, bagaj-less, as trece fluierand si de preferinta cu mainile in buzunare.
Ma rog, nu mai poate omul sa fantazeze... va povestesc eu maine cum a fost de fapt, pana la urma !

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP