Blog Widget by LinkWithin

Abs.

miercuri, 24 martie 2010

Asta cred ca scrie la catalog in dreptul meu -"Abs.". Cu orele, cu zilele, cu saptamanile. Partea proasta e ca nici scutire n-am, prevad ca o sa ma exmatriculeze...
Nu stiu exact care-i motivul. Nu mai am timp - dar ce-i drept ca nici inainte nu prea aveam, si nici nu fac nimic semnificativ in plus. Cred ca mai degraba am obosit rau de tot. Asa de rau, ca prefer sa ma culc mai devreme in loc sa mai scriu ceva pe blog - cum faceam cu ceva vreme in urma. Si mi se intampla des ca, desi as vrea sa fac un efort si sa scriu ceva, ma gasesc atipind cu laptopul in brate, in timp ce ma uit la tv, si nu-mi gasesc inspiratia. Sau cuvintele. Poate ca nu prea mai am asa multe lucruri interesante de zis - poate din cauza ca mi-am automatizat existenta [metro-bulot-dodo, in varianta personalizata acasa-in taxi-la munca].
De fapt, vad ca am inceput sa scriu mai mult cand sunt plecata de-acasa [in acest moment sunt intr-o sala de curs in Cluj].
Uite idee: as putea sa transform blogul intr-unul de calatorii :D Nu despre calatorii, ci de scris in timpul calatoriilor.
S-ar putea sa fie si din cauza ca m-am orientat destul de mult spre Twitter - acolo nu mai e nevoie (si nici voie) de atatea cuvinte, atata structura, atata coerenta...

S-ar putea sa-mi revin, poate e doar o faza. La fel de bine cum s-ar putea sa nu-mi revin. Promit sa va anunt. :)

Read more...

Globalizare

luni, 1 martie 2010

Sunt in Germania. Frig, ploaie, urat si un vant de te da jos din picioare, in afara ca hauleste ingrozitor pe langa casuta in care stau.
Suntem cazate, eu si o doamna oficiala (iertati-mi formularea, o simpatizez, desi prea mult vorbeste) intr-un fel de orasel - de fapt cred ca e un fel de periferie a Hanovrei si e cartierul general al targurilor care se tin in orasul asta. Oricum, ideea de baza e ca e mic, cu putini locuitori si cu putine casute.
Daca nu stiti, va zic eu ca in Germania oamenii sunt tare casnici. Dupa 8 seara, in cartierele rezidentiale nici masinile nu mai circula pe strada, ce sa mai vorbim de oameni. Magazinele se inchid devreme, probabil in mod obisnuit pe la 6 seara (in perioada targurilor, totusi, sunt deschise pana la 8). Duminica, pana si supermarkeuturile se inchid dupa-amiaza.
Va puteti imagina deci cam care e circulatia intr-o duminica seara, cu vreme cainoasa, intr-un cartier cu casute cochete. Nu e nimeni - efectiv nimeni - pe strada, si abia daca trece o masina la 10 minute, fiindca e artera principala de pe-aici.
Nici eu si nici doamna oficiala n-am mancat de dimineata decat cele 2 sandvisuri de pe cele 2 curse CSA care ne-au adus pana aici. Suntem deci cam in urma la capitolul alimentare. Pe baza unor experiente anterioare, sperantele mele intr-un raspuns pozitiv la intrebarea adresata receptionistului de la pensiune despre un restaurant in apropiere sunt cam mici. Din fericire, azi nu e marti (inca) si imi zice ca e un restaurant la 300 de metri, pe nume Meteora.
Stomacul meu se bucura - nu stie exact de ce, dar mancarea greceasca ii suna bine. Caci doar un stabiliment grecesc ar putea avea numele asta, nu ? Doamna nu e prea convinsa si chiar daca infruntam stoic vremea de afara, parca n-ar vrea sa intre. Doar ca mie mi-e prea frig si prea foame ca sa ma intorc in camera cum am plecat.
Greek it is ! Patronul care evident si serveste vorbeste germana cu un accent pronuntat in sensul asta. Meniurile in engleza cu specialitati grecesti ni le aduce o domnisoara blonda, a carei germana suna corecta (in sensul ca n-are accent).
In restaurant, care de fapt e ca o sufragerie de dimensiuni modeste, mai sunt un grup mai maricel de 6-7 persoane cu bagaje si inca doi barbati - unul in varsta, cu parul alb si fata de neamt si celalat tanar, cu ochi caprui si par saten (e dragut) care sigur nu e inrudit cu niciunul din cei deja mentionati.
Ma lansez intr-o discutie cu doamna Cristina despre de ce o fi plecat bietul om - Nikos il cheama - din Grecia unde e cald si bine, in orasul asta friguros si in general nu foarte prietenos. Intre timp ne vine salata, souvlaki de porc si respectiv gratar de pui cu tzatziki si berea. We're happy.
Curand grupul cel mare pleaca si la cateva minute cei doi barbati - pe cel in varsta Nikos il striga "Achim, mein freund" - se ridica si ei sa plece. Tanarul ii tine haina blondinei care ne-a servit.
Ramanem doar noi cu Nikos. Il intreb despre icoana din spatele barului - o iconita mica aurita, ortodoxa, cu un sfant batran cu barbuta. Sunt sigura - si imi confirma - ca e Sfantul Nicolae. Ne intreaba in sfarsit de unde suntem si ne zice ca blondina e rusoaica. Doamna zice ca ne-am adunat toti ortodocsi intr-un catun din Germania :)
Nikos ne pune sirtaki - fiindca ii zicem ca la noi se danseaza la petreceri si la nunti, cateodata - si ne zice ca e plecat din Grecia de 16 ani. Si ca atunci cand oboseste sau stresul e mare, isi face bagajele se urca in avion si se duce acasa 1 saptamana. Grecia e intr-o situatie economica proasta, din cauza politicienilor care pun bani in buzunar (mai mult a mimat treaba asta). Rad si ii zic ca si la noi e la fel. Rade si el si zice ca dupa Grecia urmeaza Italia, Spania, Portugalia si poate noi si Bulgaria. Ca suntem toti saraci si toti mafioti. Chiar daca ailalti au trecut la Euro, tot saraci si tot mafioti suntem cu totii.
Suna fatalist - dar nu suntem, nici noi nici el. Niste oameni la un pahar de bere care mai discuta de-ale lor.

Tomorrow- frei ? Nein, go to Messe, work. Thank you very much - danke shoen. Bitte schoen ! Good night, Nikos, kalispera. Kalispera, gutte nacht.

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP