Blog Widget by LinkWithin

La targ, birjar !

luni, 14 iunie 2010

Prima data dupa multi ani am fost la Bookfest. De fapt, cred ca ultima data am fost cand s-a tinut la TNB, acum multi ani, asa de multi ca eram inca studenta. Romexpo e departe si mai ales urasc aglomeratia.
Sunt o cititoare de placere - mai mult beletristica, si nu una intelectuala - mai putine carti educationale, de business sau chiar de mare profunzime. Asa se face ca adesea cumpar carti din impuls, dupa autor, dupa extrasul de pe ultima coperta sau chiar dupa coperta. Citesc mai mult romane de autori contemporani  - mi-am facut normele de clasici romani, francezi si englezi si putini rusi si sud-americani la vremea liceului si da, am citit cam toate bibliografiile la vremea lor.

Asa ca acuma, cum ziceam, citesc la timpul prezent. Si imi plac mai ales povestile oamenilor obisnuiti, in care ma regasesc si de autori ale caror voci imi sunt familiare. Singura deviatie de gen, dar una puternica, sunt cartile politiste. De fapt, cartile politiste scrise de Agatha, daca e sa fim corecti :). Am mai scris intr-un post mai vechi ca la ultima numaratoare aveam 53 de Agathe in biblioteca, si anume in 3 limbi. Mai pacatuiesc ocazional si cu alti autori de gen - dintre care Rodica Ojog Brasoveanu pare sa urce in clasament, dar sunt mai degraba accidente.

Prin urmare, m-am dus la Bookfest fara agenda. Acuma... nu stiu daca am facut bine sau nu. Ideea e ca am dat ture dezordonate prin toate cele 3 hale - in cea cu Spania am intrat si am iesit, chiar nu mai rezistam, iar in hala unde era Adevarul n-am gasit interesant decat pe Patriciu cu trei puscasi inarmati in imediata apropiere si un Sherlock Holmes imberb care mi-a zambit dupa ce l-am pozat. A, si de langa un cufar colorat plin cu carticele si cuburi canta vesel : "Saniuta fuge/ Nimeni n-o ajunge etc etc" cand de fapt era o caldura letala.

Oricum, am fost asa de derutata si de ametita de aglomeratie ca timp de aproape 1 ora n-am cumparat nicio carte. E tare greu cand poate cauti un titlu sau un autor si n-ai idee la ce editura a aparut- si daca a aparut ! Intr-un final la Nemira am dat de Rodica si desi am vrut sa iau mai multe, am luat doar 1 politist. Plus 2 Julian Barnes, alese dupa criteriile mai sus mentionate (da, stiu, superficiala) - una se cheama "Scrisori de la Londra" si una "Trois". Dragut, nu ?
Dupa care nu stiu cum am reusit sa adun inca 5 carti in 10 minute. Mi-a placut ca am avut reduceri - la All am primit un roman gratuit si inca o reducere de 10 lei la un altul, si in rest au mai fost reduceri de 10-20%. Dar cum ziceam, nu neaparat de asta m-am dus.

Dupa ture interminabile am dat de Rao chiar la intrare. Mi s-au parut cei mai organizati - sunt convinsa ca se fura carti la targ, dar ei macar aveau cordoane si aparate de scanat tiuitoare, just in case, asa ca probabil vor avea pierderi mai mici. M-am dus sa vad daca mai au ceva Agatha. Aveau, vreo 13. Le am deja, pe toate, cateva cumparate chiar de la ei. Cand sa dau sa plec, am vazut ca aveau si un pachet special de 5 carti si pe una din ele chiar n-o aveam. Fail. Se pare ca era o promotie speciala de targ si nu aveau cartea separat. Vine mai incolo si in librarii. Uof, ceva vroiam si eu in mod special...

Una peste alta - carti am luat, vedete am vazut, o gramada chiar, am transpirat rau (inspre si dinspre halele Bookfest pana la poarta), m-au durut picioarele teribil, n-am stat la nicio lansare, n-am luat atografe, mi-am clatit mintea corespunzator. Ma mai duc la targ !

Pe de alta parte, teancul cartilor de citit care asteapta nerabdatoare sa-mi iau concediu a crescut si acuma-s mai mult de 10... [Revin cu poze - mi-e lene sa le descarc.]

Read more...

Felicia, eu

joi, 10 iunie 2010

De la o vreme am tot felul de discutii cu prietenii - de fapt mai mult cu prietenele mele, ba chiar am inceput sa gasesc subiectul prin blogosfera. Stiti, in stilul "universul trimite semne".
Suntem la o varsta la care adultul din noi a ajuns la maturitate, daca pot sa zic asa. Cu serviciu si responsabilitati de ani buni, la casele noastre, ne facem piata singuri, ne facem de mancare, ne spalam rufele, ne cumparam carti si haine singuri, ce zic eu - unii dintre noi au copii deja. Bucurii mai mari si mai mici, ratari mai mari si mai mici, griji, impliniri, ma rog, toate alea de trebuie sa le faca un om de capul lui, de la un moment dat.
SI totusi, nu incetam niciunii/ niciunele sa fim copii parintilor nostri si sa ni se reaminteasca lucrul asta la fiecare interactiune pe care o avem. Fie ca ne considera vietile nu suficient de implinite, fie ca ne demoralizeaza, fie ca ne considera preocuparile si inclinatiile si preferintele ca fiind nesemnificative. Nu stiu pe nimeni care sa nu fi avut cu parintii macar o "discutie revelatoare", in urma careia sa nu fi ramas furios sau doar amarat de neputinta si neintelegere.


Poate sa fie doar diferenta de generatie - 25 de ani distanta intre tineretea ta si a alor tai e mare lucru in general. E cu atat mai mare lucru in cazul generatiei mele, adolescenta la momentul '89 si respectiv a parintilor nostri la inceputul crizei varstei mijlocii, in acelasi moment. 20 de ani astia au trecut in mod atat de evident peste noi, mult mai evident decat ai 20 de ani diferenta intre generatia parintilor si a bunicilor. Atatea situatii s-au schimbat, atatea paradigme sociale si mecanisme de reactie intima, atatea reguli si modalitati de comunicare - incat nu cred ca a mai ramas piatra pe piatra.

Inevitabil totusi, am ramas agatati in relatiile cu parintii nostri guvernate la modul traditional, in ciuda vointei si tendintei de eliberare. Eu una sunt un exemplu graitor - sunt genul traditionalist care crede ca parintii trebuie respectati si in acelasi timp genul modern si rebel care crede ca viata trebuie traita pentru sine si independent de guvernarea si conditionarea parinteasca, fie ea si protectoare sau salvatoare.

Resentimentul pentru dependenta asta si pentru prapastia de mentalitate intre generatii ramane insa. Si pun pariu ca si parintii sunt la fel de frustrati de modul in care se intampla lucrurile - unii mai brutal "eu te-am crescut si tu asa ma rasplatesti", altii mai (fals)preocupati "mama, eu iti vreau doar binele", altii cu tendinta evidenta de santaj emotional "of, ca nu mai apuc sa te vad si pe tine la casa ta".

N-as fi scris despre asta daca subiectul nu s-ar fi repetat obsesiv in multe converstatii din ultima perioada. Dar mai ales am scris datorita filmului vazut in seara asta - "Felicia, inainte de toate". A fost o vizionare pentru bloggeri, daca am inteles bine, organizata cu sprijinul Tabu.


Povestea Feliciei e atat de simpla si atat de comuna prin extrapolare: de 19 ani are o viata intreaga separata, a ei, cu un copil si un fost sot, departe de tara si de parinti. In fiecare an isi face vizita ritualica "acasa". Cu care ocazie, relatiile cu familiile ei - mama, tata, sora, copilul, fostul sot se urzica, se inflameaza si dor teribil. O zi, o singura zi in viata Feliciei e o sectiune transversala din toate vietile tuturor familiilor care ne au pe fiecare din noi in stapanire.

M-am regasit teribil in Felicia - vorba Ozanei Oancea, actrita din rolul principal, in discutia de dupa film (da, a durat inca o ora, si inseamna ca a fost interesant) - nu neaparat i-am regasit pe ai mei in toate detalii, poate chiar prea putin, dar pe mine da, si reprosurile noastre nerostite dar prezente la revederile ocazionale, tot asa. A propos, m-am regasit in Felicia si fiindca in viata mea am pierdut avionul de 4 ori si stiu mecanica interna a rezolvarii situatiilor :)

As vrea sa vad filmul asta cu prietenele mele - sau as vrea sa il vada si ele, ca sa ne vindecam macar un pic de senzatiile apasatoare si de "sfarsitul lumii si luminii"  care ne incearca uneori in relatia cu "ai nostri". Se rezolva pan' la urma, exista scapare, exista eliberare si exista lumina.

Ii multumesc Cristinei Bazavan pentru invitatie si mi-ar placea sa multumesc celor din echipa filmului - Razvan Radulescu, Melissa de Raaf (regizori-scenaristi), Ada Solomon (producator) si mai ales Ozanei Oancea pentru ca asa de tare s-au expus noua, celor din sala, mai mult decat prin film, intr-asa un subiect delicat.
Mai multe detalii despre film pe situl oficial.

Read more...

Un fel de "La catedra"

miercuri, 2 iunie 2010

Cu riscul sa par o profa dracoasa (ah, mi-am uitat ochelarii tematici acasa) - cu o grupa de 20 de oameni la examen asezati mult prea inghesuit pentru examenul grila pe care il dau, o sa stau cu ochii pe ei ca pe butoiul cu pulbere.

... Nu stiu cum sunt profii pe bune, dar v-am mai zis, eu fara mare exercitiu pot sa vad imediat dintr-o sala intreaga pe acela unul care nu se uita atat in lucrarea proprie cat se uita la vecinul. O fi de la "ochiul soacrei" pe care lumea pare sa creada ca il posed - sau de la o miscare sau inclinatie prea evidenta a capului. Ideea e ca ii vad.
Si chiar daca majoritatea sunt tineri, cu cativa ani buni mai tineri decat mine, tot sunt - sau pot fi considerati - oameni in toata firea.
Context in care mi se pare jenant sa le atrag atentia sa-si vada de lucrarile proprii. Stiu ca am mai zis asta si intr-un post mai vechi - dar se vede treaba ca e de actualitate perpetua.

Read more...

Cand exact...

... incepi sa nu mai fii copil ? Cand ai tai te trimit sa cumperi paine singur ? Cand ai voie sa treci strada singur, cand te duci la scoala, cand nu-ti mai plac hainele cumparate de mama, cand nici nu ti le mai spala mama ? Greu, greu tare - unii de pe la 7 ani, altii nici la 27.

Azi - ma rog, ieri - m-am trezit hlizindu-ma cu gura pana la urechi de la "O lume minunata" cantata de Mihai Constantinescu. Si de la o discutie online cu un bun prieten despre "Aventurile lui Habarnam".
Asa de tare m-am entuziasmat la amintirea asta - ce copil n-a avut cartea cu coperti lucioase de un albastru minunat ? - ca prietenul meu o sa primeasca in dar cartea, in avans la ziua lui. Si o sa o primesc si eu :)
Inca nu stie ca practic a si plecat cartea spre el si s-o gandi poate ca a fost doar o vorba. Asa ca mai tare m-am bucurat eu, cu anticipatie, de darul lui. Nu stiu daca o mai citi-o, acum e si el tata de familie - mai degraba or sa-l chinuiasca cei mici sa le mai citeasca seara, dar sper sa se bucure :)

Update: Ha ! am intrat in posesia cartilor. Urmeaza etapa de distributie :D

Read more...

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP