Blog Widget by LinkWithin

Transport public, vorbe straine si o pisica neagra (Riga 2)

duminică, 29 august 2010

In prima seara in Riga, plecata in recunoastere, am mers pe jos pana in centru. A fost ok, ca nu eram asa obosita si am si putut vedea orasul un pic. Apropo, descrierile hotelurilor care se declara aproape de centru sau de un punct anume, trebuie luate aproximativ. In afara de asta, cand mie imi zice receptionera ca am de mers 15 minute pana in centru, inseamna ca o sa-mi ia de fapt jumate de ora sa ajung...

A doua zi, data fiind tropaiala din seara de dinainte si durerea de picioare care i-a urmat, mi-a mai venit mintea la cap si am intrebat la receptie de un autobuz sau asa ceva. Trebuia sa ajung la gara centrala, peste care s-a asezat un centru comercial, in incercarea de a da un aer mai modern cladirii si imprejurimilor. De fapt cu centrul comercial aveam treaba - ca sa rezolv o problema cu aparatul foto. Asa am descoperit ca pana la gara aveam autobuz direct, care mai si trecea pe langa centrul vechi. Cum mai mult pe acolo mi-am facut veacul, bucuria mea. Am mers cu troleul in Riga cat n-am mers intr-un an in Bucuresti, fara exagerare. Si pe jos la fel, dar despre asta in alt post.

Simplu cu troleul in Riga - se cumpara bilete de la sofer, care sunt un pic mai scumpe decat cele cumparate la chiosc; am citit ca se pot cumpara si cartele (autobuzele sunt dotate cu cititoare), dar nici ca am vazut vreun chiosc. Nici nu l-am cautat prea tare, ce-i drept. Daca vreti sa faceti ca mine, e de preferat sa aveti marunt - pe mine o tanti soferita m-a boscorodit in toata legea, minute bune, daca nu cumva m-a si injurat, profitand ca nu intelegeam. Pana la urma i-am dat doar ce aveam marunt in buzunar.

Sambata am experimentat si controlul biletelor in autobuz - ca doar ce ma gandisem ce se intampla oare daca omul nu-si ia bilet. Controlul se intampla asa: autobuzul opreste in statie, controlorii se urca, se inchid usile inainte sa coboare cineva, se controleaza biletele/ cartelele calatorilor (controlorii au si ei cititoare) si abia pe urma poti sa cobori. In troleul meu n-a fost nimeni fara bilet, deci n-am aflat cursul actiunii in cazul asta.

Sambata a fost o zi ciudata totusi. Ma pregatisem mental sa ma duc la Jurmala (zona de plaja, de la Marea Baltica), dar cu norii de dimineata si ploaia neprietenoasa pe care au adus-o, m-am gandit ca mai bine stau cuminte la o terasa cu o cafea buna. Doar ca de, socotelile se mai si schimba - a iesit soarele si m-am hotarat sa fac pana la urma plimbarea pana la Jurmala.

La Jurmala poti sa ajungi cu un vaporas - care are o singura cursa pe zi, cu microbuz care pleaca de undeva de la gara centrala sau chiar cu trenul. Din motive de comoditate, fiindca eram chiar acolo, m-am hotarat sa merg cu trenul.

Trenul de Jurmala e un fel de personal de-al nostru care merge, nu stiu, intre Constanta si Mangalia si opreste des, in fiecare halta. Din pacate, nu m-am inteles cu doamna care ne-a controlat biletele. (Si vreau sa zic controlat, in sensul ca a facut turul vagonului dupa fiecare halta, adica la 7-10 minute). Desi nu vorbea engleza, cred ca a inteles ce vroiam fiindca mi-a cautat in dosarul ei diagrama cu traseul si mi-a aratat la ce ora ajungem. Dar, ori eu n-am inteles exact ce mi-a aratat, ori trenul a avut pur si simplu intarziere - ideea e ca am coborat in alta parte decat era cazul.

M-am gandit eu ca e ceva gresit, fiindca totul era cam prea pustiu - n-am vazut mai mult de 30 de persoane pana sa ajung catre plaja, cu tot cu mosulica vanzator de zmeura si coarne. Si oricum, peisajul arata mai mult a Sinaia, decat a Mangalia...

Dar am ajuns la plaja, mi-am cumparat o sticla de apa pe care am baut-o rapid, fiindca deja soarele iesise de tot din nori si era fierbinte - ora 4 dupa-amiaza, ce vreti. Dupa vreo jumate de ora de copt pe o banca la soare, mi-am dat seama dupa un panou la vreo 200 de m distanta ca nu sunt chiar unde credeam eu. Ceea ce mi-a si confirmat fata de la chioscul de pe plaja de unde mi-am luat urgent a 2-a sticla de apa.

Aveam 2 optiuni - sa ma intorc pe unde venisem, sa astept trenul si sa ma intorc in ora sau sa ma duc pana in... echivalentul Mangaliei, sa dau o tura pe-acolo si dupa aia sa iau trenul si sa ma intorc in oras. Am intrebat-o fata de distanta pana in Mangalia locala si mi-a zis ca 15-20 de minute de mers ar trebui sa fie suficient. Cum spuneam si la inceput, deja ma asteptam sa dureze peste o jumatate de ora. Ma rog, era cald, aveam o geanta cam grea si eu oricum merg incet si cu pasi mici - dar nu ma asteptam sa fac chiar o ora pe plaja !

Dupa inca o plimbare pe aleea comerciala (cam jalnica, dupa parerea mea) si un pahar mare de mure, m-am intors pana la urma in oras pe la 7 jumate - am prins un tren chiar cand ajungeam la gara. Asta arata mult mai bine decat celalat si era si cam plin, dar am stat jos - ce mai conta restul dupa plimbarile indelungate.

Eram franta, se terminase si a doua sticla de apa, nu mancasem de vreo 6-7 ore decat un pahar de mure, bateria telefonului era aproape moarta si nu mai avusesem acces la wireless din gara si soarele ma cam parlise in lipsa unei lotiuni de protectie. In plus, nu mai ajungeam cu siguranta la vaporasul care mergea pana la Marea Baltica (da, tocmai ce fusesem, dar vroiam si pe vaporas).

Vroiam doar sa mai ajung sa-mi iau un tricou cu volane pe care-l ochisem cu o zi inainte si sa caut macar o parte din suvenirurile de pe lista. Si neaparat, neaparat sa ma duc sa mananc in sfarsit ca lumea. Pentru toate astea insa trebuia si sa ajung sa mai schimb niste bani.

Fiindca nu-mi ajunsese mersul pe jos din ziua aia, am pornit la picior de la gara spre centrul vechi. Ma rog, a contat mult ca distanta nu era prea mare si nici nu stiam cum altcumva sa ajung cu troleul.

Undeva langa o catedrala insa m-am oprit cu ciuda in mijlocul unei stradute cu piatra cubica, dupa care m-a bufnit rasul - ceea ce mi-a atras o privire ciudata de la doamna la 3 pasi de mine. Motivul ? O pisica neagra mi-a trecut tacticos prin fata - si poate ca mi s-a parut, dar cred ca s-a si uitat dispretuitoare la mine.

Sunt convisa ca ghinionul a functionat si retroactiv - de-aia plouase dimineata, de-aia nu m-am inteles cu controloarea, de-aia am coborat aiurea din tren si am mers prea mult pe plaja, de-aia murise bateria telefonului si eu nu apucasem sa mananc nimic. Si m-am convins pe loc ca planurile mele marete - schimb valutar, cumparaturile de suveniruri, chiar si planurile de cina - toate aveau sa se duca pe apa sambetei !
Glumesc, fireste, dar... bancile erau inchise si am schimbat banii intr-un fel de cazino, magazinul de tricouri era inchis, terasa unde vroiam sa mananc era plina si pentru suveniruri a trebuit sa ma duc pana hat, in Piata mare a orasului.

Iar intr-un final glorios, pe la 11 jumate noaptea cand ma duceam spre statia de troleu, ma si gandeam ca, sambata noaptea fiind, s-ar putea sa fi ratat ultimul transport. Nu il ratasem, a venit un troleu la 3 minute dupa ce am ajuns in statie - dar cum pe el scria, banuiesc, ca se retrage la parcul auto, ceea ce eu n-am inteles, nu m-am urcat. Cand a plecat din statie, am vazut si numarul, la spate - il pierdusem.
Vestea buna e ca a mai venit unul - dupa 20 de minute, insa, timp in care am stat singura intr-o statie de troleu intunecata pe o strada cam pustie.

Am zis "amin" cand am inchis usa camerei de hotel.

5 comentarii:

cristina 30 august, 2010 15:15  

:) Frumos scris, Rita, si nici intamplarile nu par asa rele. Doar aventuroase.

Cat despre pisica, eu cred ca ti s-a parut ca te priveste cu un anume subinteles. Pisicile nu dispretuiesc, sunt doar usor poete in lumea lor, cel mult indiferente. Zic si eu ...

comanu 31 august, 2010 13:47  

in rita we trust

Rita 31 august, 2010 15:58  

Cristina, pai sa stii ca nici macar teribil de aventuros n-a fost :) In extremis, se puteau intampla chestii rele, dar n-am avut deloc senzatia asta. A fost o vacanta faina, departe de probleme si ganduri - si cam scurta :D
Dar va mai postesc eu...

Comanu - pai sigur, ce sa zici si tu acuma :P

Loredana 31 august, 2010 19:01  

Calatorie cu peripetii - ca sa parafrazez un titlu de film - asa ar putea fi descrisa ziua, desi pe de alta parte e o vacanta de neuitat. Acum nu stiu ce legatura a avut pisica - eu cu animal in dotare nu negru de tot dar... - si trebuie sa recunosc ca ai povestit in asa fel totul incat recunosc ca am zambit des, mai ales la faza cu arata mai degraba a Sinaia decat Mangalia :)

Rita 01 septembrie, 2010 00:15  

Loredana: cum ziceam, a fost mai mult amuzant decat ingrijorator, inclusiv pisica neagra asa-zis purtatoare de ghinion :)
cat despre Sinaia - ai vazut poza :D

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP