Blog Widget by LinkWithin

Dor de duca

miercuri, 6 octombrie 2010

Am asa o stare de-as pleca la drum.
Ahm, cum ? ca acum o saptamana maxim nu-mi doream decat sa mai stau si eu pe-acasa. Cred ca am inceput sa sufar de sindromul calatorului, de nu-si mai gaseste starea si ar lua-o din loc intr-una.
Ori asta, ori sa stau acasa in pat si sa citesc.

De fapt calatoria mea e cu tinta precisa: as vrea tare sa ma duc la Londra. Tare-tare. Cu singura conditie sa nu ploua; daca s-ar putea si sa fie soare, nu mi-ar mai trebui nimic.

Fiindca ma asteapta cazne in perioada urmatoare, ma gandisem eu sa fac o acrobatie si sa ma duc macar un week-end, orice-ar fi. Fiindca merit si fiindca pot si fiindca noiembrie e o luna speciala pentru mine. Ba chiar gasisem si niste oferte.
Doar ca la un calcul scurt de eficienta (cum am ajuns, sa adun senzatia intr-o patratica de eficienta...) mi-a dat cu minus. Prea mult efort pentru asa o mica satisfactie. Prea multe calcule, prea multe preparative, prea mult de recuperat pe urma.
Oricat s-ar incarca bateriile in 2 zile pe-aiurea, or sa se descarce in doua ceasuri intr-o luni dimineata, la biroul meu inghetat si de pe care se revarsa hartii si dosare.

Si gata, atat a fost. #Fail, cum as zice pe twitter.

Update: Stiti vorba aia cu "nu zi hop". Ei, in cazul asta s-a aplicat la mine :) Ma duc la Londra, da ? Ma duc. La vreo saptamana dupa postarea asta, cand imi luasem speranta de tot, am aflat de biletele la pret super-redus de la Blue Air. Si cu mari intrebari, daca o sa pot pleca, daca Blue Air o sa mai pluteasca lin dupa nu-stiu-ce incurcaturi juridice, daca, daca, daca... am zis sa-mi iau biletele. Daca nu era sa fie, daca inca n-o fi sa fie, asta e ! sunt niste bani pierduti, dar nu s-o face gaura in cer de la atata lucru !

0 comentarii:

  © Blogger template Leaving by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP